Doina Gradea, o asistentă pricepută care şi-a venerat şefulAm lucrat de mică – am fost şi eu mică – la cea mai mare companie media din România, MediaPro/ProTV, şi am luat-o ca în filme, sau ca în cărţi, de la zero până am ajuns în top.
Am început ca reporteraş, alergând de colo colo de mă luau dracii. De la un minister la altul, de la o conferinţă de presă la alta. Nu înţelegeam nimic la început, dar cunoaşteam oameni pe care îi văzusem înainte doar la TV. Ajunsesem să îi văd live. Mama se mândrea cu mine că mă vedea la conferinţele de presă date la TV deşi eu apăream doar 10 fracţiuni de secundă în mulţimea de reporteri din sală. Mama mă zarea şi pentru ea, eu eram o vedetă. Aşa au început toate vecinele ei să urmărească ştirile la TV şi să se uite după mine. Eram vedeta cartierului. Repet, apăream doar 10 fracţiuni de secundă. Însă eram “cineva”.
Pentru că am fost harnică şi pricepută şi, în plus, aveam şi subiect plus predicat la mine, am fost numită în prima poziţie de conducere prin 1993. Asta însemna salariu mai mare şi să nu mai alerg la conferinţe de presă pentru că stăteam la birou. Supărarea mamei. Pentru ea nu conta că am ajuns şefă, că am salariu mai mare, ci că nu mai apar la TV… Nenorocireeeeeee…
Boss din 1993 până în 2014… O viaţă de BOSS am avut.
Am văzut şi cunoscut atâta lume că aş putea scrie 1000 de episoade la un film şi nu aş termina.