Regina Victoria s-a nascut la 24 mai 1819, in palatul Kensington dinLondra. Victoria accede la tron dupa moartea unchiului, William al IV-lea,in 1837. Devine regina la varsta de 18 ani, succedand unor suveranimediocri, care discreditasera institutia monarhica. Ascensiunea sa latron pune capat "uniunii" dintre Marea Britanie si Hanovra, deoareceacolo femeile nu puteau guverna.

Lordul Melbourne, care detine functia de prim-ministru, o "instruieste"in tot ce inseamna educatia politica si sarcinile ei. Coroana trebuiesa aiba mostenitori, deci trebuie sa se marite. Energica si destul deautoritara, Victoria isi dovedeste mereu independenta. Ca sot, il alegepe varul Albert de Saxe-Coburg-Gotha, in ciuda sfaturilor mamei.

Casatoria are loc la 10 februarie 1840. Regina formeaza un cuplu idealimpreuna cu acest barbat frumos, tandru si discret. Ii ofera titlul deprint consort, in anul 1857, si ii permite sa se implice in problemeletarii. Patru baieti si cinci fete sunt rodul marii lor iubiri. Primii anide domnie ai Victoriei se scurg intr-o calma fericire, cu toate ca nueste inca foarte populara. Isi indeplineste cu constiinciozitate toateindatoririle. Respecta regimul parlamentar, insa incearca sa-si impunasi propriile vederi, mai ales in afacerile externe.

Pentru alegerea noului prim-ministru - dupa lordul Melbourne - nu faceuz de prerogativele sale. Isi asuma rolul de moderator si dreptul de adecide in caz ca majoritatea nu este clara. Serveste de arbitru intruobtinerea consensului, in cazul mizelor importante. Acorda prioritateproblemelor economice si comerciale. Atitudinea sa si, in general,comportamentul cuplului regal trezesc admiratia poporului britanic -mai ales a claselor de mijloc, care se recunosc in aceasta familie.

Moartea printului Albert, in decembrie 1861, zdrobeste bruscarmonia. Foarte afectata, Victoria paraseste Buckingham-ul - situat incentrul Londrei - si se refugiaza la castelul Windsor. Masele nu intelegaceasta retragere indoliata si reclama in mai multe randuri abolireaunei monarhii devenite inutile. Timp de cativa ani, suverana cade pradadisperarii, dar refuza ca fiul ei, printul de Wales - viitorul Eduard alVII-lea - sa capete rol activ. Datorita premierului Benjamin Disraeli,revine pe scena politica. In anul 1867 aproba reforma sistemuluielectoral, care permite unui milion de muncitori sa voteze. Evolutiademocratica se consolideaza in anul 1885, an in care se instituie votuluniversal masculin.

In paralel, Marea Britanie continua sa colonizeze noi teritorii. Inanul 1876, Disraeli o convinge sa accepte si titlul de imparateasa aIndiei. Este apogeul imperiului colonial britanic. Suverana recuceresterespectul si chiar afectiunea supusilor. In tara, incepe sa circule unproverb ce reflecta mandria acestora: "Soarele nu apune niciodata pecerul Imperiului, caci coloniile sale - Canada, Africa de Sud, India,Australia si Noua Zeelanda - debordeaza de bogatii".

Mereu activa si autoritara, batrana Victoria este considerata un simbolal Angliei imperialiste si orgolioase prin traditiile ei in intreagalume. "Jubileul de diamant" din anul 1897 ramane marcat in istorieprin manifestatii de entuziasm popular. Domnia sa reprezinta apogeulputerii mondiale a Marii Britanii. La inceputul anului 1901, clopotelecatedralei Saint-Paul strapung cerul plumburiu al Londrei cu glasurilelor de jale. Regina a incetat din viata si este inmormantata la Windsor.

"Era victoriana" ramane inscrisa cu majuscule in istoria MariiBritanii, epoca infloritoare atat din punct de vedere economic, catsi cultural. Relatiile reginei Victoria cu prim-ministrii au fost de la"dragastoase" - in cazurile lui Melbourne si Disraeli - la "furtunoase",cu Peel, Palmerston si Gladstone.