Poveste adevărată: "Vrea să ne căsătorim, dar eu nu simt scânteia cu el"
Am 30 de ani și până acum abia dacă am avut două relații mai de lungă durată, în ambele cazuri eu fiind cea care a insistat și a închis ochii la diversele defecte ale respectivilor.
Îl iau așa, pentru că am 30 de ani sau să mai caut? Mă aflu într-o etapă a vieții la care nu puteam decât să visez, dar atunci când o făceam nu credeam că va fi o povară, și nu o plăcere. Sunt curtată de doi bărbați și am alți câțiva admiratori ocazionali. Nu este ceva obișnuit pentru mine, dimpotrivă.
Nu sunt o femeie extraordinară, arăt OK, dar nu să te dau pe spate, sunt pe picioarele mele, nu depind de nimeni și în general nu au alergat bărbații după mine, ca acum.
Poate de aceea nu știu exact cum să reacționez și cum să manageriez această situație, nefiind o fire duplicitară. Sunt însă în poziția de a alege între doi bărbați de care-mi place aproape la fel de mult, diferența între ei fiind că unul este „de viitor”, îmi propune să mă mărit cu el, este de casă cum se zice, iar celălalt e mai șmecheraș, un pic mai tânăr decât mine, foarte sexy, nu are niciun gând de însurătoare și nici nu mi-a făcut vreo propunere pe termen lung.
Amândoi, însă, îmi spun că țin foarte mult la mine și fiecare știe despre celălalt. Cu unul mă știu de mai bine de un an, cu celălalt de jumătate de an, însă amândoi s-au comportat exemplar într-o anumită perioadă din viața mea, când aveam nevoie de un prieten. Am fost norocoasă și am avut parte nu de unul, ci de doi prieteni adevărați.
La amândoi țin foarte mult, cu „șmecherașul”, însă nu mă văd nici eu pe termen lung, poate pentru că îl simt că nu e atât de statornic pe cât mi-aș dori. Deși el este cel cu care ies de mai bine de un an, am făcut și sex și ne potrivim foarte bine din foarte multe puncte de vedere, nu pot să spun că mi-aș dori neapărat să mă mărit cu el. Cred că am senzația că nu sunt suficient de bună pentru el și că tot timpul l-aș bănui că vrea ceva mai mult decât ce-i pot eu oferi.
Cu celălalt, „băiatul de casă” nu știu nici eu cum s-a întâmplat să se îndrăgostească atât de rapid și de profund de mine, deși nu i-am dat prea multe încurajări la început. Totuși este unul dintre cei mai buni oameni pe care-i cunosc, are o inimă mare și de asemenea știe să răspundă așteptărilor mele cum nu credeam că o poate face un bărbat. Când mă gândesc la el, însă, întotdeauna îmi vine în minte „e prea bun ca să fie adevărat”. Și totuși, cel puțin deocamdată, așa este. Nu l-am „testat” încă la pat, dar am suficiente motive să cred că este bun.
Nu sunt o femeie extraordinară, arăt OK, dar nu să te dau pe spate, sunt pe picioarele mele, nu depind de nimeni și în general nu au alergat bărbații după mine, ca acum.
Poate de aceea nu știu exact cum să reacționez și cum să manageriez această situație, nefiind o fire duplicitară. Sunt însă în poziția de a alege între doi bărbați de care-mi place aproape la fel de mult, diferența între ei fiind că unul este „de viitor”, îmi propune să mă mărit cu el, este de casă cum se zice, iar celălalt e mai șmecheraș, un pic mai tânăr decât mine, foarte sexy, nu are niciun gând de însurătoare și nici nu mi-a făcut vreo propunere pe termen lung.
Amândoi, însă, îmi spun că țin foarte mult la mine și fiecare știe despre celălalt. Cu unul mă știu de mai bine de un an, cu celălalt de jumătate de an, însă amândoi s-au comportat exemplar într-o anumită perioadă din viața mea, când aveam nevoie de un prieten. Am fost norocoasă și am avut parte nu de unul, ci de doi prieteni adevărați.
La amândoi țin foarte mult, cu „șmecherașul”, însă nu mă văd nici eu pe termen lung, poate pentru că îl simt că nu e atât de statornic pe cât mi-aș dori. Deși el este cel cu care ies de mai bine de un an, am făcut și sex și ne potrivim foarte bine din foarte multe puncte de vedere, nu pot să spun că mi-aș dori neapărat să mă mărit cu el. Cred că am senzația că nu sunt suficient de bună pentru el și că tot timpul l-aș bănui că vrea ceva mai mult decât ce-i pot eu oferi.
Cu celălalt, „băiatul de casă” nu știu nici eu cum s-a întâmplat să se îndrăgostească atât de rapid și de profund de mine, deși nu i-am dat prea multe încurajări la început. Totuși este unul dintre cei mai buni oameni pe care-i cunosc, are o inimă mare și de asemenea știe să răspundă așteptărilor mele cum nu credeam că o poate face un bărbat. Când mă gândesc la el, însă, întotdeauna îmi vine în minte „e prea bun ca să fie adevărat”. Și totuși, cel puțin deocamdată, așa este. Nu l-am „testat” încă la pat, dar am suficiente motive să cred că este bun.
Citeste in continuare
-
-
De ce nu te sună? Unde greșești și cum să schimbi situația
Dragoste & Sex · Relatii
-
-
4 semne că te mulțumești cu prea puțin într-o relație
Dragoste & Sex · Relatii
-
Semne că părinții tăi au fost toxici
Psihologie · Familia ta
-
5 cupluri zodiacale care au cele mai complicate relații
Horoscop · Astrologie
-
Ce înseamnă dacă un fost iubit reapare în viața ta atunci când Mercur este retrograd?
Horoscop · Astrologie
Cine a semnat Myshanu are dreptate-si probabil e barbat- ! 1-nu-ti face griji in privinta atractiei tale tarzii..tocmai asta e problema: acum te-ai implinit,te-ai copt,cum se spune.si trimiti mesaje clare barbatilor. 2-nu te simti presata nici de varsta -e cea mai frumoasa pt femei !- nici de barbatul serios care vrea o familie.TU decizi ce vrei (sa ai diverse aventuri sexuale -care pot fi si oribile- sau doar cu smecherul,sa va simtiti bine cat 'tine',fara presiuni,sau sa te dedici casatoriei,copiilor,si barbatului bun care isi asuma responsabilitatile unei familii. 3-in orice caz,ar trebui sa-l testezi si pe cel serios,si daca il alegi,oricum sa stati o perioada 'de proba' 4-"fluturii" in stomac sunt rari,si 'zboara' repede...si mai ales vin cand esti inocent...Cand stii ce faci,ce ai facut,ce asteptari ai etc..nu mai prea vin fluturi.. 5-am trecut prin exact aceleasi probleme si dileme,chiar daca aveam 23 de ani,si ma presau parintii.Ce-am facut?! I-am spus sexosului ca trebuie sa ma marit.N-a spus nici un cuvant,s-o fi blocat,sau facea calcule...nici pana azi n-am aflat,pt ca l-am parasit,si sunt casatorita de 30 de ani cu cel bun,care ma iubeste mereu mai mult,imi da siguranta,e bun si bland...si'varza' in pat (nu se punea problema sa stau 'de proba',erau alte vremuri...) Concluzie:NIMENI NU LE ARE PE TOATE !
Cred ca tu stii/simti clar cu cine trebuie sa fii. Nu e cazul sa intrebi pe nimeni. 30 de ani nu reprezinta o varsta la care sa te panichezi. Nu mai ai 100 de ani sa te decizi, dar nici nu trebuie sa te pripesti. Poti decide sa iei o pauza (cu amandoi) si apoi sa vezi daca cel pe care ti-l doresti nu-ti va face totusi o propunere. Si daca nu, poate ca de fapt, in acest moment, nu astepti nicio propunere, fiindca tocmai situatia asta (in care el nu propune nimic) te atrage. Esti sigura ca iti doresti o familie cu toate cele care decurg dintr-un asemenea legamant? Intai decide ce cauti, apoi va fi simplu sa decizi intre cei doi sau un eventual al treilea. Bafta si bucura-te de situatie si de tineretea ta! :)
In primul rand povestea asta mi se pare o mare tampenie..Cum sa fii cu doi barbati in acelas timp,ei sa stie unul de celalalt si sa accepte situatia??e absurd...pai draga mea nici un barbat nu ar sta cu tine daca ar sti ca tu umbli si cu altul..Chiar sa fi tu printesa lumii!Chiar o mare tampenie..ma mira faptul ca nu ti-au dat amandoi un sut in fund pana acum..nici tu nu stii ce vrei de la viata..eu daca as fi in locul tau as renunta la scmecheras cum ii zici tu si m-as dedica acelei relatii serioase..in primul rand dupa jumatate de an e prea devreme sa iei o decizie in ceea ce priveste casatoria,mai iesiti impreuna,cunoasteti-va mai bine.Si nu mai zi niciodata ca Dumnezeu isi bate joc de tine.E cel mai mare pacat de pe lume sa gandesti in felul acesta.Dumnezeu ne iubeste,ne pune la incercare credinta dar in nici un caz nu-si bate joc de noi..Revino cu picioarele pe pamant domnita!!