Suntem oameni civilizați, nu ne scoatem ochii, știe fiecare că orice om are dreptul la fericire, și ar fi absurd să i-o refuze din cauza unor reguli sociale sau religioase stupide. Prin urmare conviețuim. Între mine și el există o compatibilitate mare, ne completăm reciproc și cred că suntem potriviți. Nu ne mai vedem și cu alții, suntem de fapt un cuplu, doar că nu locuim împreună și nu suntem căsătoriți. Nu ne-am jurat... în fața nimănui.
Copiii lui sunt acum în ultimii ani de școală și el vrea să fie alături de ei și de mama lor cel puțin până pleacă fiecare pe drumul lui. Din păcate sunt puține șanse ca mama lor să mai trăiască până atunci, deci nici nu se pune problema ca el să divorțeze. Cum spuneam, e o chestie umanitară înainte de toate. Ea are nevoie de el mai mult decât mine.

Desigur că nu se poate pune semnul egal între situația mea și a surorii mele. Ea a ales altă cale, au fost altele situațiile în căsniciile ei, nu o judec eu de ce nu și le-a păstrat. Dar așa cum eu nu o judec pe ea, nu văd de ce aș lăsa-o pe ea să mă judece pe mine și alegerile mele. De ce ar trebui ca eu să mă rușinez să mă afișez la o nuntă cu amantul meu (cu care, apropos, am o relație mai lungă decât prima ei căsnicie oficială), în timp ce ea nu ar trebui să aibă rușine că e la a treia căsătorie?

Știu că poate creștinește ar fi ca eu să las de la mine și să mă duc la nuntă singură, ca să nu-i stric ei fericirea, dar pe de altă parte nu știu dacă la a treia nuntă se mai pune că trebuie să-i fac pe plac miresei ca și când ar fi unica ocazie din viața ei. Până la urmă la vârsta asta ar trebui să fie și ea un pic mai matură și să admită că viața nu e numai alb și negru. E mult mai gri decât ne place să credem, și dacă nu acceptăm griul vom ajunge niște frustrați.

Voi ce credeți: ar trebui să las de la mine și să mă duc singură la nuntă sau să pun piciorul în prag ca s-o fac să înțeleagă că e o ipocrită?

Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.