Când una dintre prietenele mele m-a anunţat că s-a măritat, am acceptat bucuroasă să beau un pahar în cinstea fericitului cuplu. La întâlnire, însă, Sorana a făcut aproape tot posibilul să mă împingă în braţele soţului ei. Iar asta s-a repetat până când chiar a reuşit. Acum suntem împreună, eu cu Radu, şi am înţeles care a fost stratagema Soranei.

Când una dintre prietenele mele m-a anunţat că s-a măritat, am acceptat bucuroasă să beau un pahar în cinstea fericitului cuplu. La întâlnire, însă, Sorana a făcut aproape tot posibilul să mă împingă în braţele soţului ei. Iar asta s-a repetat până când chiar a reuşit. Acum suntem împreună, eu cu Radu, şi am înţeles care a fost stratagema Soranei.

Acum doi ani Sorana mă anunţa subit că s-a măritat. Ea şi Radu făcuseră rost de un apartament, n-am înţeles exact atunci cum, dar cert e că era foarte bucuroasă. Natural, m-am bucurat şi eu pentru ea şi am acceptat să ne vedem ca să mi-l prezinte pe soţul ei. Radu mi-a plăcut din prima clipă, dar nici prin cap nu-mi trecea atunci că voi fi pentru el mai mult decât o amică a soţiei. Omul a fost de altfel destul de echilibrat la prima întâlnire, pentru că nici el nu ştia ce zace în capul proaspetei neveste.

Sorana era exuberantă ca de obicei şi după aproape jumătate de oră de amabilităţi, glume şi prostioare, cum se vorbeşte în aşteptarea felurilor de mâncare la restaurant, a primit un mesaj şi ne-a anunţat că e nevoită să fugă până la serviciu pentru o urgenţă. Şi eu şi Radu ne-am ridicat, gata să plecăm împreună cu ea, în fond ce rost mai avea să stăm doar amândoi? Sorana a insistat că nu, că e păcat să nu mâncăm ce comandasem şi să ne cunoaştem că oricum ea avea de gând să întărim prietenia în trei.

Am rămas, dar pentru un timp am fost stânjeniţi amândoi. Însă mâncând şi degustând un vin bun la masă s-a mai destins atmosfera şi din una în alta am constatat că ne-am simţit bine împreună. Radu este un bun cunoscător de vinuri, şi un povestitor iscusit, aşa că nu au fost momente de tăcere penibile, ca la o primă întâlnire.

În fapt, deşi niciunul dintre noi nu s-a gândit la asta atunci, acea masă cu Radu a fost şi prima noastră întâlnire... hai să-i spunem amoroasă. Acum aşa o socotim. Pentru că până la urmă Sorana asta a urmărit.

Ne-am văzut fiecare de drum şi viaţă mai departe, dar la nicio săptămână Sorana m-a sunat din nou, să ne întâlnim. De data asta m-a invitat în noua lor locuinţă, unde din nou s-a comportat dubios. Dacă la restaurant a fost mai credibilă plecarea aceea intempestivă a ei, acasă deja ni s-a părut ciudat amândurora faptul că ea s-a închis în cealaltă cameră, pretextând că trebuie să finalizeze urgent ceva tot pentru serviciu.
 
Eu şi Radu am băut ceva, am ascultat muzică, am mai schimbat câteva vorbe şi eu m-am simţit până la urmă să plec.

 
Următoarele înscenări ale Soranei ne-au adus, pe mine şi pe Radu în cele mai diverse ipostaze. Am mers "împreună” la teatru, la film, la mall, la cumpărături şi cred că dacă nu se dădeau mai repede lucrurile pe faţă am fi mers şi în concediu.
 
Într-una din zile eu am întrebat-o direct pe Sorana de ce tot insistă să ne întâlnim în trei, dacă de fiecare dată întervine ceva şi ea mă lasă cu Radu. Are nevoie Radu de o damă de companie sau ce? A început să râdă şi mi-a răspuns în doi peri ceva de genul: dacă vă place să petreceţi timp împreună care-i problema, mă vezi pe mine că sunt geloasă?

La un moment dat, însă, nici Radu n-a rămas de lemn, cum se spune, şi a început, uşor, uşor, să-mi facă curte. La început au fost mici gesturi de apropiere, inerente, apoi am conştientizat amândoi că de fapt suntem atraşi unul de celălalt şi, în ciuda faptului că eu cel puţin mă tot gândeam cum ar reacţiona Sorana la asta, s-a produs şi inevitabilul. Ne-am sărutat. Şi ne-a plăcut să mergem şi mai departe.

Partea cea mai grea ni s-a părut la amândoi momentul în care noi am chemat-o, de data asta, pe Sorana la restaurant. Cuplul îşi schimbase polii. Ne-am tot codit, până când Sorana ne-a luat-o înainte şi ne-a uimit încă o dată. Ne-a spus că bănuişte ce vrem să-i spunem, şi că era de aşteptat să se întâmple asta. Mai ales Radu, zicea ea, trebuie că şi-a dat seama demult că ei doi nu se potriveau, şi că mariajul lor a fost o greşeală.
 
Poate că bănuiam amândoi că relaţia lor nu era chiar ce trebuia să fie, de vreme ce atât de proaspăt căsătoriţi el s-a simţit atras de mine, dar nu ne-am fi aşteptat ca Sorana să ia lucrurile aşa de uşor.

Ne-am dat seama abia ceva mai târziu, că de fapt totul fusese un plan destul de abil al ei, de a obţine o locuinţă de la primărie, pe motiv că sunt tineri căsătoriţi. Avusese o relaţie acolo, şi pentru că ea a obţinut de fapt locuinţa, a şi rămas în ea. Radu n-a avut nicio pretenţie.
Mult timp după ce eu şi Radu ne-am căsătorit, Sorana ne-a mărturisti în sfârşit că de-asta se căsătorise atunci cu Radu. Pentru o casă. Şi acum era fericită că o avea.

Din punctul meu de vedere planul ei a fost total lipsit de scrupule, dar per total n-am de ce să mă plâng. Datorită acestui fapt eu şi Radu suntem fericiţi acum.

Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redacţie@eva.ro.