Poveste adevărată: "Fac sex cu soțul meu de frică să nu-l pierd"
Când l-am cunoscut pe soțul meu era divorțat de mai mulți ani, și avea o fiică de zece ani. Mi-a spus că motivul principal al divorțului a fost că soția lui s-a dedicat exclusiv copilului, după naștere, și că el s-a simțit inutil, inexistent și neiubit în acea căsnicie.
Deși este un tată preocupat de bunăstarea fiicei lui a ales să iasă din căsnicie pentru a căuta dragostea, împlinirea cu o altă femeie care să-i acorde și lui atenție.
Știam despre acest sindrom al bărbatului devenit tată și care simte că e lăsat pe locul doi după copil, dar nu credeam că poate destrăma căsnicii, așa că am gândit atunci că poate soția lui a avut o reacție exagerată sau, cine știe, or fi și alte motive colaterale care le-au omorât relația.
Așa că m-am lăsat dusă de val, m-am îndrăgostit de el și am acceptat cererea lui în căsătorie. Trebuie să menționez din capul locului că viața noastră sexuală nu a fost extraordinară din start. Poate că nu ne potriveam la pat, însă eu am ales să mă mărit cu el pentru că este un om extraordinar, iubitor, atent, grijuliu și foarte, foarte romantic. Sexual, însă, prestația lui lasă de dorit, însă nu i-am spus niciodată asta. Am avut înainte de el parte de sex mai de calitate, însă mi-am dat seama că nu le poți avea pe toate într-un singur om, așa că am ales latura lui de om, și nu m-a deranjat latura de lover slab.
Cu timpul a venit și momentul în care să discutăm despre un copil. Eram căsătoriți deja de trei ani, totul fusese minunat între noi, și eu i-am spus că-mi doresc un copil, chiar dacă știu că pentru el nu e o prioritate – mai are un copil și avea și această temere că odată venit alt copil iar se va duce naibii relația cu mama. Până la urmă a acceptat că am și eu dreptul la un copil și că e posibil, că vom face totul astfel încât să nu repetăm greșelile din prima lui căsnicie.
Știam despre acest sindrom al bărbatului devenit tată și care simte că e lăsat pe locul doi după copil, dar nu credeam că poate destrăma căsnicii, așa că am gândit atunci că poate soția lui a avut o reacție exagerată sau, cine știe, or fi și alte motive colaterale care le-au omorât relația.
Așa că m-am lăsat dusă de val, m-am îndrăgostit de el și am acceptat cererea lui în căsătorie. Trebuie să menționez din capul locului că viața noastră sexuală nu a fost extraordinară din start. Poate că nu ne potriveam la pat, însă eu am ales să mă mărit cu el pentru că este un om extraordinar, iubitor, atent, grijuliu și foarte, foarte romantic. Sexual, însă, prestația lui lasă de dorit, însă nu i-am spus niciodată asta. Am avut înainte de el parte de sex mai de calitate, însă mi-am dat seama că nu le poți avea pe toate într-un singur om, așa că am ales latura lui de om, și nu m-a deranjat latura de lover slab.
Cu timpul a venit și momentul în care să discutăm despre un copil. Eram căsătoriți deja de trei ani, totul fusese minunat între noi, și eu i-am spus că-mi doresc un copil, chiar dacă știu că pentru el nu e o prioritate – mai are un copil și avea și această temere că odată venit alt copil iar se va duce naibii relația cu mama. Până la urmă a acceptat că am și eu dreptul la un copil și că e posibil, că vom face totul astfel încât să nu repetăm greșelile din prima lui căsnicie.
Daca era asa extraordinar, iubitor, grijuliu si ... toate calitatile de pe lumea asta cum spui tu, nu isi parasea sotia si copilul ca sa fie el fericit. Cu un astfel de om, ai dreptate sa iti fie frica, pe principiul 'Nimic nu e nou sub soare, ce a fost va mai fi si ce s-a intamplat se va mai intampla' sau altfel spus, 'Se-nvarte roata si istoria se repeta'.
Trebuia sa ii zici de mult dar niciodata nu e prea tarziu! Gandeste-te asa, ii vei explica ca sexul pentru tine e doar o obligatie si impreuna veti rezolva aceasta problema... daca el te va parasi sau supara sau mai stiu eu ce, atunci nu e nici pe departe acel om minunat pe care il consideri... eventual ai putea vorbi cu fosta lui sotie daca nu sunteti in relatii proaste si ti-ai putea face o idee cum ai putea aborda problema. Dar ce e sigur e ca nu poti lasa lucrurile asa! Mult succes, tine-ne la curent!
eu va intreb un lucru dragi femei. credeti ca barbatii ar fi dispusi la o viata sexuala nesatisfacatoare cu o femeie si sa fie vesnic frustrati sexual? indiferent cat este de buna acea persoana, barbatul fuge si si cauta fericirea in bratele alteia si alteia si tot asa. ar trb sa invatam de la ei asta! ce vorba e asta, am un barbat dar folosesc vibratoru ca ala e bun de mobila?! cati dintre barbati se satisfac singuri sau isi iau o papusa gonflabila?! nici unul. asa ca daca nu vreti sa ajungeti la 80 de ani si sa va intrebati cum dracu e sa ai un orgasm....alegeti acum cat mai puteti unul care sa va faca sa va simtiti femei!
Raluca are dreptate,insa cred ca e cam tarziu,ar fi trebuit discutat (depinde,totusi,de probleme,ca nu orice se rezolva discutand-pt unele trb mers la dr,pt altele e bine de privit un Playboy...) Eu sunt in aceeasi situatie (doar ca el n-a mai fost casatorit)Din pacate,nu s-a rezolvat in 30 de ani...Mi-am dat seama ca pt el sexul e doar o necesitate,face sa scape si sa se concentreze iar pe munca si pasiunea lui...M-am revoltat,am discutat (si tata a avut o discutie !)el a promis...dar am stat,e un om minunat,cum spui si tu...merita,mai ales cand vezi ce-i in jur... Mi-am propus sa-mi cumpar un vibrator.
ai uitat sa te iubesti ,tu esti omul cel mai important din viata ta , comunica cu el , fi sincera cu tine si exprima tot ce simti , nu-ti fie teama ,,,,curaj!
invata-l, vorbeste cu el si poate se va schimba ceva,.... daca nu ii spui de unde vrei sa stie... daca te prefaci in continuare sa stii ca nu castigi nimic si la un momet dat frustrarea va fi prea mare