Oana Zăvoranu, în marginea unor sâni artificiali

Trăim, cum frumos remarca un ziarist de presă scrisă, în țara în care proștii ne omoară între ei. Trăim, totodată, între oameni care dintre toate mamiferele și păsăricile lumii (falnicul tigru, splendidul leu, grațiosul porumbel sau chiar sărmana dropie) au ales că – cel mai bine – îi reprezintă bourul, un bou ceva mai mare, mai grandios. Și nici măcar boul acesta hiperbolizat în toată splendoarea sa. Nu. Doar capul său. Capul boului. Oana Zăvoranu a rămas fără apărare, avocatul ei s-a retras!

Așa că nu vă temeți, chiar nu contează scurgerea discretă a scuipatului din gură în timp ce privești ultimul scandal, chiar nu contează că nu vei mai ține minte până mâine nimic din ce ți se spune astăzi – proștii vor trăi fericiți într-o perpetuuă bulă de mizerii. Acum și pururea.
E, pe de altă parte, înduioșătoare insistența cu care un produs căruia i-a expirat timpul încearcă să reintre în grații. E gata să se sinucidă în direct, chiar de mai multe ori pe zi, poate târî în derizoriu și instituția divorțului și pe aceea a avortului, ba chiar și pe aceea a vrăjitoriei, spurcă vrăjitoarele și e spurcată de ele, ca într-un oribil blestem, leșină de câte ori e nevoie și, în general, nu există ipostază, oricât de ridicolă, batjocorind și tragedia adevărată și rara bucurie autentică, în care să nu se lase pusă.
Recent, produsul acesta a intrat în conflict cu un medic, în marginea unor sâni artificiali, cu care vedeta (în această parte a existenței, nu trebuie să faci nimic într-adevăr consistent, pentru a fi vedetă, ba chiar e recomandabil să nu faci, ajunge să tot cobori) s-a fălit în locurile contemporane de fală.