Ma iubeste, nu ma iubeste, ma iubeste, nu ma iubeste... incercam sa aflu raspunsul rupand petalele unei margarete. Asta se intampla pe la 12-14 ani, cand ma indragosteam nebuneste de vreun baiat pe care il intalneam la locul de joaca.

Ma iubeste, nu ma iubeste, ma iubeste, nu ma iubeste... incercam sa aflu raspunsul rupand petalele unei margarete. Asta se intampla pe la 12-14 ani, cand ma indragosteam nebuneste de vreun baiat pe care il intalneam la locul de joaca. In acea perioada nici nu asteptam sa imi spuna "te plac", "te iubesc" sau sa ma intrebe daca vreau sa ii devin iubita pentru ca floarea era cea care imi decidea soarta in ale amorului. Din cate imi amintesc, era un joc foarte placut...

Cu timpul, lucrurile s-au mai schimbat, inima mea nu s-a mai predat in fata primul sosit la locul de joaca, am invata ca "te iubesc" este o expresie pe care nu o poti spune oricui si nu o auzi de fiecare data cand iti doresti, iar acea margareta a ramas doar o floare intr-un decor, care nu imi mai poate decide soarta in ale iubirii...

Dar poate oare cineva sa imi defineasca verbul "a iubi"? Claudiu Ganciu, psihoterapeut, mi-a explicat: "'A iubi' nu inseamna, in esenta, decat ceva difuz, intrucat nimeni nu poate traduce iubirea in actiune vizibila. Caracterul ambiguu al iubirii vine din incredintarea a ceea ce este profund si de care, unii dintre noi, incearca sa fuga - avem nevoie de celalalt, ca persoana reala, pentru a putea comunica cu el.".

Multor femei, printre care ma numar si eu, le face placere ca iubitul, partenerul sau sotul sa le spuna, macar din cand in cand, un "Te iubesc!". Dar de ce oare aceasta nevoie a auzi aceste vorbe? Eu, de exemplu, nu interpretez aceste cuvinte ca pe o confirmarea sau reconfirmare a sentimentelor pe care iubitul meu le are pentru mine. Atunci cand aud un "Te iubesc!" soptit, simt o bucurie greu de exprimat in cuvinte... imi dau un sentiment de multumire si fericire. Nu cersesc aceste cuvinte, pentru ca nu poti obliga pe cineva sa te iubeasca, daca nu simte cu adevarat acest lucru. Ar fi doar vorbe in vant, fara rost, lipsite de importanta.

"Eu stiu ca prietenul meu ma iubeste, dar este genul de persoana careia ii este foarte greu sa vorbeasca despre sentimentele lui. Parca ar fi mare filosofie sa ii spui unei femei 'Te iubesc!'. Nu este niciun motiv de slabiciune, dar prefera sa faca orice altceva decat sa imi spuna 'Te iubesc!'", imi spune Roxana. Trebuie sa recunostem ca este un caz foarte des intalnit, cel al barbatilor care au impresia falsa ca rostitul unui "Te iubesc" le poate fura masculinitatea sau statutul de barbat puternic.

Exista multi barbati "stangaci" cand vine vorba de exprimarea sentimentelor de iubire. Si totusi, de ce noi femeile putem sa spunem "Te iubesc", iar lor le este foarte greu, aproape imposibil? Se pare ca exista o problema neurologica, de "constructie": femeile pot sa gandeasca si sa simta in acelasi timp, pe cand la barbati, sentimentele sunt separate de modul de gandire. Din acest motiv, barbatii sunt reticenti cand vine vorba de exprimarea unor sentimente, pe cand femeile adora sa vorbeasca despre ele.

Roxana imi mai spunea ca iubitul ei prefera ii aduca flori, sa ii faca diferite cadouri... acesta este modul lui de a-si exprima sentimentele de dragoste fata de ea. "Ar face orice, numai sa nu vorbeasca despre sentimente. Asa este modul lui de a-si exprima dragostea fata de mine. Sunt momente in care simt nevoia sa aud 'Te iubesc!' pentru ca, de multe ori, cuvintele fac mai mult decat un buchet de flori..."

Intr-adevar, cuvintele au valoare vadit mai mare in astfel de situatii, dar fiecare exprima iubirea cum crede de cuviinta. Daca te impaci cu ideea si esti capabila sa il accepti pe cel de langa tine asa cum este, relatia de dragoste poate fi una foarte buna.

"Nu stiu cum se face, dar sotul meu imi spune 'Te iubesc' exact atunci cand imi doresc sa aud asta. Suntem pe aceeasi lungime de unda. Nu ma simt sufocata de atata dragoste si nici nu tanjesc dupa aceste cuvinte! Le aud la momentul postrivit", mi se destainuie Ana, prospat casatorita si norocoasa, as zice... Un astfel de caz confirma faptul ca exista si oameni pereche, care nici nu trebuie sa ceara pentru a primi!

Iata ce ne spune si psihoterapeutul Claudiu Ganciu: "Cuplul este o relatia aparte, contine elemente din toate relatiile anterioare si are ceva unic, care nu poate sa fie regasit in niciun alt fel de relatie. In repetarea cuvintelor si in insistenta pentru a 'auzi' ca femeia este iubita, regasim un stadiu vechi, regresiv, in care cuvintele permit o incredintare a corpului si a fantasmelor. Functia principala a cuplului este de continere si de incredintare a angoaselor in 'mainile' celuilalt. Cuvantul asigura ca aceasta incredintare poate sa aiba loc. Cuvintele joaca si rolul unei promisiuni: 'ma pot lasa in mrejele iubirii celuilalt', 'imi pot incredinta temerile lui' etc.".

Pentru multe dintre noi, "lipsa lui 'Te iubesc!' este resimtita ca o rana, ca o devalorizare de catre barbat, ca de altfel orice indepartare afectiva a partenerului. Daca trairea iubirii si confirmarea ei prin 'Te iubesc!' nu vine la timp (trece foarte mult timp de la inchegarea relatiei si partenerul nu ii marturiseste afectiunea), femeia il 'constrange' pentru a se linisti ca este acceptata, dorita etc.", dupa cum ne spune si Cristina Voicu, psihoterapeut de orientare psihanalitica.

Lipsa acestor cuvinte poate naste durere atat pentru noi, femeile, cat si pentru barbati. Chiar si cei mai puternici barbati au nevoie de "Te iubesc!". Unii vor sa o auda mai des, altii macar o data in viata! De ce? Pentru ca suntem oameni si avem nevoie de iubire, comunicare, sa ni se spuna ca suntem unici in felul nostru, ca suntem importanti pentru partener etc. Sunt niste asteptari normale si dorite de fiecare dintre noi! Iti spun "Te iubesc!". A fost chiar asa de greu?

Afla mai multe din articolele:

Spun sau nu barbatii "Te iubesc"?
10 metode prin care barbatii evita sa spuna "Te iubesc"
Te iubesc sau am nevoie de tine?
Cand iubitul iti spune "Te iubesc"