Accidentul aviatic în care pilotul Adrian Iovan şi studenta Aura Ion şi-au pierdut viaţa i-a sensibilizat pe toţi românii. Din păcate pentru cei doi oameni, salvatorii nu au ajuns la locul accidentului destul de repede, iar ei au murit de frig.
Toată presa a scris despre accident, jurnaliştii oferind informaţii publicului datorită sătenilor din Horea şi din alte sate din zona în care a avut loc accidentul. Tot sătenii sunt şi cei care au devenit peste noapte nişte salvatori, deoarece au reuşit să ajungă primii la victime, chiar înaintea celor de la poliţie, jandarmerie sau SMURD.
Gheorghe Trif, Gheorghe Giurgiu şi Argentin Todea sunt primii săteni salvatori care au ajuns la locul unde s-a prăbuşit avionul pilotat de Adrian Iovan. Ei au făcut tot posibilul să-i ajute pe răniţi, dar nu se consideră nişte eroi, ci spun că au acţionat aşa cum ar trebui să acţioneze oricine: să sară în ajutorul celor care se află la greu.
Aşa cum este şi normal, sătenii cunosc foarte bine locurile şi au vrut să-i ajute pe oamenii legii să găsească victimele. Din păcate, în momentul în care ei au ajuns la avion, Adrian Iovan şi Aura Ion erau deja morţi. Regretul salvatorilor este că nu au reuşit să ajungă mai repede la locul accidentul, pentru că ei sunt siguri că nimeni nu mai murea dacă se ajungea la timp la avionul prăbuşit.
Potrivit ziarului Click, plecarea în acţiunea de salvare a fost ideea lui Gheorghe Trif, în vârstă de 40 de ani. Toată acţiunea sătenilor a durat puţin peste o oră, iar autorităţile se chinuiau de mai bine de patru ore să localizeze avionul.
„Eram plecat şi când am venit acasă la ora 19.00 soţia mi-a zis că este un avion prăbuşit în zona Munţilor Apuseni, la cabana Ursoaia. Am hotărât să sun la 112 şi să plec în căutare. Prin telefon mi-au făcut legătura cu domnul doctor Zamfir, care mi-a spus că sunt într-o zonă de pădure cu zăpadă de 25-30 de centimetri. Am sunat pe un vecin şi am plecat cu maşina pe deal până unde am putut merge. Ne făcuserăm deja o imagine a locului unde putea fi“
„Când am ajuns, am dat ochii cu o catastrofă. Era ceva de nedescris. Curgea sânge din ei şi cereau ajutor. Strigau să nu plecăm, să nu îi lăsăm acolo. Am ajutat la resuscitarea domnişoarei. Nu cred că mai trăia. Avea lacrimile îngheţate pe obraji, iar hainele erau bocnă. Domnul doctor Zamfir ne-a spus să o luăm şi să o coborâm prima. Am luat-o pe o pătură şi am dus-o până la maşini. În vale au sosit şi alţi localnici, care ne-au ajutat. După aceea, ne-am întors să îi ducem şi pe ceilalţi. Mă bucur că am ajuns de i-am găsit şi nu i-am pierdut, dar sunt trist că nu i-am putut salva şi pe ceilalţi doi“
Gheorghe Giurgiu
Gheorghe Giurgiu (33 de ani), cel mai tânăr dintre cei trei salvatori, a rămas alături de victime în timp ce Gheorghe Trif şi Argentin Todea au dus-o pe Aura Ion spre ambulanţe. Acesta afirmă că erau sunaţi de rude, care le spuneau să meargă acasă, pentru că victimele au fost găsite, însă tot ei au anunţat pe toată lumea unde se află avionul prăbuşit. „Din fericire, noi i-am găsit. Mi-am dat jos geaca şi am pus-o sub copilot, care avea picioarele rupte. Mi-am dat jos şi maieul şi am făcut un foc ca să se încălzească. Nouă nu ne era frig, pentru că ne încălzisem pe drum. Până s-au întors consătenii mei, am făcut un foc şi am improvizat o targă din lemn de brad. Cu excepţia medicului Zamfir, care a coborât pe picioarele lui, ceilalţi au fost transportaţi pe tărgi improvizate şi chiar în spinare“, a spus acesta.
Argentin Todea, în vârstă de 44 de ani, a spus că ştie foarte bine pădurea şi că, dacă autorităţile le-ar fi spus de la început coordonatele unde s-a prăbuşit avionul, le-ar fi luat mai puţin de o oră să ajungă la locul accidentului. „Era mare durere acolo când am ajuns. Mulţi răniţi şi mult sânge. I-am făcut respiraţie gură la gură domnişoarei, dar era moartă deja. Strigau să nu îi lăsăm acolo, să îi ajutăm. Problema a fost că nu a ştiut unde să vină SMURD-ul. S-a întârziat foarte mult pentru că nu ştiau zona. Când am coborât cu prima victimă erau acolo localnici, care au plecat cu ea spre centrul comunei. Dacă ne dădeau detalii în ce zonă era epava, o găseam în jumătate de oră. Cunoaştem muntele pentru că aici locuim, mergem cu animalele toată vara acolo sus. Ştiu aproape fiecare brad unde este“, a spus bărbatul.
Un alt sătean care a participat la operaţiunea de căutare a victimelor a spus că autorităţile mai mult i-au încurcat, deoarece le dădeau informaţii greşite. Potrivit acestuia, sătenii au plecat să caute victimele, însă au primit informaţii de la oamenii legii potrivit cărora avionul prăbuşit a fost deja găsit. „Apoi, după o oră, ne-au anunţat că putem să începem iar căutările, că de fapt nu i-au găsit. Poate că dacă nu ne opreau din căutari, o puteam salva pe domnişoară“, a spus săteanul.
Argentin Todea
Şi Marius Dobrea, un alt sătean care a ajuns la locul accidentului, a vorbit cu presa, afirmând că dacă nu erau locuitorii din Horea şi din satele alăturate, probabil că victimele erau găsite abia a doua zi. „Pompierii au pornit generatorul, au tăiat fiarele şi l-am scos din avion pe Adrian Iovan. L-am pus pe o targă de aluminiu, l-am legat de targă cu o chingă, am pus o pătură pe el şi l-am transportat vreo 200-300 de metri, distanţa de la epavă, din pădure, până la un loc deschis. Acolo am tăiat nişte brazi, l-am pus pe ei şi l-am transportat cu un tractor până la tractorul meu. Apoi l-am pus în remorcă la mine şi am coborât până la magazinul sătesc, de unde l-a preluat un echipaj SMURD. Dacă plecam noi, ăştia care am fost cu tractorul, probabil îl recuperau tocmai dimineaţa“, a afirmat bărbatul.
Dintre cadrele specializate, primele care au ajuns la victimele accidentului din Apuseni au fost Ziana Motora (26 de ani) şi Raluca Zăgănescu (23 de ani). Ambele tinere sunt voluntare la SMURD Cluj şi erau echipate cu un singur rucsac de 18 kilograme, dotat cu materiale necesare acordării primului ajutor şi au fost duse la locul accidentului cu maşina unui sătean.
Ceea ce părea o zi obişnuită, cu intervenţii normale, s-a dovedit a fi pentru două tinere paramedic voluntar de la SMURD Cluj experienţa vieţii, notează Mediafax. Luni după-amiază, Ziana şi Raluca erau solicitate să facă transportul unui pacient de la UPU Cluj-Napoca la o altă clinică, dar s-a dat alarma, astfel că au trebuit să anuleze tot şi să plece în Munţii Apuseni, unde au aflat că se prăbuşise un avion.
„Eram doar trei medici şi am fost împărţiţi fiecare într-o echipă. Şi am mers eu cu Raluca cu cei de la Salvamont Bihor pe care îi cunoşteam, era cea mai bună alegere. Am plecat pe jos pe un deal, spre Vârful Petreasa, dar nu ştiam că acolo era locul accidentului. Apoi ne-am întâlnit cu nişte localnici care ne-au spus că răniţii au fost găsiţi şi mi-a dat telefonul unuia care era deja acolo. Am vorbit cu cel de acolo, cât mai avem de urcat, şi ni s-a spus că ar fi cam o oră jumătate pe jos. L-am întrebat de starea victimelor, mi-a spus că doi nu mai răspund şi cinci dintre ei «vorbesc». Eram în pădure, cu salvamontiştii din Bihor, când ne-am întâlnit cu localnici. A apărut o maşină de teren a unui sătean şi ne-am urcat în benă, eram peste 20 de oameni, şi am urcat până unde s-a putut şi apoi am luat-o iar pe jos prin zăpadă. La 45 de minute - o oră după ce primii localnici au ajuns la victime, am ajuns şi noi“, a spus Ziana.
„Era agitaţie, erau mulţi localnici, am fost primii şi singurii medici care am ajuns la răniţi. Tânăra era pe bancheta din spate a maşinii, o coborâseră de la epavă pe jos, o bucată de drum, până unde a putut să urce o maşină de la off road. Am început manevrele de resuscitare, a venit Ziana, şi am scos-o pe fată din maşină pentru că manevrele trebuie făcute pe o suprafaţă cât de cât plană, să avem loc. Am început manevre avansate, am intubat-o, am făcut ce era de făcut, apoi am pus-o în maşină şi am urcat mai departe pentru că nu ştiam starea celorlalte victime. Am rugat doi salvamontişti care erau şi paramedici să continue manevrele până ajung la ambulanţă“, a adăugat Raluca.
Fetele au adăugat că au făcut o evaluare a răniţilor şi au anunţat la 112 că pilotul Ştefan Iovan este mort şi încarcerat în avion. În cursul intervenţiei, Ziana şi Raluca au fost impresionate de localnicii din Apuseni, care nu s-au plâns o clipă că sunt obosiţi, că le e frig, că sunt uzi din cauza zăpezii. „Ei ştiau că trebuie să facă bine, le-au dat hainele de pe ei răniţilor, au făcut foc, au improvizat tărgile“, au spus fetele.