Vi s-a întâmplat vreodată să vă lovească brusc o amintire îngropată de multă vreme? Ceva de care ați uitat (aproape) definitiv, dar care, odată ce a revenit, să fie mai viu ca niciodată? Așa mi s-a întâmplat mie zilele trecute, când mi-am adus aminte, din neant, de supa de orez pe care mama ne-o făcea în copilărie.

Cele mai multe amintiri culinare sunt legate de bunica mea. Asta nu înseamnă că mama nu gătea foarte bine, iar la dulciuri chiar excela. Dar supa asta de orez este una dintre cele mai gustoase amintiri ale copilăriei mele. Practic, nu e nimic altceva decât o supă de pui cu orez. Pe vremea aceea, locuiam într-o casă mare, cu grădină, un soi de livadă și multe vietăți. Iar găinile nu lipseau. Așa că de multe ori mâncarea era gătită cu găini sănătoase, crescute în curte.

Aveți nevoie de o găină tânără de țară, pe care o porționați și o puneți la fiert cu 3-4 litri de apă. O spumuiți și o lăsați să fiarbă la foc mic, într-un vas acoperit cu un capac. După o oră, adăugați legume întregi: morcov, ceapă, o țelină mică, ardei gras, o lingură de sare grunjoasă. După încă o oră ar trebui să fie fiartă. Dacă nu e, o lăsați în continuare la foc mic, cu capac. De fapt, pentru supa de orez de nu veți avea nevoie de carne, dar trebuie totuși s-o fierbeți, n-o veți mânca doar pe jumătate fiartă.

Pentru supa de orez aveți nevoie de o cană de orez cu bobul rotund și 4 căni de supă clară, strecurată. Puneți orezul la fiert în supă până fierbe foarte, foarte bine și se apropie de un terci ca și consistență. Pasați totul cu blenderul până ce se transformă într-o supă-cremă fină. Picurați puțin ulei de măsline (eventual infuzat cu usturoi sau ardei iute), presărați și sumac acrișor sau piper negru proaspăt măcinat.

Și nu uitați că mâncarea cu suflet vine de la Farfuridi.ro, iar și mai multe bunătăți găsiți pe www.facebook.com/farfuridi.