Probabil sună ca un banc absurd cu tipul și tipa care descoperă că sunt înșelați și decid să se răzbune împreună. Dar uite că e viața mea, nu e un banc, și deși nu mă așteptam la asta a ajuns să mă doară aventura asta extraconjugală și s-o regret.

Probabil sună ca un banc absurd cu tipul și tipa care descoperă că sunt înșelați și decid să se răzbune împreună. Dar uite că e viața mea, nu e un banc, și deși nu mă așteptam la asta a ajuns să mă doară aventura asta extraconjugală și s-o regret. După un an în care l-am înșelat pe soțul meu mai degrabă dintr-o prostie, și trăiam cu impresia că el habar nu are și că pot să renunț oricând, aflu că de fapt și el s-a cuplat cu soția amantului meu, și chiar vor să rămână definitiv împreună.

Problema e că eu acum îmi dau seama că de fapt pe soțul meu îl vreau, nu pe amant, și am senzația că e prea târziu. Veți spune că am primit ce meritam și poate că așa e, dar am nevoie de un sfat, cum să fac totuși ca să îndrept lucrurile?

Nu avem copii, pentru că eu nu am vrut niciodată să fac. Suntem căsătoriți de șase ani și ca în orice căsnicie a intervenit plictisul, rutina. Fiecare cu job-ul lui, am ajuns de fapt să avem oarecum niște vieți paralele, chiar dacă împărțim aceeași casă. Acum când sunt pe cale să-l pierd, însă, îmi dau seama că această rutină era de fapt rezultatul modului în care ne completam reciproc. Practic cuplul nostru funționa ca un mecanism bine uns, fiecare știa ce trebuie să facă în casă, și ne împărțeam responsabilitățile și activitățile așa de firesc încât nici nu ne dădeam seama de asta. Noi nici măcar nu ne-am mai certat de ani de zile, pentru că nu am avut motive, totul mergea... bine. Doar că am pierdut din vedere pasiunea, fiorul... nici nu pot să spun dacă am pierdut dragostea, pentru că de fapt eu acum îmi dau seama că tot pe el îl iubesc.

Cu amantul, în schimb, a fost ca un foc de paie. Ne-am plăcut de la prima vedere și parcă ne-a luat cineva mințile, că nu ne-am mai putut lua mâinile unul de pe altul. Sexul a fost extraordinar, dar după o vreme mi-am dat seama că în afară de atracția asta pur animalică nu ne mai leagă și altceva. Ceea ce ne-am oferit reciproc a fost practic ceea ce ne lipsea fiecăruia în căsnicie: orgasmele multiple. Nu mi-am dorit de fapt niciodată să-l schimb pe soțul meu cu amantul, pentru că probabil în subconștient știam că tot ce mă atrage la el e o chestie care ocupă doar o mică parte din viață.

Descoperirea că de fapt și soțul meu se întâlnește de ceva vreme cu ea a fost ca un duș rece. Amantul mi-a spus cum a aflat, nu intru în detalii pentru că nu e important, dar cu ocazia asta am înțeles și care ar fi cauza care l-ar face pe soțul meu să nu mă prefere pe mine, în ciuda acelui mecanism „ca uns” care ne definește. Copilul ei este elementul pe care soțul meu și-l dorește foarte mult, pe care și l-a dorit și în căsnicia noastră dar nu a insistat niciodată suficient cât să treacă de refuzul meu de a avea copii.

E ironic că amantul nu-și mai dorește soția pentru că este o femeie care s-a deformat după o naștere, în timp ce soțul meu o dorește chiar pe această femeie, doar pentru că este mamă. Iar eu... unul dintre motivele pentru care nu mi-am dorit copii a fost și asta, faptul că o naștere are efecte perverse asupra trupului unei femei, și îmi era teamă proababil că el și alți bărbați nu mă vor mai plăcea.

Acum suntem într-o perioadă de gândire. Soțul meu mi-a recunoscut că într-adevăr știa de ceva vreme de relația mea extraconjugală și că s-a apropiat de ea în timp ce se consiliau reciproc ca să treacă peste dezamăgirea că noi îi înșelam. El mi-a spus că nu știe dacă mă mai iubește, dar știe că la ea ține foarte mult și că ar vrea să ne despărțim o perioadă. El nu crede că mai poate avea încredere în mine. Iar eu, cu ocazia asta am înțeles că de fapt pe el îl iubesc și pentru asta aș fi în stare să renunț și la a mai face sex exploziv vreodată. Nu știu ce atitudine să adopt și ce pas să fac în continuare. Mă tem că dacă voi fi de acord cu despărțirea temporară, ea va fi definitivă de fapt. Dar și dacă mă opun, efectul ar putea fi contrar așteptărilor. Nu știu efectiv cum să lupt pentru soțul meu. Pentru că niciodată nu am fost pusă în situația de a cuceri pe cineva. Mereu am fost cea curtată și asaltată de oferte.

Aș aprecia dacă mi-ați da niște sfaturi și nu m-ați pune la zid pentru că am călcat strâmb.

Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.