Uneori, suferinta este buna...
Te poate rupe in bucati, dar te purifica si te intareste
Am suferit, unii inca mai sufera, altii poate nici nu stiu cum este sa simti suferinta. Nu le spun celor din urma ca sunt niste oameni fericiti, pentru ca nu cred asta. De ce? Pentru simplul motiv ca nu au avut privilegiul sa vada, sa simta (inca!) cum e sa fii de 'cealalta parte', a trairilor dure si trunchiate, deloc slefuite, brute. Au si acestea farmecul lor, chiar daca unul foarte dureros de cele mai multe ori.
Dezamagiri care te fac sa suferi, despartiri, vise spulberate, pierderea unor prieteni, schimbari care te fac sa urli de mahnire, sa plangi pana nu mai poti respira, sa suferi pana ajungi sa nu mai simti durerea, sa intri in agonie, intr-o coma a simturilor in care nu iti mai percepi trupul vibrand, nu iti mai auzi gandurile, inima ta este un ceas caruia tocmai i s-au blocat rotitele, ochii privesc intr-un hau, lacrimile curg, iar mainile iti strapung pielea fetei, fara insa a simti o urma de durere... Tristete, mahnire, tortura psihica. Crunt!
Desi ai impresia ca nu poti depasi aceasta stare, sa stii ca ai destule "resurse" pentru a ajunge de 'cealalta parte', a starii de bine, a fericirii.
De multe ori, se intampla sa ramai impresionata sa afli cat de puternica esti! I s-a intamplat si Amaliei. A avut un an foarte deficil din punct de vedere emotional: "Am iesit dintr-o relatie, am intrat in alta, cu un 'personaj' desprins parca din filmele thriller, emotional vorbind. A fost o perioada in care ma simteam precum intr-un azil de nebuni, pentru ca ajunsesem sa ma simt nebuna la randu-mi. Eram sfasiata de suferinta, incapabila sa mai fac vreun pas inainte. Insa, toate acestea erau la suprafata, pentru ca am reusit sa ies din situatie si sa ma 'vindec'. Aceasta experienta a lasat urme, dar pana la urma m-a intarit enorm. Chiar nu credeam ca sunt atat de puternica, insa aceasta situatie mi-a dovedit ca sunt chiar mai puternica decat am crezut vreodata".
Ti-am mai povestit despre prietena mea Alina, care este si psiholog si care mi-a spus ca dupa despartirea sau pierderea persoanei iubite exista o perioada de aproximativ sase luni, in care traiesti si retraiesti ruptura in forma diferitelor sentimente: tristete, negare, furie... In psihologie, aceasta etapa se numeste "travaliu de doliu". Este o chestiune cat se poate de adevarata, nu doar ceva desprins intr-un manual.
Dezamagiri care te fac sa suferi, despartiri, vise spulberate, pierderea unor prieteni, schimbari care te fac sa urli de mahnire, sa plangi pana nu mai poti respira, sa suferi pana ajungi sa nu mai simti durerea, sa intri in agonie, intr-o coma a simturilor in care nu iti mai percepi trupul vibrand, nu iti mai auzi gandurile, inima ta este un ceas caruia tocmai i s-au blocat rotitele, ochii privesc intr-un hau, lacrimile curg, iar mainile iti strapung pielea fetei, fara insa a simti o urma de durere... Tristete, mahnire, tortura psihica. Crunt!
Desi ai impresia ca nu poti depasi aceasta stare, sa stii ca ai destule "resurse" pentru a ajunge de 'cealalta parte', a starii de bine, a fericirii.
De multe ori, se intampla sa ramai impresionata sa afli cat de puternica esti! I s-a intamplat si Amaliei. A avut un an foarte deficil din punct de vedere emotional: "Am iesit dintr-o relatie, am intrat in alta, cu un 'personaj' desprins parca din filmele thriller, emotional vorbind. A fost o perioada in care ma simteam precum intr-un azil de nebuni, pentru ca ajunsesem sa ma simt nebuna la randu-mi. Eram sfasiata de suferinta, incapabila sa mai fac vreun pas inainte. Insa, toate acestea erau la suprafata, pentru ca am reusit sa ies din situatie si sa ma 'vindec'. Aceasta experienta a lasat urme, dar pana la urma m-a intarit enorm. Chiar nu credeam ca sunt atat de puternica, insa aceasta situatie mi-a dovedit ca sunt chiar mai puternica decat am crezut vreodata".
Ti-am mai povestit despre prietena mea Alina, care este si psiholog si care mi-a spus ca dupa despartirea sau pierderea persoanei iubite exista o perioada de aproximativ sase luni, in care traiesti si retraiesti ruptura in forma diferitelor sentimente: tristete, negare, furie... In psihologie, aceasta etapa se numeste "travaliu de doliu". Este o chestiune cat se poate de adevarata, nu doar ceva desprins intr-un manual.
Citeste in continuare
-
-
Cât de fericită poți fi cu un nativ din Rac, în funcție de zodia ta
Horoscop · Astrologie
-
-
3 zodii care își vor cunoaște sufletul pereche în această toamnă
Horoscop · Astrologie
-
5 lucruri pe care bărbații NU le fac atunci când sunt îndrăgostiți cu adevărat
Dragoste & Sex · Relatii
-
Profilul bărbatului infidel. 5 lucruri pe care nu trebuie să le treci cu vederea
Dragoste & Sex · Relatii
-
De ce înșală bărbații? Explicația unei femei care face furori pe OnlyFans
Dragoste & Sex · Relatii
Articolul e bun, dar cred ca si mai bun e "timpul"...de regula, genul acesta de articole...le parcurgi atunci cand esti intr-un impas, si automat esti vulnerabil emotional, oricine e de partea celor raniti...e imbadubitabil aliatul tau...si automat...te copleseste un sentiment de empatie, de compatimire... e uman si firesc. Cu totii suferim, intr-o forma sau alta... Sfatul meu imbraca forma unui proverb din batrani, pe care-l gasesc a fi cel mai potrivit pentru situatiiile de aces gen: "Timpul le rezolva pe toate" Ca sa ma credeti.. ganditi-va putin in perspectiva..."Au fost suferinte mai mari in trecut?"... "Cu siguranta!"...mai apoi, o intrebare retorica... "A tinut vreo durere la nesfarsit?" "Nu. E imposibil. Nefiresc. Inuman"... astfel...aveti incredere in forele proprii, nu va deznadajduiti...oferiti-va timp sa treceti peste orice problema care va apasa si va subjuga sufleteste sau psihic... si pentru a scapa de angoasa zilnica...ocupati-va timpul cu ceva ce va face placere... cu timpul veti trece peste...
vreau tot ce este bun si valoros. sunt director la vl suna-ma 0764206162
Citiți asta: http://t.co/B8cGCUlX
E doar spre binele tău! resursecrestine.ro/devotionale/87… y.ahoo.it/92hDNizf— Vestitorul (@Vestitorul) February 5, 2012
A trecut ceva timp de cand ai postat aici. Eu trec prin aceeasi stare acum. Ti-ai mai revenit? Cum te simti in prezent?Ce ai facut sa depasesti acele momente de groaza? La mine au fost aproape 28 de ani nu chiar minunati. Am luptat in zadar atatia ani pt. copii si pentru a salva casnicia. acum se pare ca nu mai exista nici un liant.
Ce spuneti cand plecati voi si ne lasati asa doar pentru ca sunte-ti influnetate de parinti sau de abureli? Pe mine ma lasat iubita pentru ca recent mam imbolnavit de diabet si de un virus de hepatita b care nu se ia decat pe cale sexuala dar daca are ea anticopri anti Hbs nu se ia si tot a plecat si ma lasat asa fiu ploii si zi de zi plan si nu ami stiu ce sa fac simt ca mor ca vrea sa nu mai simt nimic ca innebunesc...
acum cateva minute imi doream sa nu mai sufar sa ,inceteze tot ,sa treca timpul ala de care zic unii ca poti sa uiti ,nu poti sa uiti poti doar sa lupti pentru iubirea ta pentru ceea ce vrei ,indiferent de ce zic altii,dragostea invinge tot!!!!trebuie sa lupti cu toate fortele cu toate mijloacele sa obtii ceea ce iti doresti sa nu fi curios de nimeni si nimic!!!am gresit atat de mult toata viata mea am sa regret dar am fost iertata si acum sunt fericita.a iertat pentru fericirea lui pentru fericirea noastra.eu faceam la fel dde 1000 de ori!iubirea invinge tot acum m-am convins!!!sunt sigura de asta!nu suferiti luptati pentru ce iubiti!
De 5 luni tot sufar si nu vad nici un semn k mi-as reveni prea curand....
nu stiu ce sa fac ...vad aici femei puternice citesc despre ele ca au avut puterea de a trece peste suferinta,au avut puterea de a merge mai departe...dar cum ....?eu nu pot sunt pustiita nu vad niciun drum ,nu vad daca afara este soare nu ma pot bucura de nimic,traiesc un cosmar in fiecare zi ,in fiecare zi as vrea sa nu ma mai trezesc...ce sa fac? ajutor vreau sa traiesc iar........
Sufar de 3 luni....putere, nu prea e.
Cu siguranta nimic nu e intamplator in viata! Trebuie sa trecem si prin suferinta ca apoi sa invatam ce e fericirea. Eu inca "repet " la a mea. Pana atunci ma bucur de lucrurile marunte si incerc sa refac ce s-a "stricat" in mine in timpul relatiei si mai ales la separare. Credeam ca daca am sa pun eu capat relatiei o sa fie mai usor. Mi-a placut ca eram cautata si implorata... mi-a placut sa refuz si sa fiu rea, dar cu ce folos? Acum fiecare are alt partener. Chiar si asa e ingrozitor de derutant!
Reusit articol . In ultimul timp l-am citit o data la cateva zile ; imi da putina putere si incredere ca o sa fie bine . Nu inteleg de ce exista oameni care fac rau si care se bucura cand cineva este la pamant.
acum jumatate de an , am iesit dintr-o relatie din care eram practic dezamagita...mi-a fost alaturi o pers pe care am inceput sa o apreciez pt ceea ce e, am ajuns sa tin la acea pers ...m-am cuplat cu ea am fost fericita mult timp pana in momentul in care s-a departat incet incet de mine nus ce s-a intamplat...m-a durut indiferenta lui dar...asta e...tre` sa merg mai departe , sigur nu stie ce a pierdut ...ce inima buna am si ce suflet mare am ...candva o sa regrete doar ca atunci va fi prea tarziu;)...tot raul spre bine:> sunt cea mai puternica , eu pot , reusesc tot ce-mi propun doar sa vreau sa lupt pt ceea ce vreau.
Iata un articol interesant privind psihologia femeilor si stereotipurile asociate: http://www.brandbehavior.ro/index.php/psihologie/29-psihologie-personalitatea-femeilor-si-stereotipuri-asociate.html
am avut si eu o situatie asemanatoare cand am terminat o relatie de 3 ani, dar acum dupa 2 ani privesc in urma si sunt mandra de mine pt k aceea experienta m-a facut mai puternica. pentru toate femeile care trec printr-o despartire, printr-o suferinta trebuie sa stie k nimic in viata nu e intamplator
eu cred ca nu este bine sa suferi asta este parerea mea personala suferi numai in cazul daca ai tinut foarte mult la pers respesctiva
Buna dragelor va urmaresc mereu din italia si va multumesc pt incurajarile voastre e si eu am trecut prin ce treceti voi inca mai sufar ,sa am liniste a trebuit sa las totul fostului meu sot dar cu ce prez .uneori imi vine sa urlu si ma intreb dc eu .dar cum spuneti voi asa a fost sa fie viata merge inainte .dar inguratatea in suflet ramane .va pup si mult noroc in drumul vieti
Dupa o despartire'' treci peste'' asa cum te duce valul, uneori zici ca e bine doar sa nu mai inspiri mila, alteori plangi cu lacrimi amare. Prima data ai sa iti reprosezi multe apoi incet simti ca urasti si daca esti puternica treci si peste ura. Nu exista o regula ,o ordine a lucrurilor, dar cred ca e adevarat ca nu da Dumnezeu mai mult decat putem duce.Nu vom cunoaste fericirea pana nu gustam durerea si umilinta. Trebuie sa stim ca dupa suferinta despartirii daca suntem puternici devenim si mai puternici , doar trebuie sa ne traim durerea la timpul potrivit apoi sa traim viata care este un dar si cred ca toti avem multe de daruit in viata asta si asa scurta .
citesc aici fel si fel de povesti,majoritatea triste si ma intreb oare mai exista fericire dupa ce treci prin asa ceva? nu auzi decit"treci peste" dar oare stie cineva si cum ?daca da,spuneti-mi si mie.............
ma regasesc in aceste fragmente, pot spune ca si eu trec prin ceva asemanator...dupa o perioada destul de lunga, am ajuns sa traiesc alaturi de cineva fara sa iubesc, l am iubit enorm, dar din cauza comportamentului sau am ajuns sa ma complac in situatia asta. nu stiu de ce nu am curaj sa i zic ca vreau sa ne despartim macar o perioada...