Poveste adevărată: "Soțul meu le povestește prietenilor săi cum facem sex"
Este un subiect mai degrabă delicat, decât de împărtășit pe un site atât de vizitat. Totuși simt nevoia să întreb pe cineva dacă nu cumva sunt prea sensibilă, și nu am curaj să abordez cu nimeni – dintre cunoscuți – această chestiune.
E vorba despre faptul că soțul meu le povestește prietenilor lui cum facem noi dragoste, ce poziții folosim, ce noutăți am încercat, iar de îndată ce am aflat asta am devenit inhibată și destul de nervoasă în preajma acelor bărbați.
Am aflat din întâmplare că el face asta, când s-a scăpat prietena unuia dintre ei, cu o remarcă din care era imposibil să nu mă întreb de unde știe ea ce și cum facem noi în dormitorul personal. Am tras-o de limbă și mi-a spus că ei discută adesea în pat despre „ciudățeniile” celorlalți din grup, și că soțul meu nu e singurul care le împărtășește cu prietenii. Că de fapt ei – care sunt un grup de 5 băieți deveniți bărbați și rămași prieteni din liceu – își spun cam orice fac cu prietenele sau nevestele, atât în materie de sex cât și de orice altă natură.
Încă de când l-am cunoscut pe soțul meu, acum câțiva ani, am fost un pic invidioasă pe genul ăsta de prietenie atât de legată și care s-a păstrat în ciuda tuturor vicisitudinilor (câți dintre noi avem prieteni din liceu?), dar nu știam că ea are prețul ăsta. De fapt, pe unii nu-i deranjează. Tipa de la care spun că am aflat zice că pe ea n-o deranjează faptul că ceilalți bărbați din grup știu cum îi place ei să fie iubită. Pentru că, dimpotrivă, faptul că ei știu și se uită la ea într-un anumit mod, o face să se simtă dorită și frumoasă.
Eu nu simt asta. Dimpotrivă, mi se pare că parcă am fost violată. Că parcă am fost silită să fac dragostee în fața unei oglinzi din spatele căreia m-au privit (critic?) toți prietenii soțului meu, și alături de ei, femeile din viața lor. Nu știu ce mă deranjează mai mult, faptul că ei știu sau faptul că poate ele mă judecă din perspectivă feminină?
Am aflat din întâmplare că el face asta, când s-a scăpat prietena unuia dintre ei, cu o remarcă din care era imposibil să nu mă întreb de unde știe ea ce și cum facem noi în dormitorul personal. Am tras-o de limbă și mi-a spus că ei discută adesea în pat despre „ciudățeniile” celorlalți din grup, și că soțul meu nu e singurul care le împărtășește cu prietenii. Că de fapt ei – care sunt un grup de 5 băieți deveniți bărbați și rămași prieteni din liceu – își spun cam orice fac cu prietenele sau nevestele, atât în materie de sex cât și de orice altă natură.
Încă de când l-am cunoscut pe soțul meu, acum câțiva ani, am fost un pic invidioasă pe genul ăsta de prietenie atât de legată și care s-a păstrat în ciuda tuturor vicisitudinilor (câți dintre noi avem prieteni din liceu?), dar nu știam că ea are prețul ăsta. De fapt, pe unii nu-i deranjează. Tipa de la care spun că am aflat zice că pe ea n-o deranjează faptul că ceilalți bărbați din grup știu cum îi place ei să fie iubită. Pentru că, dimpotrivă, faptul că ei știu și se uită la ea într-un anumit mod, o face să se simtă dorită și frumoasă.
Eu nu simt asta. Dimpotrivă, mi se pare că parcă am fost violată. Că parcă am fost silită să fac dragostee în fața unei oglinzi din spatele căreia m-au privit (critic?) toți prietenii soțului meu, și alături de ei, femeile din viața lor. Nu știu ce mă deranjează mai mult, faptul că ei știu sau faptul că poate ele mă judecă din perspectivă feminină?