Implinita, fara el?
Esti indragostita si simti ca nu poti rezista fara el. Insa nu puteti fi tot timpul impreuna. Cum reactionezi atunci cand nu e langa tine? Ce faci atunci cand simti ca nu-ti ofera dragostea...
Esti indragostita si simti ca nu poti rezista fara el. Insa nu puteti fi tot timpul impreuna. Cum reactionezi atunci cand nu e langa tine? Ce faci atunci cand simti ca nu-ti ofera dragostea si atentia pe care ti le doresti? Iata scrisoarea unei cititoare a carei poveste se incaderaza in acest tipar:
"Cred ca am nevoie de ajutor. Simt ca-mi pierd controlul si imi fac singura mai mult rau decat bine... Sunt intr-o relatie de 8 ani. Eu am 22 de ani, el are 30 abia impliniti. Eu sunt studenta, el lucreaza... la inceput am pus totul pe seama stresului acumulat de mine in sesiune si de el la munca, dar acum incep sa cred ca m-am amagit singura... ca problemele noastre nu sunt doar probleme trecatoare.
Am incercat pe cat posibil sa separ viata personala de cea de studenta stresata de examene si termene limita pentru predarea proiectelor, si zic eu ca am reusit. Tot ce i-am cerut lui vreodata a fost sa fie acolo pentru mine atunci cand am nevoie de o pauza, intre examene... sa petrecem ceva timp impreuna, si astfel sa ne deconectam amandoi de la problemele noastre. Poate am cerut prea mult, desi acum sincer mie mi se pare ca cer prea putin... mereu zice ca e ocupat, pana si in zilele lui libere... prin ocupat intelegandu-se stat in pat la tv, iesit cu baietii pentru a "pune la cale o afacere"... si altele asemanatoare!
El este genul de om neinteresat de zile de nastere, de sarbatoriri etc... si eu sunt femeie, am momente in care am nevoie ca el sa vina cu o floare, sa-mi spuna o vorba buna... sa ma simt iubita. In cateva luni a reusit sa zdruncine pana si ultima farama de incredere pe care o mai aveam in mine. Ma simt la pamant si parca n-am putere sa ma ridic fara sa-l am alaturi. 14 februarie a fost un fiasco total, nici n-a vrut sa auda de o iesire la un suc... a preferat sa doarma la amiaza, sa se odihneasca, si apoi sa ma evite complet... m-am simtit ingrozitor. Doar gandul ca, in toata lumea, toti celebreaza iubirea si eu sunt singura in casa m-a facut sa ma afund mai mult in depresie.
Am trecut prin mii de stari, de la plans la ras la agonie... am ajuns sa-l sun de cateva zeci de ori pe zi... desi stiu ca gresesc, mi-e greu sa nu fac asta. Imi lipseste si, de fiecare data cand pun mana pe telefon, sper ca la capatul celalalt sa-mi raspunda asa cum mi-as dori eu. Sa-mi vorbeasca bland, sa-mi spuna ca-i lipsesc... sau macar sa-mi explice ce se intampla cu el, de ce e atat de rece cu mine... pentru ce ma pedepseste atat de crunt.
Stie ca plang si asta-l scoate mai tare din sarite. Niciodata nu a stiut sa aplaneze o cearta cu o imbratisare si un sarut. Mi-as dori cateodata sa ma stranga in brate pana ma linistesc. As vrea sa ma asculte, sa ma lase sa-i spun si lui toate astea... sa inteleaga ca imi pierd echilibrul atunci cand nu-l vad cu zilele... as vrea sa-l vad dispus sa gasim impreuna o cale de mijloc, un program favorabil pentru amandoi... Dar nu-i place sa vorbim despre asta. Mereu imi reproseaza ca vorbesc prea mult si-l innebunesc.
Am ajuns sa-l intreb daca mai vrea sa fie cu mine, sa-mi spuna clar DA sau NU, si nu spune nimic. Spune mereu ca-i ocupat, ca el are treaba... si de fapt sunt doar pretexte. As vrea sa cred ca ma iubeste, dar cata vreme el nu-mi zice si nu-mi arata asta, nu stiu ce sa mai cred. Il iubesc enorm si il simt jucandu-se cu sentimentele mele... imi stie punctele slabe si acolo loveste. Nu ripostez pentru ca nu vreau sa-l pierd... Il iubesc, dar oare el ma mai iubeste?
Ajutati-ma, imi pierd mintile! Eu imi doresc o familie, un viitor alaturi de el... Mi-a dat inelul de logodna acum un an si jumatate... si-apoi s-a implicat in constructia casei, munceste mult si parca eu am trecut pe locul al doilea. I-am cerut sa faca ceva in privinta relatiei noastre si nimic. Mie-mi lipseste enorm, as vrea sa-mi fie alaturi, sa fiu langa el si sa-mi spuna ce-l framanta, de ce e atat de schimbat... dar cu cat insist mai mult sa imi spuna, cu atat e mai brutal in raspunsuri. Vorbele dor mai mult ca orice si poate ca si eu sunt foarte sensibila, plang din oroce... dar nu mai vreau certuri, nu mai vreau pauze. Nu stiu cum sa procedez. Cum sa imi recapat echilibrul, pe al meu si pe al relatiei noastre?"
Claudiu Ganciu, psihoterapeut la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, raspunde:
"...sa inteleaga ca imi pierd echilibrul atunci cand nu-l vad cu zilele..."
Poate ca ideea de echilibru este o cautare a unei stari de bine. Inteleg prin aceste cuvinte ca a cauta un echilibru presupune o stare de bine. Dar asta inseamna totodata ca starea de bine (de echilibru, daca preferi) a autoarei este dependenta de relatia cu el. Acest lucru ma face sa cred ca ceea ce se intampla este in primul rand legat de ceea ce se petrece in sufletul sau si in mintea sa. Adica, inainte de a vorbi despre relatia cu el, ar trebui sa vorbim despre ceea ce simte sau despre nevoile sale personale, independent de relatie. A avea nevoie de ajutor - nu pentru a rezolva situatia in care se afla relatia, ci pentru a reusi sa inteleaga ceea ce se intampla in sufletul ei.
"Cred ca am nevoie de ajutor. Simt ca-mi pierd controlul si imi fac singura mai mult rau decat bine... Sunt intr-o relatie de 8 ani. Eu am 22 de ani, el are 30 abia impliniti. Eu sunt studenta, el lucreaza... la inceput am pus totul pe seama stresului acumulat de mine in sesiune si de el la munca, dar acum incep sa cred ca m-am amagit singura... ca problemele noastre nu sunt doar probleme trecatoare.
Am incercat pe cat posibil sa separ viata personala de cea de studenta stresata de examene si termene limita pentru predarea proiectelor, si zic eu ca am reusit. Tot ce i-am cerut lui vreodata a fost sa fie acolo pentru mine atunci cand am nevoie de o pauza, intre examene... sa petrecem ceva timp impreuna, si astfel sa ne deconectam amandoi de la problemele noastre. Poate am cerut prea mult, desi acum sincer mie mi se pare ca cer prea putin... mereu zice ca e ocupat, pana si in zilele lui libere... prin ocupat intelegandu-se stat in pat la tv, iesit cu baietii pentru a "pune la cale o afacere"... si altele asemanatoare!
El este genul de om neinteresat de zile de nastere, de sarbatoriri etc... si eu sunt femeie, am momente in care am nevoie ca el sa vina cu o floare, sa-mi spuna o vorba buna... sa ma simt iubita. In cateva luni a reusit sa zdruncine pana si ultima farama de incredere pe care o mai aveam in mine. Ma simt la pamant si parca n-am putere sa ma ridic fara sa-l am alaturi. 14 februarie a fost un fiasco total, nici n-a vrut sa auda de o iesire la un suc... a preferat sa doarma la amiaza, sa se odihneasca, si apoi sa ma evite complet... m-am simtit ingrozitor. Doar gandul ca, in toata lumea, toti celebreaza iubirea si eu sunt singura in casa m-a facut sa ma afund mai mult in depresie.
Am trecut prin mii de stari, de la plans la ras la agonie... am ajuns sa-l sun de cateva zeci de ori pe zi... desi stiu ca gresesc, mi-e greu sa nu fac asta. Imi lipseste si, de fiecare data cand pun mana pe telefon, sper ca la capatul celalalt sa-mi raspunda asa cum mi-as dori eu. Sa-mi vorbeasca bland, sa-mi spuna ca-i lipsesc... sau macar sa-mi explice ce se intampla cu el, de ce e atat de rece cu mine... pentru ce ma pedepseste atat de crunt.
Stie ca plang si asta-l scoate mai tare din sarite. Niciodata nu a stiut sa aplaneze o cearta cu o imbratisare si un sarut. Mi-as dori cateodata sa ma stranga in brate pana ma linistesc. As vrea sa ma asculte, sa ma lase sa-i spun si lui toate astea... sa inteleaga ca imi pierd echilibrul atunci cand nu-l vad cu zilele... as vrea sa-l vad dispus sa gasim impreuna o cale de mijloc, un program favorabil pentru amandoi... Dar nu-i place sa vorbim despre asta. Mereu imi reproseaza ca vorbesc prea mult si-l innebunesc.
Am ajuns sa-l intreb daca mai vrea sa fie cu mine, sa-mi spuna clar DA sau NU, si nu spune nimic. Spune mereu ca-i ocupat, ca el are treaba... si de fapt sunt doar pretexte. As vrea sa cred ca ma iubeste, dar cata vreme el nu-mi zice si nu-mi arata asta, nu stiu ce sa mai cred. Il iubesc enorm si il simt jucandu-se cu sentimentele mele... imi stie punctele slabe si acolo loveste. Nu ripostez pentru ca nu vreau sa-l pierd... Il iubesc, dar oare el ma mai iubeste?
Ajutati-ma, imi pierd mintile! Eu imi doresc o familie, un viitor alaturi de el... Mi-a dat inelul de logodna acum un an si jumatate... si-apoi s-a implicat in constructia casei, munceste mult si parca eu am trecut pe locul al doilea. I-am cerut sa faca ceva in privinta relatiei noastre si nimic. Mie-mi lipseste enorm, as vrea sa-mi fie alaturi, sa fiu langa el si sa-mi spuna ce-l framanta, de ce e atat de schimbat... dar cu cat insist mai mult sa imi spuna, cu atat e mai brutal in raspunsuri. Vorbele dor mai mult ca orice si poate ca si eu sunt foarte sensibila, plang din oroce... dar nu mai vreau certuri, nu mai vreau pauze. Nu stiu cum sa procedez. Cum sa imi recapat echilibrul, pe al meu si pe al relatiei noastre?"
Claudiu Ganciu, psihoterapeut la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, raspunde:
Echilibru
"...sa inteleaga ca imi pierd echilibrul atunci cand nu-l vad cu zilele..."
Poate ca ideea de echilibru este o cautare a unei stari de bine. Inteleg prin aceste cuvinte ca a cauta un echilibru presupune o stare de bine. Dar asta inseamna totodata ca starea de bine (de echilibru, daca preferi) a autoarei este dependenta de relatia cu el. Acest lucru ma face sa cred ca ceea ce se intampla este in primul rand legat de ceea ce se petrece in sufletul sau si in mintea sa. Adica, inainte de a vorbi despre relatia cu el, ar trebui sa vorbim despre ceea ce simte sau despre nevoile sale personale, independent de relatie. A avea nevoie de ajutor - nu pentru a rezolva situatia in care se afla relatia, ci pentru a reusi sa inteleaga ceea ce se intampla in sufletul ei.
Citeste in continuare
-
-
Dragoste târzie. Vedete de la Hollywood care au început relații la bătrânețe
Divertisment · Vedete
-
-
Horoscopul dragostei pentru săptămâna 11-17 august: Unde ne trădează inima, unde ne eliberează?
Horoscop · Astrologie
-
Cele mai zbuciumate 10 relații de la Hollywood
Divertisment · Vedete
-
Cum recunoști o relație karmică în viața reală
Psihologie · Autocunoastere
-
Când dragostea doare: semne că ești într-o relație dezechilibrată
Dragoste & Sex · Relatii
Buna si eu am fost parasit de iubita mea . Eu am vrut sa fie o relatie frumoasa si am avut grija de ea i-am acordat atentia cuvenita la care o femeie are nevoie . Pana intr-o zi cand am sunat-o si mi-a dat ocupat nu imi raspundea la mesaje etc . De 4 zile nu mai stiu nimic de ea am incercat sa i-au legatura cu ea si de fiecare data imi da refuz de apel si am primit ieri un sms de la ea si suna cam asa , nu ma mai stresa te rog .Ce pot face in aceasta situatie . Ce imi puteti spune cum sa procedez . Si ce inseamna acest mesaj dat de ea ???? .
Vocea mea te va insoti ! http://www.consilierepsihologicaonline.ro
caut fata in 19 si 29 de ani din timisoara sau din judetul timis denta lugoj padureni izvin recas germata vii sacalaz parta sau din germania spania franta elvetia canada america vreau o relatie serioasa pentru casatorie eu ma numesc daniel din timisoara am 28 de ani m 168 kg 59 sunt in zodia capricorn vreau o fata fara pretenti mari sa ma acepte asa cum ie dat de la dumnezeu telefon 0741571238 vreau ca anuntul meu sa nu fie loat inglume proaste ce care vad anuntul meu se prezinta cine ie nu raspund la numere private si nici la bip cu numere strainatate doar sms acept apeluri din zi si noapte 24 din 24 de ore noua stop sau va las adresa mea de menseger danieldenta@yahoo.com astept un imeil cu prezentare generala de la danieldenta
doamne ecaterina cata dreptate ai sa iti dea dumnezeu sanatate si toata fericirea din lume.de multe ori ne trebuie un dus cu apa rece ca sa ne trezim la realitate.eu sunt cu el de 3 ani si locuim impreuna tot de 3 ani adica la 2 sapt dupa ce ne-am cunoscut m-am mutat la el in braila eu fiind din iasi.primii 2 ani au fost ok nu foarte frumosi dar nici imposibili.in ultimul an insa totul s-a schimbat.el nu munceste eu muncesc eu fac curat mancare el nu se misca nici macar sa isi ia o cana de apa.acum dupa 3 ani m-am trezit la realitate si mi-am dat seama ca sunt intr-o relatie care ma imbolnaveste.am facut chisturi la sani si ovare de la stresul care il baga omul asta in mine.tipa non stop ma culc si ma trezesc zbuciumata.dar datorita familiei mele si tie draga ecaterina ma simt in stare sa spun STOP.nimeni nu are dreptul sa se joace cu viata si sanatatea mea.astept momentul potrivit sa ii comunic domnului ca plec.va pup si va doresc sa fiti cat mai fericite si iubite
si eu sunt in aceeasi postura iubesc mult o persoana dar nu imi da atentia pe care o vreau si o merit eu , eu i dau multa atentie prea multa atentie , dar toate au o rezolvare si un sfarsit fericit sau mai potin fericit ...... asa cu eu sper sa imi dea mai multa importanta si sa simpt ca ma iubeste asa cum merit asa si tu .... o sa trecem pese toate suntem fete tari si trebuie sa mergem mai departe... fi tare te sustin ... POOOOOP
O femeie trebuie sa stie tot timpul ce vrea. In momentul in care esti puternica, sigura pe tine, toata lumea din jurul tau te va vedea asa, dar in momentul cand iti plangi de mila, lumea din jurul tau se va indeparta de tine. Asa ca fruntea sus, indiferent de ce probleme ai incearca sa te gandesti tot timpul la tine si sa te pui pe primul loc, pentru ca atunci si ceilalti te vor pune la fel.http://www.finete-te-salut.ro/despre_relatii/
Dragele mele, am citit toate comentariile, noi femeile suntem statornice in iubire, asa privesc eu lucrurile, voi de ce nu intelegeti ca barbatii sunt diferiti, se plictisesc de noi, chiar daca le oferim iubire ca-n prima zi, degeaba , ei alerarga dupa iubiri noi, sa spun asa, cam din an in an, si putem sa ne dam de-a ,,berbeleacul'' , totul este in zadar.Jeni.
6 ani am fost intr.o relatie el fiind cu 9 ani mai mare decat mine. m.am dedicat in totalitate, totul a f bine... ajunsesem si eu sa fiu dependenta de el, chiar sa sun de 10 ori pe zi dupa el etc si chiar sa aflu k ma inseala - ceea ce el n.a recunoscut pana acum cateva zile. ne.am mutat impreuna am stat jum de an (asta in strainatate, nu romania) si el mi.a zis k se intoarce in rom. am aflat k inca e cu ea chiar au f la munte impreuna dupa ce a aj in tara,iar el astepta de la mine s platesc tot sau s fie gratis unde mergem etc. si da, exista un Dumnezeu kre m.a facut sa spun stop umilintei, dependetei si sa ma valorific ca femeie. am incetat sa.l caut nici macar sa nu.i rasp cand ma cauta, iar el a inceput sm sune cat mai des, ceea ce nu ma face sm intorc in trecut. sunt impacata cu mine ca am facut mai mult decat posibil pt relatie. azi i.am spus sa nu ma mai caute niciodata. de ce? pentru ca merit un om care sa ma aprecieaze!!! la fel si voi!
Am fost impreuna 4 ani si jumatate de cand eram in liceu , apoi am hotarat s ma despart pt ca incepuse sa bea si sa iasa in cluburi , am ramas amici 6 luni , timp in care el spera s ne impacam , apoi ne0am certat si inca 6 luni a incercat s dea de mine.L-am evitat non-stop pana cand a sunat pe telu fix si am raspuns eu.M-a convins sa ne intalnim ca amici , apoi am reluat relatia si a mers struna , in ultima luna l-am zapacit ca vreau s ne despartim , ca nu ne potrivim , prostii pe care nici eu nu le credeam.Acum o saptamana am facut aceeasi prostie dupa care i-am trimis un sms sa-i spun ca imi pare rau si ca nu vreau de fapt sa ne despartim.Din pacate mi-a spus ca nu mai crede ca va merge aceasta relatie , i-am repetat atat de mult incat cl-am facut sa creada ca intr-adevar nu ne potrivim.Mi-a spus ca nu simte nmk pt mine , dar cum e posibil acest lucru cand acum o luna imi repeta des ca ma iubeste si ca e fericit , voiam s ne mutam impreuna.Mi-a spus sa-l las 2 sapt singur , sa nu-l mai sun ( stie ca sufar si ca sunt la pamant acum) iar peste acele 2 sapt ne vom intalni in oras pt a vea o ultima discutie in care sa ma convinga ca nu ne potrivim.Simt ca ma prabusesc , imi pare rau pt toat ce am spus fara sa gandesc , e prea tarziu? ma mai iubeste? vrea doar sa ma pedepseasca , sau acesta e sfarsitul?aaAm uiotat sa menbtionez ca in acel an eu nu am avut pe nimeni , iar el a fost implicat in 2 relatii , pe ultima a incheiat-o pt a ne impaca , mi-a povestit ca s-a gandit in fiecare zi la mine si ca nu era fericit.
sunt distrusa nu stiu ce sa fac sunt o mama singura fostul meu ma parasit gravida am facut copilul si am trecut prin multe fata mea are un anisor si este viata mea dar intre timp am cunoscut un barbat care ma acceptat cu copilul si am vazut in el barbatul perfect dar pe parcurs sau intamplat foarte multe ma inseala cu altele tot timpul se gandeste la altele si vrea sa fie cu ele dar zice ca pe mine nu ma lasa pentru ca ma iubeste si vrea sa il accept asa cum este cand se culca cu altele imi spune ca si cum nu sa intamplat nimik si pe deasupra eu sunt vinovata ca sa dus la altele este foarte gelos pe mine nu are incredere in mine vrea sa fiu accea femeie care nu stie decat casa,mancare si curatenie acum 2 zile mi a zis ca sa culcat cu o fata care lucreaza in club a platito sa o aiba si vroia sa o aduca la noi in chirie cand am aflat am simtit ca mor tremuram toata si nu am stiut decat sa ma imbrac sa imi iau fata si sa plec dar acum sunt o femeie ca si moarta plang sufar ma doare tot nu mananc nimik nu imi este foame simt ca am sa mor de durere nu imi vad viitorul fara el nu stiu ce sa fac ca sa pot merge mai departe sa il uit sa uit tot ce sa intamplat cum mi a spus ca si cum a fost ceva normal ca este barbat si ca nu poate sta fara femeie si asta pentru ca eu am fost la mama 2 sapt cu fetita nu stiu ce sa mai fac as vrea sa il iert dar ceva nu ma lasa ma gandesc numai cum a putut face asta daca ma iubeste asa cum spune el ajutati ma va rog datimi un sfat sunt distrusa nu imi vad viata fara el
buna fetelor , am citit si eu printre randuri comentariile , tot ce pot sa va spun este ca eu sunt una din femeile care a fost invinsa de fostul osot si de tatal copilului care momentan a ramas in custodia mea . de cand a plecat traiesc mecanic , imi este frica sa fac anumite lucruri de ce ? pt ca familia era totul pt mine . acum abia ca ma mai pot ingriji de mijne si de casa si de andrei . sfaturi toata lukmea iti da dar de ajutat doar tu poti sa te ajuti ,, dar cum cand ai in spate 26 de ani de suferinta intrerupti de 7 ani cat de cat mai normali si dupa care sa te trezesti ca te lupti cu tine sa supravietuiesti pt ca nu am curajul sa mor , mi-e frica de moarte si ujndeva cred ca Dumnezeu are si pentu mine ceva bun acum daca nu inseamna ca asta este destinul meu. felicitari celor care reusesc sa supravietuiasaca fara Barbati , eu se pare ca nu pot sa traiesc.
e grea dragostea ..cere multe sacrificii...te sfatuiesc sa intri pe lovedigital.ro....si sa descoperi acolo o lume magica,.,care te va intelege si respecta...suntem alaturi de tine
am citit mai toate parerile si tin sa va anunt ca am trecut si eu prin asa ceva...aveam doar 14 ani cand am inceput relatia cu el care pe vremea aceea avea 20 ani......imi era o persoana antipatica dar brusc totul a devenit iubire. a fost ff frumos,poate k am gresit si eu in relatia aceea dar el fiind mai mare treuia sa-mi dea increderea de care aveam nevoie. totul a mers bine pana cand el a plecat in armata, am plans, am suferit dar am inceput scoala ...au inceput balurile bobocilor, am vz cum e sa te distrezi, si cu timpul am uitat de el...........a venit iarna si el a venit intr-o permisie, in care ne-am despartit. ne impacam ff repede la fel de repede cum ne certam.........am fost despartiti vre-o 4 luni. dupa care ne-am impacat si totul mergea struna, noi stand in acelasi cartier era ff rau pt amandoi sa ne vd cand eram certati,...in timpul in care ne-am impacat el venea permanent la mine la bloc.dupa o perioada am inceput sa merg eu la el la bloc..iar de aici a inceput totul, poate se simtea strasat.........nu stiu............dar stiu k eram un cuplu de luni pana vineri pt k venea wekend-ul si omul avea nevoie de liniste........el nu era un om rau dar avea ''prieteni'' binevoitori care l-au invatat ce sa faca....sufeream enorm ..........sunt o fire mai tare de felul meu dar el ajunse sa ma transforme intr-o marioneta a lui...........ma insela, iar el il vedeam cu ochii mei iar el imi spunea k sunt nebuna, ajunsem sa cred k e adevarat, oare chiar am probleme???????? singura mea pb a fost el si nesiguranta pe care mi-o dadea..........e greu si stiu ce inseamna sa suferii........ne certam de multe ori si ii spune-am k am sa ma marit si k el doar atunci isi va da seama k ma pierdut...SI ASA A FOST...EU SUNT CASATORITA DE 3 ANI.....SI CE MA FRAMANTA PE MINE E K A VENIT SA MA VADA MIREASA.............DE CE?
e o prostie sa iubesti pe cineva si sa-ti fie rusine de el...daca te iubeste te accepta asa kum esti..tu tre sa te iubesti pe tine..sa-ti placa cum esti kum arati...!!si o sa vezi ca o sa inteleaga ca nu te skimbi pt el....daca o sa te skimbi dupa kum zice el...no sa mai existe atractie...cind vati kunoscut erai tu fara el..si asta si la atras!!!
am si eu aceeasi problema...am prieten de 3 ani aproape si ne intalnim 1 2 ori pe saptamana...stam in aceeasi oras dar la 5 kilometri.....ne intelegem bine dar este cand ne certam....este cand vorbeste urat cu mine...nu am iestit niciodata la un film...am fost la club dar era plictisit...lam intrebat ce are dar aceeasi raspuns intodeauna "nimic"......il iubesc si ma iubeste este o fata pe care sunt geloasa....e din scoala lui...ii place de ea..si am vazut mesaje ce o trimis prietenu la fata aia cu iubita...imi zice ca numa o streseaza fata...ca fata stie ca are prietena si ca nu se baga in relatie si ca el ma iubeste pe mine...in ultimu timp tot vrea sa slabesc...cand ma vazut io placut grasutele acuma o zis ca sa plictisit si ca vrea sa slabesc si sa fiu frumoasa...cred ca ii este rusine de mine:((...poate are dreptate....trist dar adevarat...
ecaterina ai perfecta dreptate.... eu trec printr-o relatie identica ... ma place,ma doreste,ma vrea poate ma si iubesti ... suntem de 2 ani impreuna ... la inceput a fost perfect chiar mau multi ca perfectul as putea spune dar nu stiu unde si cand s-a racit totul intre noi ... as vrea sa ma sune mereu sa imi zica ii lipsesc sa imi dea o flore sa ma imbratiseze sa imi zica ca sunt frumoasa .... si totul din acest "meniu" care a fost in primul an ... dar din pacate nu se intampla asa ... de multe ori am vrut sa renunt sa o iau de la capat si nu am putut .. de ce ... raspunsul mi l-a dat ecaterina ... siguranta si increderea in mine pe care o aveam inaite de a il cunoastea pe el s-a transformat in siguranta si increderea lui insusi .... si totul din vina mea ca am vrut sa am o relatie frumoasa si onesta dar ce pacat ca m-a adus in drepresie ... nu imi vine sa fac nimic fara el.... de ceva ma gandesc tot mai serios sa ii zic ce imi doresc sa afle ...ce simt ce vreau si ce imi place si sa fie ca atunci cand ne vedea cineva pe strada tinandu-ne de mana si isi putea da seama imediat ca eram foarte indragostiti.... zis si facut .... i-am zis totul .... dar in scris astazi probabil a vazut ceea ce am scris si ma cautat ... nu stiam ca asa se va intampla ... dar ma bucur ca nu am fost acasa sa ii raspund la telefon ... ma bucur ca am puterea sa nu il caut sa aflu opinia lui .... si tot astazi am iesit din casa fara el si mi-am dat seama ca nu e totul e pierdut ca nu eu sunt cea care am pierdut .... nu ma simt vinovata de nimic pt ca fiecare cuvant nepotrivit ce a venit din partea lui i l-am intors cu altu plin de iubire,fiecare criza de panica de a lui am transformata in liniste si as putea sa continui pana maine tot asa ... in schimb el nu mi-o oferit niciodata aceste momente care pentru ar conta enorm... e greu,doare.... atat de tare incat simt ca ma sting usor ... dar deasemenea sunt constienta ca singura problema care nu are rezolva este moartea si poate ca de asta sunt optimista ... pt ca sunt vie si traiesc si imi doresc ce e mai bine pt mine si nu imi doresc ce e mai bine pt el si mai putin bine pentru mine ... sper sa pot continua asa .... rog pe toate femeile din lume care sunt in aceeasi situatie sa aiba puterea sa zica stop de azi nu voi mai fi eu cea care va fi acolo mereu pt el ... ci el va fi cel care va fi acolo mereu pt mine cand voi avea nevoie ... si vor vedea cat de libere se vor simti .... incercati sa va simtiti bine in pielea vostra si nu mai faceti greseala de a va simti bine in pielea voastra prin intermediul lui ... atunci va veti da seama ca va puteti simti implinite si fara el ... si el va fi cel care se va simti neimplitit ca in fond totul e in mintea vostra si in sufletul vostru .... totul depinde de voi ce vreti si ce asteptari aveti de la voi ... prin propiile forte si nu ce asteptari are el de la voi .. va pup pe toate ... si succes...
cel mai bine ar fi sa iti vezi de viata ta si s a il parasesti..nu merita sa stai lanaga cineva care nu este interesat de tine..nu te iubeste si nu face nici un compromis sa se vada cu tine sa iti zica o vorba buna,o imbratisare...eu asa percep dragostea unui barbat sa te ajute la nevoie si tu sa il intelegi pe el si sa aveti incredere unul in celelalt....probabil iubirea aceea pe care o simtitm cu pasiune la inceput dispare in timp..dar ramane respectul pt persoana de langa tine si iubirea aceea linistita...
nuj dc .....dar am cam aceeasi problema si nu inteleg de uneori e asa rece...cu toate ca imi spune k ma iubeste ...incredere nu pot sa mai am in el.....dar il iubesc
hmm...am dat din greseala peste comentariile voastre si ce sa zic...da ,aveti dreptate toate...si tu,cea care spune ca o femeie trebuie sa invete sa spuna nu,deasemene si tu,cea care spune ca lucrurile se vad altfel de afara si ca atunci cand esti "prins" totul se schimba...eu,personal sunt studenta la litere,primul an,iar fat-frumos al meu e mai mare cu 8 ani...hmm,cam mult nu?stiu,asa am zis si eu la inceput si inca imi sustin punctul de vedere,bine,nu-i nu stiu ce relatie de cativa ani,suntem impreuna doar de cateva luni...normal la inceput,atata timp cat flacara era la maxim era foarte frumos,acum insa ce sa va zic...totul a intrat in normal,dar e la fel de frumos...bine...e clar ca nu-i el tot ce-mi doresc,probabil nici nu o sa-l gasesc vreodata pe cel "perfect"pt mine si sincer,nici nu imi doresc.Daca voi cautati perfectiunea sa stiti ca nu o sa o gasiti nu pt ca ea nu ar exista,exista,dar nu la barbati:).Sunt o gramada de lucruri pe care femeile si le doresc,flori,imbratisari,saruturi,romantis,sinceritate,fidelitate,iubire....fetelor,hai sa fim sincere,sunt lucruri marunt,dar sunt destul de multe pt o singura persoana....gandeste-te putin la tine...u chiar le ai pe toate?nu vreu sa apar barbatii,nu vreau sa fac pe nicio femeie sa se lasa calcata in picoare de catre un barbat,vreu doar sa vb realist...stiu ca dragostea e cea mai importanat,ca fara ea nu putem exista,ca din dragoste suntem facuti,etc...da,sunt adevarate toate aste,dar sa nu uitam ca dragostea nu-i facuta sa ne distruga ci sa ne intareasca,nu-i facuta sa ne coboare ci sa ne inalte,nu-i facuta doar pt un singur om,ci pt toti asa ca hai sa nu mai exageram in toate...da te-a inselat...si ce?daca crezi ca nu merita iertat lasa-l,ca lumea nu se termina la el,sau daca vrei fa si tu la fel,desi-s convinsa ca nu o sa te ajute la ceva.....te-a lovit?ok,daca ai de gand sa accepti o lovitura in fiecare zi din partea lui at ramai cu el,daca nu spune-i la revedere,exista o gramada mai buni ca el,nu-ti aduce flori,nu te saruta,nu te imbratiseaza?hmm...s-ar putea sa fie asta un moft de-al tau...sper ca nu astepti flori in fiecare zi,sper ca nu astepti un sarut la fiecare minut...crede-ma ,te-ai plictisi....si daca tot te plangi ca nu e ceea ce tu vrei de ce esti cu el?de ce nu esti cu baiatul acela bun,romantic,care face tot timpul ce spui tu,care ar fi fost dispus sa te sarute,sa-ti aduca in fiecare zi flori,care ar fi putut sa te iubeasca asa cum vrei tu....?nu-mi spune ca nu l-ai intalnit...sunt convinsa ca,da,l-ai intalnit,dar pur si simplu nu te-ai putut indragosti de el si stii de ce?pt ca era perfect pt tine...pt ca era prea pupincurist,pt ca alaturi de el viata ta era prea monotona..dupa cine mai sufereai daca el nu te facea sa suferi niciodata,pe cine mai asteptai daca el era mereu la tine si asa mai departe....adevarul e ca noua,femeilor,ne place sa suferim,serios,ne place sa facem pe victima.De ce sa iti plangi de mila cand poti sa fii tare,uita-te in spatele tau,vezi cati oameni nu vad?vezi cati nu aud,cati nu pot sa mearga,cati nu pot sa vorbeasca,cati n-au o mana sau ambele,cati sunt pe patul de moarte,cati n-au ce manca?si gandeste-te tu le ai pe toate astea,cat de norocoasa poti sa fii si tu in loc sa multumesti stai si plangi pt un barbat,stai si te consumi ca nu mai ajunge acasa sau ca nu te-a sunat....lasa-l draga,atata timp cat nu sunteti casatoriti si cu copii nu va leaga nimic,fa-ti bine cu mana ta,ia initiativa si treci peste.
..sunt studenta la psihologie si desi in mod normal as shti cum sa scap de toate starile negative ...acest lucru nu il pot schimba.Am de asemenea o relatie de 6 ani si fac exact aceleasi greseli ca voi,diferenta e ca pe mine ink ma mai suporta,ma mai alinta si se mai joaca cu mine..dar uneori imi zice subtil ca ne vedem prea des...Greseala a survenit din cauza obishnuintei...din totdeauna ne'am vazut zilnic si nu o ora,doua ci in jur de 5 ore pe zi...se intampla foarte rar sa nu ne putem vedea,dar apoi recuperam printr'o seara romantica etc etc.Acum insa simt ca e acolo cu mine dar nu mai vrea sa fie,iar eu daca nu ma vad o zi cu el innebunesc...i'am zis k am impresia ca se intalneste cu mine desi nu vrea,doar ca sa nu ma supere si el a confirmat.Stiu ca am o problema,dar nu pot sa o rezolv,ma simt oribil cand stau fara el.Simt de multe ori ca innebunesc si mi'e f greu sa ma controlez,sa ma abtin sa nu il sun.Chiar acesta e unul din momentele alea apasatoare,ma simt intr'o bezna din care nu pot sa ies,simt ca lumina se afla doar in bratzele sale si Nu Vreau sa distrug relatia aceasta.