Singuratatea, boala secolului?
Starea in care nu ti-ai dori sa fii vreodata...
Intotdeauna m-a infiorat acest sentiment al singuratatii, sa imi aud respiratia si gandurile, sa nu pot impartasi cuiva bucuriile, indoielile, zambetele, tradarile, visele parfumate, dezamagirile, neputiintele... Cu totii am trecut prin astfel de momente de singuratate, dar, unii dintre noi si-ar dori sa le mai traiasca vreodata.Exista oameni care se simt singuri intr-o relatie, care prefera singuratatea pentru ca au fost raniti in relatiile anterioare si le este frica sa se implice. Cunosc femei care au ajuns sa fie singure fara sa isi doreasca acest lucru, dar exista si oameni care iubesc singuratatea, care rad singuri, care plang singuri, oameni care imi par ingrozitor de tristi, desi ei nu recunosc acest lucru.
Am cunoscut cateva persoane pentru care internetul este singurul loc in care prefera (accentuez "prefera") sa caute prieteni si, mai ales, iubiri.
Atate mijloace de comunicare, dar atat de singuri...
"Vin de la birou si il gasesc in fata calculatorului. Ma saruta, la fel cum o face de fiecare data - aproape absent - si se intoarce la jocurile lui. Pregatesc masa, vine si isi ia ceva pe o farfurie, iar apoi se posteaza in fata televizorului"
Ea ar vrea sa il auda povestindu-i cum a fost ziua pentru el, nu sa stea impreuna pe canapea ca doi straini care au venit la cinema. "Ma prabusesc, ca in fiecare seara, la pamant si plang. Asa este de aproximativ jumatate de an. Nu am puterea sa ma despart de el pentru ca il iubesc, dar singuratatea asta ma doboara si am convingerea ca nu voi mai rezista mult timp", marturiseste Miruna. Se simte singura si asta o sfarseste pe Miruna, putin cate putin...
"Rasfoind" internetul,
Marius, in varsta de 24 de ani, este genul de persoana care prefera sa isi caute prieteni pe internet. Chiar si iubita a gasit-o pe internet. De ce?
Chiar exista oameni care isi doresc sa fie singuri?
Imi amintesc de o conversatie pe care am avut-o acum ceva timp cu un amic: l-am intrebat ce face, iar el mi-a raspuns: "Nimic. Ma simt singur!". Am receptionat aceste cuvinte ca pe o durere surda, pe care mi-as dori sa nu o mai simt vreodata. Un barbat frumos, cu stare, in varsta de 32 de ani, era trist si se simtea singur pentru ca nu avea pe nimeni langa el, nu avea o iubita...
Pentru fiecare dintre noi, singuratatea este simtita in mod diferit: pentru unii este un blestem, o durere greu de descris, iar pentru altii poate fi un rau necesar, o normalitate. Oare poti simti viata atunci cand sufletul tau este gol, cand ai mii de "prieteni" online, dar nu poti simti macar o mangaiere, cand dormi langa iubitul tau, dar nu te simti captiva in bratelele lui, cand nimeni nu iti este alaturi sa iti spuna ca maine va fi o zi mai buna, cand infrunti singura visul urat al durerii?
Din pacate inca mai vad in jurul meu acele fete triste de femei foarte frumoase de care iti povesteam intr-un articol mai vechi. Chiar nu exista nimeni care sa le tina de mana, sa le spuna ca sunt frumoase, sa le sarute, sa le tina in brate in fiecare noapte si sa le stearga lacrimile? Nu cred ca ele au ales aceasta postura, nu cred ca ele si-au dorit singuratatea... Poate au fost o serie de circumstante care nu le-au fost favorabile si acum traiesc astfel de perioade crunte, dar cu siguranta nu sunt sortite sa ramana toata viata singure.
Sunt foarte curioasa: chiar exista oameni care isi doresc sa fie singuri? Chiar exista oameni care vor sa traiasca cu aceasta boala? Raspunsul meu categoric este "NU". Tu ai intalnit astfel de oameni, fani ai singuratatii?
Un articol de Nicoleta Tarantus