De câteva zile trăiesc italienește, urmărind, ușor nostalgică, festivalul de la Sanremo, în timp ce vă povestesc vouă despre o supă cu orgolii naționaliste italiene. I-am putea spune minestrone, dar nu e. E aproape minestrone, unul cu accente românești, că tot se apropie Dragobetele.

Deși nu e vizibil, ingredientul secret/surpriză/principal al acestei supe, care dă consistență și savoare este amarantul. Un soi de cereală nouă, la modă, pe care am cumpărat-o dintr-un ușor snobism amestecat cu curiozitate și pe care o gășiți în hipermarketuri și la Plafar.

O, mare a fost surpriza mea atunci când jumătatea mea mai bună mi-a spus: „Asta e mâncare de porci! E știr!“. Da, chiar asta e amarantul: semințele știrului, o plantă pe care porcii o iubesc. Fierte însă (proporția e o cană de amarant, două de apă și puțină sare), cele mai mici semințe din lume se transformă într-un terci delicios, cu aromă de nucă și pământ.

De aici e alegerea vostră ce faceți cu el: îl mâncați efectiv ca pe o garnitură, cu o friptură și o salată, îl puneți într-o salată cu legume crude sau coapte și cu ulei de măsline sau îl folosiți pentru a da savoare și consitență unui minestrone cu multe legume, așa cum am făcut eu. Sau îl transformați într-o budincă delicioasă cu lapte și vanilie.

Minestrone e o supă densă, groasă, plină de gust. Eu am folosit ceapă, morcov, rădăcină de țelină, dovleac, ardei gras, dovlecel, ciuperci, fasole alba, cu bob mare (din conserva), paste, ulei de măsline, sare de Himalaya, puțin zahăr, pătrunjel, spanac verde (pus abia la sfârșit), 2-3 căței de usturoi,ulei de măsline, pătrunjel. Și minunatul știr/amarant fiert, care dă și mai multă consistență supei. Rezultatul e perfect pentru serile în care iarna calendaristică își reflectă încă orgoliile.

Și nu uitați că mâncarea cu suflet vine de la Farfuridi.ro, iar și mai multe bunătăți găsiți pe www.facebook.com/farfuridi.