De ce sunt femeile cinice?
Pentru că vrem, pentru că putem și pentru că o avem în ADN. De aceea suntem cinice sau mai cinice decât bărbații. Pentru că suntem programate să dăm viață și pentru că avem nevoie să fim puternice.
Asta este părerea mea. Este adevărat că uneori ducem cinismul și răutatea la cote maxime, dar în fond, cinismul este o formă de apărare care ne prinde și bine, de altfel.
Suntem cinice în fața altor femei.
O facem pentru că avem un alt nivel de posesivitate față de voi, bărbații. O facem tot pentru că suntem programate pentru a-i oferi un viitor frumos copilului nostru. De aceea nu permitem altor femei să se apropie prea mult, de aceea putem fi și materialiste, de aceea ne transformăm când devenim mame. Sigur că avem și capacitatea de a regla nivelul de intensitate și multe dintre noi ajungem să fim suportabile. Sau sigur că putem profita de asta și să ne folosim cinismul în alt scop.
Suntem cinice când terminăm o relație.
Dacă ați ști voi ce e la gura unei femei după ce pune punct unei relații! Dacă ați ști voi cum vă facem cu ou și oțet, poate, poate ne simțim mai bine și trecem mai departe! Tot din apărare o facem. Pentru că nouă ne ticăie ceasul și n-avem timp de suferință și blocaje emoționale. Pentru că noi plângem de mama focului în prima lună și apoi ne ridicăm mai frumoase și mai puternice decât înainte. Lucru care nu se întâmplă și în cazul bărbaților. Pentru că voi nu sunteți cinici sau cel puțin, nu la fel de cinici cum suntem noi.
Suntem cinice cu noi înșine.
Nu avem o răutate aparte doar pentru alții. Cinismul se manifestă și împotriva noastră. Pentru că nu o dată ne uităm în oglindă și nu ne place ce vedem. Și atunci avem două variante: ori ne înghițim frustrările, ori le rezolvăm. Și de multe ori, le rezolvăm.
Mințim mai bine tot dintr-o doză de cinism. Se spune că femeile înșală mai bine decât bărbații, nu știu dacă și mai des. Dar putem face asta datorită cinismului cu care suntem înzestrate. Putem face asta pentru că noi suntem mai precaute. Desigur, nu încurajez asta, dar e un fapt. Se întâmplă.
Cinismul nu e neapărat un lucru rău dacă este folosit în scopuri constructive. Nu e neapărat un lucru rău dacă avem capacitatea de a-l folosi în a ne face bine atât nouă, cât și celor din jurul nostru. Că vrem sau nu să recunoaștem, manipulăm mai bine. De aceea suntem capabile de mai multă creativitate decât bărbații, de aceea partea emoțională este mai intensă la noi, de aceea suntem în stare să suportăm durerea fizică mai bine.
Cinismul nu e un cuvânt urât, folosit cu măsură, unde și când trebuie.
Părerea mea!
Cu drag,
Cosmina