Zilele astea circulat o dezbatere pe mai toate TV-urile (ca așa-i presa din România, originală până-n măduva mogulilor :D): legume proaspete sau congelate?

Și-uite așa am aflat cum specialiștii (or fi din nou ăia britanici ) dărâmă din nou mituri: legumele congelate sunt mai sănătoase, chiar și-așa, chircite de frig, decât surorile lor proaspete, de fapt tunate cu hormoni și pesticide.

Io, care oricum n-am mai mâncat ante sau post zăpadă vreo legumă cu gust de legumă de pe vremea când jumate de metru de omăt era ceva firesc și nu cod roșu, am vrut să împac aseară și capra, și varza. Și cum am decis să nu mai trec pe la coafor o bună perioadă de acum înainte, am ajuns la supermarket, iar în final la cratiță.

La magazin am înșfăcat repede un ardei gras roșu și un dovlecel, însă la champignoane proaspete n-am avut noroc. Cei care n-au urmărit aceleași emisiuni ca mine epuizaseră stocul, așa că, vrând-nevrând, i-am ascultat pe specialiști și-am scormonit în frigider după o pungă cu ciuperci congelate.

Peste vreo 15 minute scormoneam în frigiderul de acasă, de unde am scos un morcov, o rădăcină de țelină și câteva fire de ceapă verde.

Am tăiat toate legumele julienne (cu excepția ciupercilor, care erau deja feliate) și am sotat 5 minute în ulei de măsline morcovul și țelina, că astea sunt puțin mai tari. Am pus apoi ardeiul gras, ciupercile, dovlecelul si ceapa verde (doar tulpinile), am presărat puțină sare și le-am lăsat încă vreo 5 minute, la foc mare.

În timpul ăsta am rumenit într-o tigaie, în unt o jumătate de piept de pui, cam 2-3 minute pe fiecare parte, cât să prindă o crustă aurie. L-am sărat și l-am pus într-un vas, la cuptor, la foc mare, cam 15 minute.

M-am întors la legumele mele, am pus un cățel de usturoi tăiat pe jumătate, cât să aromatizeze ușor amestecul, am pus și codițele de ceapă verde și cred că aș fi putut pune și câteva frunze de busuioc proaspăt, dar am uitat. Am condimentat cu sare și piper și după un minut am luat vasul de pe foc, când legumele erau încă crocante, nu terciuite. Când e gata și pieptul de pui (rumen la exterior, dar suculent înăuntru – ca indiciu, îl apăsați puțin cu degetul și trebuie să fie elastic, nu rigid), e gata și cina voastră. Tăiați pieptul în felii, îl condimentați și vă amintiți că...

Mâncarea cu suflet vine de la Farfuridi.ro !