De fiecare data cand cineva iti inseala increderea, ai impresia ca pica cerul pe tine! Iar cand cel care te nedreptateste este chiar iubitul tau, parca este si mai grav.

De fiecare data cand cineva iti inseala increderea, ai impresia ca pica cerul pe tine! Iar cand cel care te nedreptateste este chiar iubitul tau, parca este si mai grav. Simti ca se rupe o parte din tine, lumea ta si a voastra se prabuseste... nici nu stii sigur daca mai poti sa faci un pas fara ca el sa te tina de mana - pur si simplu nu poti sa iti imaginezi viata fara el. De ce ti se intampla tocmai tie? Relatia pe care o aveati impreuna avea un sens, parea perfecta, si totusi...

Iti vin in minte tot felul de scenarii, care includ, printre altele si "dulci" razbunari, dorinta, pana la urma explicabila, de a pedepsi pe cel care ti-a gresit. Iti este foarte greu, aproape imposibil, sa treci peste faptul ca te-a inselat sau te-a mintit ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, ca si cum ati incepe o noua etapa a vietii voastre in doi.

Si totusi, daca iubim acea persoana, de ce ne este atat de greu? Nu se spune ca dragostea este cea care invinge orice? Si pana la urma asa ar trebui sa fie, dar acest "proces" de acceptare si a trece peste durerea cauzata ia timp, mai mult sau mai putin, depinde de amandoi. Putem sa acceptam situatia si sa continuam relatia sau putem sa acceptam, dar sa nu putem sa ne obisnuim cu ideea si sa nu reusim sa gasim puterea de a trece peste.

In mod normal, cel mai fericit caz este cel in care acceptam "tradarea" si reusim amandoi sa depasim momentul, sa ne continuam viata impreuna. Dar cum? Este atat de greu, mai ales in primele momente in care afli raul provocat de persoana iubita; nu prea poti sa gandesti limpede si sa analizezi situatia. Te-a inselat sau mintit, ceea ce este inacceptabil! Sufletul tau ranit nu se poate obisnui cu situatia, iar cea care poate salva relatia voastra este numai iubirea dintre voi.

Ai putea spune: "Daca ma iubea, nu imi facea una ca asta!" Si acest lucru este adevarat, dar poate nu ar trebui sa arunci toata vina asupra lui. Poate ceva l-a impins sa recurga la acest gest. Inainte sa planuiesti razbunarea care, de multe ori nu este cea mai buna alegere si poate fi o pierdere de timp, oricat de greu ti-ar fi, incercati sa purtati o discutie.

Spuneti-va unul altuia opiniile referitoare la neplacuta situatie in care ati ajuns si incercati sa gasiti raspunsurile. Orice intamplare de acest gen are o explicatie. De cele mai multe ori, lipsa comunicarii dintre parteneri ii poate impinge sa faca lucruri necugetate. Nu intotdeauna vina este numai a partenerului care inseala sau minte!

Poate s-a simtit ignorat sau neglijat, poate nu i-ai raspuns mangaierilor si sarutarilor sau nu ai fost acolo cand a avut nevoie de un sfat... exista o sumedenie de motive. Trebuie sa fiti sinceri unul cu celalalt, sa va spuneti ce v-a deranjat, pentru ca iubirea presupune, printre multe altele, cunoasterea defectelor si acceptarea acestora, de catre ambii parteneri.

Incercati sa va puneti unul in locul celuilalt. Daca tu ai simti nevoia de o mangaiere, de cateva clipe tandre dupa o zi istovitoare petrecuta la birou, iar partenerul tau ar fi mult prea "ocupat" cu prietenii lui la o bere, cum te-ai simti? Mai ales daca aceste momente de "necoordonare" s-ar repeta? De cele mai multe ori, fiind frustrata de situatie, incerci sa cauti "alinarea" prin alte mijloace; ajungi sa recurgi chiar la minciuni sau cauti alta mana tandra care sa se plimbe prin parul tau.

Chiar si in relatiile cele mai solide se pot intampla mici scurt-circuite, chiar daca sunt reprezentate prin minciuni aparent nevinovate sau escapade amoroase. Important este ca partenerii sa fie capabili sa treaca peste, sa isi continue viata impreuna, iar astfel de sitiatii neplacute sa nu se mai repete.

Trebuie sa invatam sa comunicam mai mult si sa nu impunem partenerului ce trebuie sa faca si ce nu; daca exista respect si iubire, in mod sigur nu vor repeta greselile, fara a impune restrictii si amenintari de genul: "Daca mai faci inca o data asta, te parasesc!". Mai tii minte cand erai copil si parintii iti interziceau diferite actiuni, iar tu le faceai si cu mai mare indarjire, tocmai pentru ca erau interzise?

In momente de "cumpana" al relatie, spontaneitatea nu este de bun augur; poti lua o decizie pe care mai tarziu o vei regreta. Tipetele pline de manie si cuvintele urate aruncate unul altuia nu te pot ajuta in aceasta situatie. Este uman sa izbucnesti de furie sau sa plangi, insa exista niste limite!

Fiecare are nevoie de o a doua sansa, dar important este sa o merite si sa stie cum sa o valorifice. Degeaba i-o acorzi si l-ai iertat pentru ceea ce a facut, daca stie ca ti-a atins punctul sensibil si va continua sa profite, sa insiste in greselile lui. Tu esti singura care poti sa iei aceasta hotarare: merita pentru ca tu il iubesti sau merita pentru ca si el te iubeste?

Poate aceasta experienta mai putin placuta prin care treceti amandoi va va apropia si mai mult; in cazul in care reactiile lui nu par sa aduca relatia pe drumul cel bun, iar discutia purtata nu a avut un impact pozitiv asupra lui, singura solutie ramane despartirea. De cele mai multe ori este foarte dureros, dar este cea mai buna solutie. In cazul in care la fiecare greseala a lui tu il ierti si speri mereu ca nu va mai exista o "data viitoare", cu toate ca mereu nu face decat sa contrazica sperantele tale, viata ta va deveni un chin; te vei minti la nesfasit ca va fi bine, iar el nu va face decat sa te trateze cu lipsa de respect.

Iertatea da echilibru si armonie, atat tie cat si cuplului, dar trebuie sa fii constienta ca nu traiesti intr-o minciuna; o relatie presupune reciprocitate, atat in dragostea purtata celuilalt, cat si in iertare. Iubirea este cel mai minunat lucru care ni se poate intampla noua, oamenilor in general, dar trebuie sa stim sa o apreciem. Iertarea face si ea parte din iubire, si chiar daca uneori ne este greu sa acceptam unele greseli, fie ca sunt facute de el, de tine sau de noi, ca si cuplu, sa invatam sa iertam nu este niciodata prea tarziu!

Iertarea, mai ales intr-o relatie, da dovada de curaj; crezi in voi doi, in dragostea voastra, chiar daca ati intampinat astfel de probleme; nu trebuie sa te consideri o lasa pentru ca il iubesti si i-ai acceptat greselile. Poate daca ai fi fost in locul lui, ai fi facut la fel. Insa nu trebuie sa uiti sa cantaresti daca acest "sacrificiu", aceasta acceptare, merita cu adevarat!