Nu stiu exact la ce ma asteptam, insa ma surprinde multimea de jurnalisti reuniti in sala "Galati" a hotelului Marriott, unde se va desfasura conferinta de presa a regizorului Nikita Mihalkov, invitat de onoare la cea de a treia editie a Festivalului International de Film B-Est. Mi s-ar putea replica: era de asteptat ca ziaristii sa fie prezenti in numar atat de mare, din moment ce este vorba despre unul dintre cei mai mari cineasti ai lumii! Si este adevarat, insa tot am o surpriza la fata locului.

"Aveti grija, ca va impiedicati de cablu!". "Dati-va la o parte, va rog, sa-mi asez si eu camera!". "Nu mai sta acolo, ca intri in cadru!". La putin timp dupa ora 17.30, regizorul Nikita Mihalkov intra in sala. Este intampinat cu aplauze si, dupa o scurta introducere facuta de organizatori, jurnalistilor li se da "unda verde" pentru a pune intrebari.

"Cum apreciati evolutia filmului rusesc?". Regizorul se gandeste cateva clipe, dand impresia ca isi ordoneaza gandurile. "Filmul rusesc se dezvolta. Evolueaza poate chiar prea repede si nu intotdeauna acest lucru este benefic. Dar faptul ca, in Rusia, filmul rusesc se bucura de o audienta mai mare decat filmele straine (exceptand blockbuster-urile americane), este cu siguranta remarcabil. Acest lucru ne spune ca poporul s-a intors spre film.

Sa va dau un exemplu: acum 10-11 ani, box office-ul filmului rusesc era de 8000 de dolari. Va puteti inchipui ce inseamna aceasta suma pentru o tara de dimensiunea Rusiei? Cred ca daca statele Vatican sau Monaco ar fi facut un film, suma tot ar fi fost mai mare. Acum, este vorba despre sase sute de milioane. Acum 10 ani existau 10 cinematografe cu sistem dolby stereo surround. Astazi, sunt vreo 1500. Asadar, va dati seama ca este vorba despre o industrie care se dezvolta extrem de repede. Este periculos, pentru ca viteza de crestere a cererii de filme depaseste deja capacitatea de a oferi calitate. Cu 15 ani in urma, cand cinematograful mondial 's-a napustit' in Rusia, toata lumea s-a repezit sa se uite la filme. Noua ni s-a parut ca este vorba de o fereastra deschisa spre lume si asta si era, intr-adevar. Noi asteptam o gura de aer curat, si a fost. Pe de alta parte insa, prin fereastra aceasta deschisa au aparut mari conducte de canalizare in care au fost varsate toate filmele la care nu se mai uita nimeni in America, iar la noi se uitau cu totii. A fost nevoie de cativa ani buni pentru a se intelege ce e bine si ce e rau", explica regizorul.

Nikita Mihalkov considera ca principala problema a cinematografiei din Rusia este ca, uneori, ambitiile trec inaintea profesiei si devanseaza profesionalismul. "Avem de toate: tatuaje, masini scumpe, ochelari fumurii, lantisoare - dar profesionalism nu avem. Din fericire, acest lucru a fost remarcat si cred ca vom putea sa ne indreptam".

"Cine este Nikita Mihalkov?" i se adreseaza cineva. O intrebare care il stanjeneste in mod vizibil. "Cand mi se pune intrebarea 'Cine e Nikita Mihalkov?', imi vine sa ma asez pe un scaun si sa ma gandesc: deci, cine sunt eu? Si ce mi-as putea raspunde? 'Sunt Nikita Mihalkov' sau 'Nikita Mihalkov este un idiot'". Toti cei prezenti zambesc, insa regizorul nu pare catusi de putin amuzat. Dimpotriva, s-a intristat...

O alta intrebare ce il stanjeneste in mod vizibil este cea care ii solicita sa-si descrie propria evolutie in domeniul cinematografic. Dupa un scurt moment de tacere, ofteaza resemnat. "Mi-am inchipuit din nou ca ma asez pe scaun si ma gandesc: 'Cum am evoluat eu?' Asta inseamna un fel de interes ingust, de categorie medicala, sa zicem... Nu e treaba mea sa raspund la aceasta intrebare, ci a criticilor, spectatorilor si a istoricilor specializati in cinematografie. Cum am evoluat eu? Asta nu ma intereseaza deloc. Ceea ce ma intereseaza insa este ca spectatorul meu sa mearga impreuna cu mine, in aceeasi directie. Iar din momentul primului meu film si pana in ziua de azi, exista acest spectator care a mers impreuna cu mine.

Mi-ar parea rau daca nu ar interesa tineretul ceea ce fac eu acum. Poate ca ma amagesc, eu sper insa ca pe ei ii intereseaza in continuare ceea ce fac. Pentru mine acest lucru este foarte important si nu este vorba despre popularitate, sau sa fiu recunoscut pe strada... pentru asta, ar fi suficient sa apari in doua seriale. In ceea ce ma priveste, interesul tineretului ar constitui un semnal ca baza pe care creez este importanta nu numai pentru mine si generatia mea, ci si pentru cei care vin din urma".

Si pentru ca tot venise vorba despre cei tineri, inevitabil discutia aluneca spre regizorii romani, care in ultimii ani au excelat la festivalurile internationale de profil. Astfel, in urma cu doi ani, Nikita Mihalkov a fost presedintele juriului la Festivalul de Film de la Cannes, care a decernat premiul pentru cel mai bun scurt-metraj filmului "Trafic", in regia lui Catalin Mitulescu. "A fost profesionist realizat si plin de energie spirituala. Este un film foarte bun, si cred ca in acest om sta un mare talent", precizeaza Nikita Mihalkov, iar sala este incantata de aprecierile maestrului la adresa tanarului regizor roman.

Ce pasiuni ar putea sa aiba un astfel de om? Ne spune ca-i place sa asculte Mozart si Rachmaninov. "Muzica lor ma atrage in orice situatie, indiferent de context. Daca-mi place mie sa cant? Imi amintesc de o intamplare nostima. Odata am sunat pe un sef si am vorbit mai intai cu secretara, care m-a intrebat cine sunt. I-am spus: 'Nikita Mihalkov'. Nu m-a crezut, mi-am dat cuvantul si mi-a cerut sa cant un fragment din 'Fata fara zestre', ca sa demonstrez. Si am cantat, pentru ca tineam neaparat sa-mi faca legatura cu seful ei!", se amuza regizorul. Nu pot sa nu remarc faptul ca, daca nu i se adreseaza complimente, se simte mult mai in largul sau...

Ca pentru a-mi confirma acest gand nerostit, cineva il intreaba ce parere are despre faptul ca este numit "Spielberg al Rusiei". Oare n-ar fi mai corect sa se spuna despre Steven Spielberg ca este un Mihalkov al Americii? Zambetul regizorului se estompeaza. "Iarasi imi imaginez ca stau pe scaun si imi spun: 'Sunt un Spielberg al Rusiei', iar in scena urmatoare intra sora medicala cu termometrul!".

Catre sfarsit, regizorul este intrebat cand a fost ultima oara in parc, respectiv la cinematograf. "Nu prea pot sa ma plimb in parc, pentru ca ar fi periculos sa merg singur, iar cu bodygurad, e cam penibil. La cinematograf nu prea imi place sa merg, insa atunci cand ma duc imi place sa ascult comentariile spectatorilor. Cel mai mult discuta fetele tinere, in varsta de aproximativ 16 ani, si automat eu ma gandesc: 'Ce film as putea sa fac pentru ele, astfel incat sa taca in timpul vizionarii?'".

Retrospectiv privind lucrurile, as spune ca impresia pe care mi-a lasat-o Nikita Mihalkov este a unui om... profund uman. Timid si rezervat in ceea ce priveste propria persoana, dar extraordinar de volubil si dispus sa-si impartaseasca opiniile atunci cand vine vorba despre arta sa. Modest? Nu se pune problema asa. In definitiv, modestia inseamna sa faci o estimare corecta a propriei persoane...