"Repetasem de multe ori in gand ce voi face cand voi fi fata in fatacu Dan Bittman. Imi facusem in minte un intreg scenariu. Totul erastabilit. Pentru ca nu voiam sa intarzii, la intalnire "La Burlane",barul sau din Piata Lahovary, am ajuns cu zece minute inainte de orastabilita".

Marta Usurelu a stat o ora la taclale cu Dan Bittman. Despre el. Desprefemeile din viata lui. Despre arta. Despre arta culinara. Despre...

"Nu a venit inca", mi-a raspuns barmanul si m-a invitat sa ma asez lao masa. In ciuda tuturor eforturilor, emotiile tineau cu tot dinadinsulsa-mi dea de cap. Mi se parea ca toata lumea ma priveste si se intreabadaca sunt sau nu o alta admiratoare care-i da tarcoale starului. Laora 13.00 nerabdarea si curiozitatea erau la cote maxime. Sa-i spun"salut"? Nu, mai bine un "buna", zambind. Repetitiile mele, pe carele credeam ultimele, au tinut inca zece minute. Cand gandul ca a uitatde mine si nu mai vine a inceput sa-mi incolteasca in minte, Bittman aintrat in bar.

Relaxat si vesel mi-a intins mana, nefiind, in mod evident, deranjatca a intarziat. Si, pentru ca toti cei prezenti se uitau la noi, mainvitat in biroul sau. S-a asezat comod la masa si, cu acelasi zambetstrengaresc, mi-a comunicat ca imi sta la dispozitie. Tragand cu ochiulla intrebarile notate pe agenda, s-a speriat un pic: "Cam multe!",dar a inceput sa raspunda, degajat, la tot ce intrebam.

Eu, afemeiat?
Nu am reusit sa il pun in dificultate cu nici o intrebare. Araspuns spontan si pertinent la tot ce am indraznit sa intreb cu vocetare. Cuvantul care poate caracteriza programul sau este intamplarea. Niciin muzica nu a avut planuri. Imaginea de afemeiat si look-urile pe carepresa i le confera au inceput sa-l intereseze pe Dan. "La inceput nu-miplaceau. DE multe ori lumea nu are rabdare sa ma cunoasca si se grabestesa traga concluzii despre mine. Nu spun ca nu ar fi asa cum se scrie demulte ori, dar eticheta este rareori conforma cu realitatea. Mi-am datseama in cele din urma ca e bine sa accepti pararerile celor care teprivesc din afara, fara a-ti sti trecutul sau prezentul, pentru ca asate poti vedea cu alti ochi. Iar cea mai proasta reclama s-a dovedit,de cele mai multe ori, a fi cea mai buna."

Curioasa, il intreb care este genul de femeie care ii place. "Om safie. Totul este sa-l aiba pe vino 'ncoa si, spre marea mea bucurie, astase intampla tot mai des la noile generatii". Nu l-am lasat sa-mi scape:"Blonda sau bruneta?". "Femeia care-mi place nu are o anumita culoare deochi sau de par. Este rafinata, stie sa se imbrace sexy si sa se parfumezebine". L-am intrebat timida daca este gelos. A inceput sa rada amuzat. "Nusunt gelos. Am fost odata. Gelozia tine de varsta, si nu sunt mai gelosdecat alt barbat. Dar cred ca acest sentiment trece odata cu varsta si cuexperienta." Si mai timida, intreb de ce nu s-a casatorit pana acum. Ca sicand acest aspect al vietii sale este un subiect deschis, spune detasatca nu s-a insurat pentru ca a invatat de la altii ca o asociere intreun barbat si o femeie, pentru a merge la cumparaturi de masini, covoaresau frigidere nu este o relatie menita sa aibe viitor. "Cred ca estemai normal si mai constit sa faci lucruri liber consimtite, nu fortat,fara gelozie si avand la baza respectul fata de cel de langa tine. Nusunt adeptul casniciei rapide care se dovedeste a fi un esec. Nu ma dauin laturi de la casatorie. Cred ca o voi face odata si odata".

Il intreb care este ultima minciuna pe care a spus-o. Razand, raspundeca spune multe minciuni. Niciodata insa in legatura cu muzica. Credeca secretul succesului concertelor trupei Holograf este buna dispozitiecare ii stapaneste pe membrii sai inainte de concert. Daca sunt veseli,concertul iese excelent. "Daca esti intr-o pasa proasta, este imposibil sapacalesti publicul". In timp ce-mi povesteste, suna telefonul. Raspundecalm, cerandu-si scuze. Convorbirea este scurta. Respectuos si cu o urmateatrala de regret in voce spune "imi pare rau, sunt la Craiova. Vorbimcand ma intorc. Cauta-ma". Rad. Acum stiu exact care este ultimaminciuna.

"Simt nevoia sa fiu singur dar in Romania nu pot. Oriunde m-as duceoamenii vin la mine, imi cer autografe sau ma intreaba daca nu cumva eusunt cine sunt. Uneori nu am chef sa-mi stea lumea pe cap, sa-mi masoaretoate miscarile. De aceea sunt eu insumi doar in strainatate. Acolo numa cunoaste nimeni si pot sa ma comport normal."

"Gata", ii spun, "am terminat intrebarile". Se ridica neobosit de labirou si ma conduce spre usa. Zambeste. Propune sa ne mai intalnim. Nestrangem mainile prieteni. Plin de energie si la fel de vesel se ducela barma, unde intreaba ce mesaje i-au mai venit intre timp. Este ora14.00. Ziua de lucru abia incepe.