Sunt dependenta de el
Am 22 de ani si as avea nevoie de un sfat. Sunt cam de doi ani cu un baiat pe care as putea spune ca l-am considerat jumatatea mea. El m-a facut
Am 22 de ani si as avea nevoie de un sfat. Sunt cam de doi ani cu un baiat pe care as putea spune ca l-am considerat jumatatea mea. El m-a facut sa cunosc dragostea, langa el am trait cele mai frumoase momente din viata mea...pana acum. Insa dupa primul an, au aparut cateva neintelegeri, gelozia i-a intunecat mintea.
Am inceput sa ne certam cam des, sa ne spunem vorbe grele, insa tot timpul am trecut peste, deoarece m-am considerat si eu vinovata, raspunzandu-i cu aceeasi moneda sau incepand eu cearta fara rost. Mai rau este insa ca au intervenit parintii mei care nu mai sunt de acord cu relatia noastra. L-am ales tot pe el. Nu pot sa ma despart pentru ca-l iubesc. Dar, pana nu demult am primit o palma de la persoana in care credeam si-o iubeam cel mai mult. Nu vreau sa fac pe victima pentru ca eu am inceput o cearta care efectiv nu-si avea rostul si eu am inceput sa-l jignesc. Insa...chiar si in acest caz...este palma lui justificata? Se poate vindeca dependenta de persoana iubita? Pentru ca ma simt astfel: dependenta.
Claudiu Ganciu - psiholog si psihoterapeut la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, raspunde:
Dependenta este perceputa ca un fapt negativ de cele mai multe ori. Unii sunt dependenti de tutun, altii de dulciuri, tu te simti dependenta de persoana iubita. Dependenta poate iti creeaza sentimentul unei pierderi a libertatii de manifestare si de exprimare, ai uneori sentimentul ca nu poti sa fii naturala, sa fii tu insati cu dorintele si manifestarile tale. Oricat ai incerca sa fugi simti ca o forta nevazuta te tine intr-o plasa invizibila langa el. Cand lucrurile merg bine in relatie simti ca plutesti, ca nimic rau nu poate, ca viata merge mai departe cu bine. Cand apar probleme in relatie iti promiti ca nu vei mai face asa ceva dar uneori un gand vine si pune stapanire pe tine. Cand esti dependent gandesti (si uneori simti) ca un lucru iti face rau dar pare ca nu poti sa renunti la el.
Gelozia conduce de multe ori la agresivitate, la comportamente inedite. Reactiile persoanelor geloase sunt foarte intense si de multe ori gelozia presupune reactii de care o persoana nu se considera capabila.
Motivul pentru care simti dependenta este o informatie importanta pe care cunoscand-o vei putea sa alegi. Sa gandim ca el nu este decat concretizarea unei nevoi din tine. Oamenii au multe motive pentru care simt dependenta. Unii o fac din singuratate, altii pentru ca nu se simt pregatiti sa abordeze o alta relatie, altii dintr-o mare nevoie de tandrete, unii dupa ce au parcurs o pierdere afectiva foarte importanta, etc.
Dependenta ca orice aspect care ne nemultumeste poate fi tratata. Sunt multe modalitati in care se poate aborda terapia dependentei. Cunosti, banuiesc, oameni care se lasa de fumat. Sa nu-mi spui ca este o comparatie deplasata. Sa vedem cum poti sa gasesti Calea pe care simti ca mergi. Eu iti voi propune cateva modalitati. Alegand una si actionand in conformitate cu ea vei descoperi ceea ce cauti.
1. Una dintre ele ar fi sa discuti cu el, sa vezi ce simte si el. Daca te simti capabila si daca ai incredere in el, povesteste-i si lui ceea ce simti. Poti face din ceea ce simti un bun al cuplului, a ceea ce aveti impreuna. Poate lui ii va face placere ceea ce simti tu sau poate va simti disconfort. Ceea ce simti tu poate deveni astfel o situatie a cuplului. Pentru ca acest lucru sa fie posibil este nevoie ca amandoi (implicit cuplul) sa aiba o buna capacitate de comunicare a unor afecte profunde. De asemenea intrebarea ta - daca palma este justificata sau nu ar fi un subiect numai bun pentru voi in cadrul acestei discutii.
Am inceput sa ne certam cam des, sa ne spunem vorbe grele, insa tot timpul am trecut peste, deoarece m-am considerat si eu vinovata, raspunzandu-i cu aceeasi moneda sau incepand eu cearta fara rost. Mai rau este insa ca au intervenit parintii mei care nu mai sunt de acord cu relatia noastra. L-am ales tot pe el. Nu pot sa ma despart pentru ca-l iubesc. Dar, pana nu demult am primit o palma de la persoana in care credeam si-o iubeam cel mai mult. Nu vreau sa fac pe victima pentru ca eu am inceput o cearta care efectiv nu-si avea rostul si eu am inceput sa-l jignesc. Insa...chiar si in acest caz...este palma lui justificata? Se poate vindeca dependenta de persoana iubita? Pentru ca ma simt astfel: dependenta.
Claudiu Ganciu - psiholog si psihoterapeut la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, raspunde:
Dependenta este perceputa ca un fapt negativ de cele mai multe ori. Unii sunt dependenti de tutun, altii de dulciuri, tu te simti dependenta de persoana iubita. Dependenta poate iti creeaza sentimentul unei pierderi a libertatii de manifestare si de exprimare, ai uneori sentimentul ca nu poti sa fii naturala, sa fii tu insati cu dorintele si manifestarile tale. Oricat ai incerca sa fugi simti ca o forta nevazuta te tine intr-o plasa invizibila langa el. Cand lucrurile merg bine in relatie simti ca plutesti, ca nimic rau nu poate, ca viata merge mai departe cu bine. Cand apar probleme in relatie iti promiti ca nu vei mai face asa ceva dar uneori un gand vine si pune stapanire pe tine. Cand esti dependent gandesti (si uneori simti) ca un lucru iti face rau dar pare ca nu poti sa renunti la el.
Gelozia conduce de multe ori la agresivitate, la comportamente inedite. Reactiile persoanelor geloase sunt foarte intense si de multe ori gelozia presupune reactii de care o persoana nu se considera capabila.
Motivul pentru care simti dependenta este o informatie importanta pe care cunoscand-o vei putea sa alegi. Sa gandim ca el nu este decat concretizarea unei nevoi din tine. Oamenii au multe motive pentru care simt dependenta. Unii o fac din singuratate, altii pentru ca nu se simt pregatiti sa abordeze o alta relatie, altii dintr-o mare nevoie de tandrete, unii dupa ce au parcurs o pierdere afectiva foarte importanta, etc.
Dependenta ca orice aspect care ne nemultumeste poate fi tratata. Sunt multe modalitati in care se poate aborda terapia dependentei. Cunosti, banuiesc, oameni care se lasa de fumat. Sa nu-mi spui ca este o comparatie deplasata. Sa vedem cum poti sa gasesti Calea pe care simti ca mergi. Eu iti voi propune cateva modalitati. Alegand una si actionand in conformitate cu ea vei descoperi ceea ce cauti.
1. Una dintre ele ar fi sa discuti cu el, sa vezi ce simte si el. Daca te simti capabila si daca ai incredere in el, povesteste-i si lui ceea ce simti. Poti face din ceea ce simti un bun al cuplului, a ceea ce aveti impreuna. Poate lui ii va face placere ceea ce simti tu sau poate va simti disconfort. Ceea ce simti tu poate deveni astfel o situatie a cuplului. Pentru ca acest lucru sa fie posibil este nevoie ca amandoi (implicit cuplul) sa aiba o buna capacitate de comunicare a unor afecte profunde. De asemenea intrebarea ta - daca palma este justificata sau nu ar fi un subiect numai bun pentru voi in cadrul acestei discutii.
Citeste in continuare
-
-
Cum recunoști o relație karmică în viața reală
Psihologie · Autocunoastere
-
-
Când dragostea doare: semne că ești într-o relație dezechilibrată
Dragoste & Sex · Relatii
-
Cum se manifestă relațiile karmice în vis
Psihologie · Legatura minte-trup
-
Ce trăsături fizice îi atrag pe bărbați la o femeie
Psihologie · Sentimente si relatii
-
Cum recunoști un bărbat indisponibil emoțional, chiar dacă spune că te iubește
Dragoste & Sex · Relatii
Salut!,am 21 de ani!de la 16 ani si jumate am o relatie de 4 ani si jumate cu el!La inceput era nemaipomnit de frumos,intelegere,stima....de 2 ani numa certuri si neintelegeri in kare ma invinovatesc pe mine,da imi pare ca tot fac pu relatie,,,,am impresia ca sunt dependenta,ma pierd fara el!!!da nu mai pot ...mam epuizat,certuri peste certuri...numa baietii si balurile ii sunt in kap,ma ignora,ma lasa pu distractii,face tot kum doreste el,nu ma e in seama!nu stiu cum sa pun punk????cum sa termin aceasta relatie??imi pare ca ma pierd fara el!!!da si cu el ma simt rau??
sunt cu un baiat de un 1si 7 luni.la inceputul relatiei eu eram indiferenta si-l facea sa sufere,acum eu sunt cea care sufera ptr ca el ma insala ma suna foarte rar nu prea ne intlnim..as vrea sa fac ceva sa-l am iar doar pt mn ..ce sa fac?
eu va spun sa nu va mai lamentati atat dragostea nu exista e fictiune pura asa ca mergeti mai departe sau daca nu ramaneti in lumea vostra
am si eu o problema,daca pot spune asa.sunt casatorita de doi ani,ne intelegem impecabil,doar ca relatia noastra sexuala lipseste.lucreaza zilnic 12 ore,vine acasa foarte obosit si e capabil cam o data pe luna ,de multe ori ma intreb unde vom ajunge?e normal ca dragostea e mai importanta decat sexul dar,,,,,,,,avem 32 de ani,e posibil sa fie doar oboseala?va multumesc
Daca stai in continuare langa el,de autodistrugi..putin cate putin! Parearea mea (a unei tipe care a trecut prin ceea ce ai trecut si tu),este ca ar fi mai bine sa pui punct! Vei suferi,e normal..vei plange o data si bine,dar nu toata viata.. Daca te-a lovit o data,va mai exista si o a doua oara.Asta nu inseamna ca nu te iubeste.E posibil sa te iubeasca,lucrul asta numai ei il stie.. Dar tu,o femeie frumoasa,care sa respecta(macar tu sa faci lucrul asta) de o astfel de iubire ai nevoie? Un astfel de barbat il vrei pentru restul zilelor langa tine? EL sa fie tatal copiilor tai? Daca unul dintre ei l ar supara,el sa apeleze la violenta? Acum este alegerea ta.. Sper ca o vel lua pe cea potrivita ;)
Analiza expusa mai sus este o fictiune retorica ptr a simula interesul la comenatriile cititorilor, desigur ca se poate discuta destul de mult pe subiectul acesta, dar spatiul privat al fiecaruia este sfera proprie care nu se paoet stie sau cunoaste niciodata adevarul, fiecare povesteste versiunea proprie. Un exemplu il am de citeva ani de zila o analiza personala si anume, am intilnit multe persoane divortate sau in divort, undeva pe un forum si am incercat sa divulg un secret care consta in secretul divortului. Nimeni nu a spus ca a fost vinovat de divort, mereu se dadea vina pe celalalt partener si ma intreb de ce ? Oare nu are nimeni vina desaprtirii ? Dar de ce se nu se spune adevarul la divort ???
Traiesc si eu povestea ta acum, si peste citeva zile fac si eu 22.. Ce pot sati spun separarea pentru mine a fost inka mai dificila si iarasi eu eram aceea care suferea mai tare ... eram terorizata ca il voi pierde ca voi ramine singura... inteleg foarte bine ce simti ... poate uneori iti zici si tu in minte mai bine LAS TOTUL DRACULUI si ce va fi a fi, dar destul sa mearga totul bine o perioada si uiti de alegerea asta ... Am fost despartiti jum de an si normal ca tineam legatura si de 2 luni jum lokuim iarasi impreuna ... nu sa skimbat nimic doar ca eu joc dupa cum cinta el numai sa fie bine... In timpul asta certuri mari nu au fost si nici nu ma lovit ...dar sunt sigura sa incep eu o cearta mai mare se va ajunge iar la asta ...problema ca ei nu se pot controla pentru ca si noi avem nervi ca toata lumea... Eu zic ca asta e destinul meu si nicicum nu pot sa ma rup de el .
Am 22 de ani.De la 16 si jumatate am avut o relatie de 4 ani si jumatate cu el.Am hotarat s ma despart de el pt ca pierdea vremea prin cluburi si incepuse s bea.6luni am ramas amici apoi am rupt-o definitiv deoarece realizam ca nu se poate obisnui cu ideea ca nu ne mai impacam.Aincercat mereu s dea de mine pana a reusit si m-a convins s iesim in oras ca amici.Mi s-au aprins imediat calcaiele si ne-am reluat relatia, a fost f frumos eram indragostiti ca in prima zi si ne repetam zilnic ca ne casatorim , si nmk nu ne mai desparte acum.Pana acum o luna a fost ok , apoi am inceput eu sa-i bag idei ca ne despartim si ca nu ne potrivim , cum ca nu-l privesc ca pe sotul care ar trebui sa devina desi eu nu credeam ce spuneam.Provocam certuri de una singura.Cert este ca acum de o saptamana i-am dat papucii si imi pare rau , l-am sunat a 3-a zi sa-i spun ca a fost o prostie si ca nu stiam ce spun , ca vreau s ne impacam.Din pacate acum nu ma mai vrea el , mi-a spus ca sunt imatura ( are dreptate ) si ca nu stiu ce vreau .Ca l-am facut sa creada pana la urma ca intr-adevar nu ne potrivim.Am tot insistat , dar degeaba , a spus ca nu simte nmk in mom asta si sa nu-l mai caut , sa-l las in pace o perioada.Am smuls cu greu o intalnire peste 2 saptamani ca s discuta, A ramas sa nu-l mai caut pana atunci .Mi-a spus ca nu ar trebui sa-mi fac iluzii caci nu isi va schimba decizia.Apoi am vb cu mama lui , care mi-a spus ca el ma iubeste , dar ca este f suparat si nu crede ca as fi capabila sa am o casnicie cu el , ca as pleca de acasa cu copii cu tot de fiecare data.Ce credeti ca se va intampla? vrea sa imi dea o lectie , sau poate acesta e sfarsitul povestii noastre?Am uitat sa mentionez ca in anul in care am stat despartiti el a mai avut 2 relatii , pe ultima a incheiat-o pt a se impaca cu mine , mi-a povestit ca s-a gandit in fiecare zi la mine tot anul.Va rog mult sa-mi raspundeti , ce credeti ca incearca sa faca , mai e cale de intoarcere? Eu sunt la pamant , il iubesc din tot sufletul si nu concep viata fara el.
Cred ca sunt dependenta de persoana iubita...adica o iubesc foarte mult dar fiecare clipa departe de ea e un chin fiecare apel respins e un cutit in inima...la inceput era foarte bine , eram nedespartiti ,doar noi...fericiti ca suntem impreuna...dar dupa cateva luni a inceput sa fie mai rece ,am inceput sa ne certam din orice fleac ...sunt momente cand totul mi se pare perfect si ca asa va fi pentru totdeauna dar de fiecare data dupa o perioada de fericire intrevine ceva sau cineva si sufar din nou si din nou...am ajuns sa traiesc doar pentru clipele in care e draguta si afectuoasa...clipele in care suntem doar noi doi...ca la inceput ...nu vreau sa ne despartim pentru ca o consider jumatatea mea dar as vrea sa nu mai fie asa dureroase momentele in care nu sunt cu ea...am incercat sa ies cu prietenii sa stau cu al meu caine sa fac lucrurile care imi faceau placere dar mi se pare ca nimic nu are farmec fara ea...nu stiu ce sa mai fac... viata mea e un infern cand nu sunt cu ea...
dependenta...una dintre cele mai mari probleme cu care se poate confrunta o persoana...zic asta pentru ca si eu i-am iertat ataea omului p care il credeam jumatatea vietii mele,in speranta ca se va schimba,insa in zadar,ne intelegeam bine o perioada dar apoi el se supara fara motiv...nu-mi mai raspundea la telefon,nu ma suna,ma evita,am incercat sa incep o noua viata insa ceva parca ma tine in trecut...nu pot trece peste faptul ca il iubesc...sau poate e doar dependenta?astept sa vina o zi in care sa pot respira usurata...sper sa vina cat mai repede:((
Doamne...dependenta de persoane chiar e sinonima celei de droguri...cand iti da senzatii tari si frumoase, cand iti provoaca suferinta. Iar noi continuam sa ne hranim doar in speranta reluarii senzatiilor frumoase sau doar pentru a evita suferinta expectata. Ne aparam continuu in loc sa infruntam problema. Mie, dependenta fiind o perioada de persoana iubita, separarea mi-a adus un mare cadou: libertatea. A fost dureros sa ies din schemele adanc fixate alaturi de el dar ceea ce m-a asteptat dupa a fost un fel de renastere si succes in plan personal. Am constientizat dupa ca relatia de dependenta mi-a mancat din energie si din atentia pe care ar fi trebuit sa mi-o acord mie! Desi regret timpul pierdut, sunt mandra ca am trecut printr-o relatie de dependenta pentru ca altfel nu as fi stiut sa-mi pretuiesc libertatea de acum :) Cand descoperiti senzatia scaparii de relatiile bolnavicioase...scrieti-mi. Poate punem la cale un plan de intarire a celor care sunt inca prinse in plasele ei
parea mea e k nu te merita.sigur hotararea este numai a ta .incearka sa iti faci prieteni sau prietene kare sa iti fie aproape sa te sustina,sa-ti arate adevaratele tale kalitati,pe kare sigur tu nu ti le mai vezi,uitate in oglinda kat mai des sa vezi kat esti de frunoasa,ai inkredere in tine si in fortele tale(poti face absolut orice ).esti femeie,nu sklava!nimeni nu merita sa sufere !ai grija de tine si pretuieste-te mai mult.bafta
exact asa mi s-a intamplat si mie! parerea mea este ca el nu te iubeste.daca te iubea nu era capabil sa ti dea o palma! nu as putea sa-ti zic prea multe deoarece nu sunt multe de zis.gestul lui a spus totul.iar faptul ca te ai certat cu parintii...nu sunt de acord.eu dupa o experienta cum ai tu am decis ca nimeni nu este mai presus decat familia(parinti, frati).de ce sa te certi cu parintii?pentru cine?pentru unul care te loveste?!!gandeste te doar atat: parintii si fratii iti sunt cele mai apropiate persoane, pe cand sotul,iubitul,prietenul nu stii niciodata ce ti va face,pentru cine te va lasa...de sot te poti desparti si peste 20 de ani de casatorie, dar fam. ramane fam.:|...bineinteles k nu ma refer sa nu ti iubesti prietenul...dar cu o anumita limita.fara violenta si jigniri.parerea mea este ca odata ce a aparut violenta se va mai repeta...iar de jigniri nu mai vorbesc...ele deja fac parte din vocabular. sper sa iei decizia cea mai buna tie si sa ai grija pe viitor,indiferent daca veti ramane impreuna sau nu!
exact aceias povese am eu dar faza e ca nu a ridicat niciodat amana la mn dar ma facut sa sufar mult de tot pot sa zic ca intimp ce ma facea cea mai fericita femeie din lume imi distrugea viatza as vrea sa il las sa ne despartim dar nu pot de fiecare data cand imi greseste simt ca ma doare atat de tare dar nu pot sa il urasc si ma intreb de ce¿? mia spus ca rofita de mn ca sunt tanara frumoasa si dulce de ce nu pot sa il urasc
Exista oare dependenta de iubire? sau de fapt este frica de a merge mai departe si de a o lua de la capat? Hei...o viata avem!!! nu mai multe ca sa ne permitem intr-una sa suferim in alta sa fim fericite si asa mai departe. Suntem frumoase, destepte si trebuie sa ne gandim ca nu s-a nascut in ca barbatul care sa ne palmuiasca...sau da? Atunci respectul fata de noi insine nu exista. Sa ne iubim pe noi mai mult ca orice nu inseamna egoism e doar respect...nu barbatul care ne palmunieste sau ne spune vorbe grele este de vina; vina este doar a nostra pentru ca acceptam toate astea. In cazul tau eu zic ca ar trebui sa tai raul de la radacina...Nici nu sti ce bine e sa iti iei ceva timp doar pentru tine mai ales acum ca vine vara si nimic nu e mai placut decat sa stai la plaja fara sa primesti palme si vorbe grele...inca mai sunt barbati minunati trebuie daoar sa crezi in tine si sa nu accepti pe nimeni care nu se ridica la asteptarile tale doar gandindu-te ca se schimba...nimeni nu se schimba ori il iei asa si suferi ori mergi mai departe. Bafta!!!
Cel mai greu e sa faci primul pas. Incearca sa petreci cat mai mult facand lucruri care iti plac. Dependenta se poate suprima incercand sa nu mai fie mereu in mintea ta sau in activitatile tale zilnice. Uneori, acordam atata timp si atata importanta persoanei iubite, incat uitam de noi. Incearca sa te redescoperi. Gandeste pozitiv. Pot sa scap de aceasta dependenta. Sunt puternica. Daca te simti bine in pielea ta, ai sa vezi ca si deciziile importante vor fi mai usor de luat.Cred ca daca te-a lovit o data, te va lovi si a doua oara, lucru care din punctul meu de vedere e inadmisibil intr-o relatie. Parerea mea e ca ar trebui sa incerci sa te eliberezi de acest sentiment de dependenta si sa iti gasesti pe altcineva. Totusi, nu face asta brusc, ci treptat. Va pup Evelor!
lasal.....gelozia nu e buna si daca mai e si agresivitate e si mai rau...eu am 2 reguli care le spun fiecarui baiat cu care am iesit:nu are voie sa dea in mine si nu are voie sa ma insele....daca face una sau chiar pe amandoua din aceste lucruri se rupe relatia....chiar daca relatia a durat zile saptamani luni sau ani pt mn nu conteaza...asa ar trebui sa ganditi si voi fetelor
apele cele mari nu pot sa stinga dragostea, si raurile n-ar putea s-o inece de ar da omul tote averile din casa lui pt dragoste tot n-ar avea decat dispret.lasal iti spun un sfat eu am sa ma rog pt u eu sunt penticostala si o sa iti gasesti unu care o sa fi mai fericita in viata ta!ma impresiona cand am citit:
nu este bn ca il lasi sa se comporte asa cu tine o sa fie si mai rau credema o sa ajunga sa dea in tine degeaba din cauza geloziei acesta este sfatul meu acuma tu faci cum crezi ca este mai bn ptr tine
Cand preblemele ivite in dragoste fie si din cauza geloziei sunt rezolvate cu palme, mai rau nici nu poate sa urmeze. Adica o alta palma, agresivitate si despartirea mai repede sau mai tarziu. Fiecare om trebuie sa se analizeze profund daca are temeri serioase penru gelozie, si mai mult, pentru o plama la inceput, si agresivitate mai serioasa mai tarziu.Nu cred ca "dependenta" merita o viata cu un barbat care te tine tot timpul in frau cu plame date prea usor. Propunerea mea schimba-l la prima palma, asa nu primesti mai multe altele in timpul vietii. Dependente tale se va disparea cu timpul dar palmele nu niciodata daca au inceput sa cade peste tine.