Pe mine mă ştiţi. Sunt o carnivoră. Bine, nu chiar atât de carnivoră încăt să mă vedeţi vreodată îmbrăcată într-o rochie din carne, aşa, ca pe Lay Gaga. De ce aş irosi nişte fripturi perfect valabile? :)
Însă vine o vremea în viaţa unui om când trebuie să NU mai taie în carne vie. Ci doar în legume :). Aşa că, oricât de greu îmi vine şi mie să cred, zilele astea – nu ştiu cât o să mă ţină – nu vreau să văd în faţa ochilor altceva decât salate, legume sub toate formele, fructe, paste şi, recunosc, lactate şi brânzeturi. Deh, lupul nu-şi poate schimba chiar tot părul.
Dar cum iarna nu e tocmai cel mai bun sezon pentru legume – ştiţi şi voi că fructele şi legumele alea care „pocnesc“ de sănătate prin supermarkeutri sunt, de fapt, nişte bombe cu hormoni - încerc să folosesc legume pe care eu însămi le-am congelat (dovleac, fasole verde, vinete, ardei gras, zmeură, afine) sau să cumpăr din piaţă legume şi fructe despre care măcar pot spera că provin din România, din locuri în care nu s-a vărsat căruţa cu hormoni şi pesticide.
Uneori îmi iese, alteori nu, dar atunci când cumpăr legume şi fructe din hipermarket, încerc măcar să aleg unele al căror gust să nu fie total diferit de cel pe care îl au vara (cum sunt pseudoroşiile  şi tristele căpşuni de import). Aşa că dovlecelul sau zucchini (dovlecelul ăla cu coaja de un verde închis) mi se par o alegere decentă, pentru că gustul nu diferă foarte mult între vară şi iarnă.
Ca de cele mai multe ori, e vorba de ceva simplu şi rapid, ca pentru orice corporatist care se respectă şi nu ajunge acasă înainte de 10 seara. Aveţi nevoie de dovlecei medii, de 12-15 cm, pe care îi tăiaţi felii pe lungime. Feliile trebuie să aibă o grosime de jumătate de centimetru. Îi puneţi pe grătarul încins şi îi frigeţi un minut pe fiecare parte. Apoi îi asezonaţi cu sare, piper și cimbru, îi stropiţi cu ulei de măsline extravirgin, iar în mijloc puneţi o bucată de brânză tare, care se topeşte la copt (caşcaval, cheddar, Gruyere, Comte, Raclette, caşcaval de capră). Faceţi un rulou, îl prindeţi cu o scobitoare, iar după ce aţi terminat cu toate feliile de dovlecei, le puneţi într-o tavă, la cuptor, câteva minute, până se topeşte brânza. Dar nu prea tare, căci vreţi totuşi ca rulourile să-şi păstreze forma.
Eu i-am mâncat cu muguri de pin, stropiţi cu puţin suc de lămâie, usturoi şi busuioc proaspăt şi cu pâine făcută în casă, din făină integrală. Aşa, ca orice corporatist care ia o cină decentă, la 10 seara. :)

Şi nu uitaţi că mâncarea cu suflet vine de la Farfuridi.ro!