Fiica mea are 24 de ani și încă stă cu noi. A terminat facultatea dar nu și-a găsit un loc de muncă. Așa că face un master. Eu și soțul meu am protejat-o și susținut-o tot timpul, fiind unicul nostru copil, având grijă, totodată, să nu o sufocăm cu un stil de parenting învechit.

Amândoi suntem oameni încă tineri (așa ne considerăm la 50 de ani) și ne-am propus însă de când era mică să nu facem cu ea aceleași greșeli pe care le-au făcut părinții noștri cu noi.

Așa că, de exemplu la 16 ani când a venit acasă cu primul prieten, nu ne-am opus deloc – deși aveam o oarecare strângere de inimă cu privire la reacția soțului meu, deh, tată de fată – dar s-a dovedit că până și el a fost de acord cu prietenia lor. Erau colegi de liceu, el era un băiat foarte liniștit, ba chiar prea liniștit după așteptările noastre, și deși eu una parcă nu-i vedeam potriviți, m-am obișnuit cu gândul că dacă ei îi place, ea stă cu el.

Această prietenie a durat până acum, aproape opt ani, timp în care evident că i-am lăsat să facă ce vor. Eram conștienți că nu are rost să-i interzicem să facă sex, așa că i-am făcut cât de cât o educație sexuală așa cum ne-am priceput. Au fost plecați singuri în excursii sau concedii, a mai rămas și la el peste noapte, aveau o relație ca orice tineri responsabili. Și credeam că la un moment dat se vor căsători.

Numai că ea ne-a anunțat acum câteva luni că gata, nu mai vrea să fie cu el, că vrea să facă altceva în viață. A fost un pic surprinzător, dar ce pot să zic, nu ni s-a părut așa un capăt de lume. OK, cuplurile se mai și despart, cât a durat la ei a fost aproape mai mult decât o căsnicie medie în vremurile astea. În plus, poate că și așteptarea asta lungă a fost un semn că relația lor nu era ce trebuia să fie.

Numai că lucrurile nu s-au orpit aici. A fost rândul lui să facă scene și una dintre aceste zbateri s-a lăsat cu scandal în familia noastră. A venit la noi și ne-a spus că fata noastră de fapt îl lasă pe el, băiatul bun, care încă o iubește, pentru un boșorog, care are aproape vârsta tatălui ei, care este un crai de profesie și așa mai departe.

Vă mărturisesc că mie, ca femeie, mi s-a părut acest gest al lui și înduioșător – că deh, suferă, e gelos – dar și neplăcut. A fost urât că el a ales să ne spună asta, în condițiile în care ea a vrut să păstreze secret. Cert e că noi ne-am inflamat, mai ales soțul meu, iar ea a ales să tacă. La toate întrebările noastre, mai cu binișorul sau mai cu scandal, ea tace și nu spune nimic.

Soțul meu e turbat, a ajuns să-i zică să-și facă bagajul și să se mute, că el nu vrea s-o mai țină pe casă și masă în condițiile astea. Eu sunt disperată pentru că totuși e copilul meu, pe undeva o înțeleg, că vrea să experimenteze, poate, dar mă și tem să nu cumva să cadă în brațele unui Don Juan de profesie, care să-și bată joc de ea.

Avem acum în casă o atmosferă grea, în care și noi ne perpelim la gândul că ce o face fata noastră, și ea cred că se perpelește că nu știe ce o așteaptă, ce să facă, încotro să apuce. Am încercat să-l fac să înțeleagă pe soțul meu că o atitudine radicală nu va ajuta situația, că o va arunca în brațele ăluia forțat, chiar dacă poate că ea încă nu e așa de îndrăgostită de el. Sau, cine știe, ar putea s-o împingă la gesturi disperate.  

Am nevoie de sfaturi, dacă există părinți care au trecut prin situații similare, care e cea mai bună cale de a rezolva o astfel de criză de familie? Vă mulțumesc.

Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.