Nu stiu cum sa trec peste despartire
Dragoste & Sex / De Claudiu Ganciu, psiholog - psihoterapeut">
Eva.ro ramane o un mijloc prin care tu poti sa te descoperi, dezvolti, cunoaste mai multe despre tine si viata ta. Asteptam intrebarile tale la adresa:
Dupa cativa ani acesta s-a schimbat total si a ajuns mai rau ca cel de inainte si am trecut prin clipe groaznice pe care nici un adolescent de 17 ani pe atunci nu ar fi putut sa treaca. Viata mea avea sa se schimbe iar. Eu mai aveam o sora care ramasese la tatal meu dar pana la urma aceasta s-a indragostit si a plecat in Valcea, noi fiind de fapt din Craiova. Ea sta aici de trei ani si dupa ce am terminat liceul am hotarat sa plec si eu la ea, sa ma mut in Valcea si sa ma descurc singura, sa nu mai fiu asa stresata. Mi-a fost greu la inceput sa ma acomodez cu tot ce inseamna sa te descuric singura la 19 ani dar am reusit. Sunt reporter la un ziar local si totul parea sa imi mearga de minune. Pana ce m-am indragostit pana mi-am pierdut capul. Totul era roz, eu stateam cu chirie in apartamentul prietenului meu, el fiind student la Bucuresti.
Ne-am intalnit si am ajuns sa ne iubim foarte mult, cum nu credeam ca pot iubi pe cineva. A fost singurul din viata mea caruia i-am dat totul. Acest lucru m-a dat peste cap acum. De cateva zile ne-am despartit pentru ca s-au intamplat mai multe si nu stiu cum el si-a dat brusc seama ca nu mai stie ce simte si ca vrea sa ne despartim, ca e mai bine asa. E o poveste mai complicata dar nu pot sa accept faptul ca nu o sa mai fiu cu el, ca nu el ma va privi si atinge. Mi-e greu sa trec peste toate clipele frumoase pe care le-am avut. Ma simt singura si cu toate ca am incercat sa trec peste tot, la el ma gandesc. Stiu ca timpul le vindeca pe toate dar pana atunci... ma simt foarte rau, nu am chef de nimic si nici nu pot fi cu altcineva pentru ca numai la el si la felul de a se purta cu mine ma gandesc. Spuneti-mi cum sa trec peste asta, pentru ca nu stiu cum sa fac. Nu mai am incredere in nimeni si am promis ca nu ma voi mai indragosti niciodata pentru ca nici unul nu merita nimic. Sunt foarte sensibila si orice ma doare si pun totul la suflet si imi revin foarte greu dupa o dezamagire. Nici in mine nu mai am incredere acum. Nu stiu cum sa trec peste aceasta despartire. Va multumesc ca m-ati ascultat si ca nu v-am plictisit si va rog sa imi raspundeti. Va pup!
Claudiu Ganciu - psiholog si psihoterapeut la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, raspunde:
Multumiri pentru pupaturi si pentru mesajul tau, care este unul despre ceea ce simti. Cum poti sa treci peste aceasta despartire? Timpul le vindeca pe toate? Poate da, poate nu. Depinde insa in mare masura si ce inseamna aceasta vindecare pe care timpul o face. De multe ori aceasta vindecare a timpului nu inseamna altceva decat trecerea intr-un plan inaccesibil rationalului si de unde, suferinta continua sa functioneze. Timpul este in fapt o modalitate de echilibrare printr-o atenuare partiala a suferintei.
Mecanismul care functioneaza in aceasta modalitate este cam asa: sufar acum, nu vreau sa sufar, incetul cu incetul intervine uitarea dar este o uitare aparenta a continutului, in timp ce incarcatura afectiva continua sa existe. Cand un context care activeaza aceasta suferinta actioneaza, ea se activeaza.
Daca citim cu atentie mesajul tau vedem ca acest lucru se intampla deja - "nu mai am incredere in nimeni si am promis ca nu ma voi indragosti niciodata pentru ca nici unul nu merita nimic." Ce sa intelegem de aici? Oare sa inteleg ca atunci cand vei intalni un alt barbat de care te vei indragosti, o parte din tine va actiona pentru a spune - "nu ai voie sa te indragostesti pentru ca nici unul din ei nu merita. Implicit se va crea o contradictie deoarece temeiul tau va intra in opozitie cu ceea ce simti, astfel s-ar activa suferinta actuala.
Daca observam sirul de barbati din viata ta, vedem ca nici unul nu merita - tatal alcoolic si violent, tatal vitreg care ti-a provocat multa suferinta, prietenul pe care l-ai investit cu iubirea ta. Sa inteleg ca toata viata ai cautat iubirea unui tata, sa simti ca acest tata te iubeste.
Poate ca actuala suferinta nu este decat o reactivare a ceea ce a insemnat in decursul timpului dezamagirea din copilarie. Viata ta pare a fi destul de constanta in ceea ce priveste cautarea iubirii unui barbat, de mic copil ai incercat sa o gasesti si se pare ca lucrurile continua sa se repete ca si cum ar fi "un blestem".
In mod sigur in copilarie au fost si timpuri frumoase? Le mai tii minte. Pe unele da, pe altele nu, iar ceea ce a ramas dominant au fost amintirile groaznice. Sa se intample la fel si acum? Tinzi sa dai uitarii ceea ce este frumos, clipele de iubire petrecute cu prietenul tau si sa accentuezi foarte mult dezamagirea provocata de ceea ce s-a intamplat cu el in ultimul timp. Poate pentru ca ai vrut sa fie ceva pentru toata viata. Dezamagirea ta este fireasca dar poate ea este mult accentuata de ceea ce s-a intamplat in copilarie.
Ce poti face?
Sa accepti suferinta si sa te desparti intr-adevar de el. Dar acest lucru este complicat, deoarece travaliul tau de despartire este complex - presupune a accepta si momentele frumoase si pe cele dificile. Poti sa lasi in momentele tale de singuratate amintirile frumoase sa te cuprinda ca si cum te-ai bucura de ele. Iar daca lacrimile vor veni, lasa-le libere.
Poti in aceleasi momente de singuratate sa vezi ceea ce s-a intamplat cu el. Sa vezi lumea cu ochii lui. Eu sunt convins ca atunci cand a facut acest lucru a avut o motivatie care are legatura stransa cu el si nu cu tine.
Mai poti sa "te vezi" cu sufletul lui, cu ceea ce insemni tu pentru el. Poate continua sa te iubeasca. Sau poate simte ura pentru tine. Daca simte ura nu prea vad de ce ai vrea sa fii cu el, daca simte iubire atunci exista un alt motiv pentru care a facut lucrul acesta.
Ceea ce iti sugerez este sa cauti sa intelegi ceea ce s-a intamplat de fapt ca si cum ai avea capacitatea de a fi "intru" - si inauntru si afara din situatia data. Aceasta capacitate se numeste Eul Autoreflexiv si iti permite sa te apleci asupra fiintei tale.
Interventia profesionista
Daca ai intra intr-o terapie probabil ca terapeutul s-ar centra mult asupra cadrelor de barbati din viata ta. Povestea pare a se repeta iar sirul de "tati rai" pare a fi fost total. Exista un motiv pentru care apare aceasta repetitie iar tu ai putea sa faci cu adevarat o schimbare care sa te elibereze si sa te faca sa te simti disponibila pentru o relatie autentica cu o persoana noua.
Ti-e teama de ceea ce va urma, ti-e teama ca lucrurile se vor repeta. Sunt lucruri pe care le poti intelege intr-un cadru profesionist.
Din mesajul tau se pare ca tu ai capacitatea de a lucra cu tine. Modul din care curge mesajul este logic si incarcat de asociatii pe care le poti folosi. Din pacate nu toata lumea are aceasta capacitate astfel incat atunci cand o persoana poate, este pacat sa lase suferinta sa-i acopere fiinta si sa nu modifice "destinul".
Arhiva
Am sa va povestesc cate ceva daca vreti sa ma ajutati cu un sfat cred ca mi-ar prinde bine. Nu am avut o adolescenta foarte fericita, mai intai din cauza tatalui meu care era un alcoolic si ma batea si pe mine si pe mama. Insa trecusem de acea perioada pana ce mama s-a recasatorit iar eu am crezut ca voi avea parte de iubirea unui tata. Insa m-am inselat din nou.
Dupa cativa ani acesta s-a schimbat total si a ajuns mai rau ca cel de inainte si am trecut prin clipe groaznice pe care nici un adolescent de 17 ani pe atunci nu ar fi putut sa treaca. Viata mea avea sa se schimbe iar. Eu mai aveam o sora care ramasese la tatal meu dar pana la urma aceasta s-a indragostit si a plecat in Valcea, noi fiind de fapt din Craiova. Ea sta aici de trei ani si dupa ce am terminat liceul am hotarat sa plec si eu la ea, sa ma mut in Valcea si sa ma descurc singura, sa nu mai fiu asa stresata. Mi-a fost greu la inceput sa ma acomodez cu tot ce inseamna sa te descuric singura la 19 ani dar am reusit. Sunt reporter la un ziar local si totul parea sa imi mearga de minune. Pana ce m-am indragostit pana mi-am pierdut capul. Totul era roz, eu stateam cu chirie in apartamentul prietenului meu, el fiind student la Bucuresti.
Ne-am intalnit si am ajuns sa ne iubim foarte mult, cum nu credeam ca pot iubi pe cineva. A fost singurul din viata mea caruia i-am dat totul. Acest lucru m-a dat peste cap acum. De cateva zile ne-am despartit pentru ca s-au intamplat mai multe si nu stiu cum el si-a dat brusc seama ca nu mai stie ce simte si ca vrea sa ne despartim, ca e mai bine asa. E o poveste mai complicata dar nu pot sa accept faptul ca nu o sa mai fiu cu el, ca nu el ma va privi si atinge. Mi-e greu sa trec peste toate clipele frumoase pe care le-am avut. Ma simt singura si cu toate ca am incercat sa trec peste tot, la el ma gandesc. Stiu ca timpul le vindeca pe toate dar pana atunci... ma simt foarte rau, nu am chef de nimic si nici nu pot fi cu altcineva pentru ca numai la el si la felul de a se purta cu mine ma gandesc. Spuneti-mi cum sa trec peste asta, pentru ca nu stiu cum sa fac. Nu mai am incredere in nimeni si am promis ca nu ma voi mai indragosti niciodata pentru ca nici unul nu merita nimic. Sunt foarte sensibila si orice ma doare si pun totul la suflet si imi revin foarte greu dupa o dezamagire. Nici in mine nu mai am incredere acum. Nu stiu cum sa trec peste aceasta despartire. Va multumesc ca m-ati ascultat si ca nu v-am plictisit si va rog sa imi raspundeti. Va pup!
Claudiu Ganciu - psiholog si psihoterapeut la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, raspunde:
Multumiri pentru pupaturi si pentru mesajul tau, care este unul despre ceea ce simti. Cum poti sa treci peste aceasta despartire? Timpul le vindeca pe toate? Poate da, poate nu. Depinde insa in mare masura si ce inseamna aceasta vindecare pe care timpul o face. De multe ori aceasta vindecare a timpului nu inseamna altceva decat trecerea intr-un plan inaccesibil rationalului si de unde, suferinta continua sa functioneze. Timpul este in fapt o modalitate de echilibrare printr-o atenuare partiala a suferintei.
Mecanismul care functioneaza in aceasta modalitate este cam asa: sufar acum, nu vreau sa sufar, incetul cu incetul intervine uitarea dar este o uitare aparenta a continutului, in timp ce incarcatura afectiva continua sa existe. Cand un context care activeaza aceasta suferinta actioneaza, ea se activeaza.
Daca citim cu atentie mesajul tau vedem ca acest lucru se intampla deja - "nu mai am incredere in nimeni si am promis ca nu ma voi indragosti niciodata pentru ca nici unul nu merita nimic." Ce sa intelegem de aici? Oare sa inteleg ca atunci cand vei intalni un alt barbat de care te vei indragosti, o parte din tine va actiona pentru a spune - "nu ai voie sa te indragostesti pentru ca nici unul din ei nu merita. Implicit se va crea o contradictie deoarece temeiul tau va intra in opozitie cu ceea ce simti, astfel s-ar activa suferinta actuala.
Daca observam sirul de barbati din viata ta, vedem ca nici unul nu merita - tatal alcoolic si violent, tatal vitreg care ti-a provocat multa suferinta, prietenul pe care l-ai investit cu iubirea ta. Sa inteleg ca toata viata ai cautat iubirea unui tata, sa simti ca acest tata te iubeste.
Poate ca actuala suferinta nu este decat o reactivare a ceea ce a insemnat in decursul timpului dezamagirea din copilarie. Viata ta pare a fi destul de constanta in ceea ce priveste cautarea iubirii unui barbat, de mic copil ai incercat sa o gasesti si se pare ca lucrurile continua sa se repete ca si cum ar fi "un blestem".
In mod sigur in copilarie au fost si timpuri frumoase? Le mai tii minte. Pe unele da, pe altele nu, iar ceea ce a ramas dominant au fost amintirile groaznice. Sa se intample la fel si acum? Tinzi sa dai uitarii ceea ce este frumos, clipele de iubire petrecute cu prietenul tau si sa accentuezi foarte mult dezamagirea provocata de ceea ce s-a intamplat cu el in ultimul timp. Poate pentru ca ai vrut sa fie ceva pentru toata viata. Dezamagirea ta este fireasca dar poate ea este mult accentuata de ceea ce s-a intamplat in copilarie.
Ce poti face?
Sa accepti suferinta si sa te desparti intr-adevar de el. Dar acest lucru este complicat, deoarece travaliul tau de despartire este complex - presupune a accepta si momentele frumoase si pe cele dificile. Poti sa lasi in momentele tale de singuratate amintirile frumoase sa te cuprinda ca si cum te-ai bucura de ele. Iar daca lacrimile vor veni, lasa-le libere.
Poti in aceleasi momente de singuratate sa vezi ceea ce s-a intamplat cu el. Sa vezi lumea cu ochii lui. Eu sunt convins ca atunci cand a facut acest lucru a avut o motivatie care are legatura stransa cu el si nu cu tine.
Mai poti sa "te vezi" cu sufletul lui, cu ceea ce insemni tu pentru el. Poate continua sa te iubeasca. Sau poate simte ura pentru tine. Daca simte ura nu prea vad de ce ai vrea sa fii cu el, daca simte iubire atunci exista un alt motiv pentru care a facut lucrul acesta.
Ceea ce iti sugerez este sa cauti sa intelegi ceea ce s-a intamplat de fapt ca si cum ai avea capacitatea de a fi "intru" - si inauntru si afara din situatia data. Aceasta capacitate se numeste Eul Autoreflexiv si iti permite sa te apleci asupra fiintei tale.
Interventia profesionista
Daca ai intra intr-o terapie probabil ca terapeutul s-ar centra mult asupra cadrelor de barbati din viata ta. Povestea pare a se repeta iar sirul de "tati rai" pare a fi fost total. Exista un motiv pentru care apare aceasta repetitie iar tu ai putea sa faci cu adevarat o schimbare care sa te elibereze si sa te faca sa te simti disponibila pentru o relatie autentica cu o persoana noua.
Ti-e teama de ceea ce va urma, ti-e teama ca lucrurile se vor repeta. Sunt lucruri pe care le poti intelege intr-un cadru profesionist.
Din mesajul tau se pare ca tu ai capacitatea de a lucra cu tine. Modul din care curge mesajul este logic si incarcat de asociatii pe care le poti folosi. Din pacate nu toata lumea are aceasta capacitate astfel incat atunci cand o persoana poate, este pacat sa lase suferinta sa-i acopere fiinta si sa nu modifice "destinul".
Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!