Te duci cu ultimele puteri spre baie, iar în timp ce încerci să găsești cremele și dischetele pentru demachiat, te uiti în oglindă cu gândul de a fugi cât mai repede de ea. Și fără să o întrebi ceva, femeia cool din oglindă îți răspunde:- Ești praf! - Ce ? Cum îndrăznești, eu sunt o tipă cool!- Asta stiu deja, dar cine ești, de fapt? Cum cine sunt: sunt tânără, sunt frumoasă, am o slujbă bună, în curând voi fi promovată, sunt o tipă cool! Te-am întrebat cine ești?- Nu înțeleg.- Nu mă mir, ești praf! Nu știi cine ești! Te îmbeți cu frânturi de succes, te hrănești cu frimituri de iubire efemeră și fugi de tine constant!Dialogul ăsta te enervează, te irită. Cum adică cine ești ? De ce ai avea nevoie să răspunzi la toate întrebările astea acum? Și apropos, ce înseamnă să fii o tipă cool?
Aș vrea să te gândești dacă ești TU însăți în orice moment al vieții tale. Dacă poți să rămâi deschisă și onestă cu tine în orice situație. De câte ori îți pui măști convenționale și în ce situații? De câte ori fugi de tine și arăți celorlalți o persoană în care poate nici tu nu crezi atunci când te uiți în oglindă?
Cea mai des purtată și tocită mască pe care mulți o avem este teama, totodată și cea mai de preț podoabă din arsenalul nostru. Este extrem de atrăgătoare pe dinafară, cu pietre prețioase, paiete și porțelan, dar doare atât de mult când îți atinge sufletul, fața, ochii. De cele mai multe ori ne e teamă că cei din jur vor vedea la noi ceva ce nu le place. De fapt, vor vedea ceea ce nu ne place nouă la noi. De mici ne obișnuim să ne evaluăm prin ochii părinților, ai familiei, apoi ai școlii, ai colegilor, ai rudelor partenerului nostru și tot așa. Încă din copilărie auzim:- Ești prea mică să înțelegi asta;- Ești prea grasă;- Ai nasul mare, ai urechile lungi, dinții strâmbi;- Ești ”brânză bună în burduf de câine” (asta era replica pe care o primeam eu des în școală);- Să te faci medic sau profesor că astea sunt meserii de viitor (și pe asta am primit-o des);- Uite, Ixulica e mai cuminte, învață mai bine, nu ca tine. Ne faci familia de râs;- Nu o să te iubească niciodată X, nu ești de nasul lui;- Fosta iubita gătea mai bine;……………………………………………………… completați voi rândul.
Și atunci ce facem? Începem să ne punem măști, încercăm să fim așa cum vor ceilalți pentru a ne simți acceptați, iubiți, plăcuți, populari. Să ne ridicăm la nivelul așteptărilor. Să nu ieșim din tipare. Uităm cine suntem, ce ne place, ce nu ne place și, ce este și mai rău, credem ca nu avem dreptul să exprimăm deschis toate astea.