Spuneti-mi va rog, in afara de muzica, ce faceti in prezent?

Lucrez. Eu sunt export manager la o firma de mezeluri din Germania si sper sa pot realiza o legatura cu cineva din Romania, ca sa aduc mezelurile noastre aici, in Romania. Cu ocazia asta as putea sa vin mai des, sa stau mai mult, eventual sa ma mut aici. Visul meu, pe undeva, este ca, peste cativa ani, cand poate ca se vor schimba lucrurile in bine, sa ma intorc. (Foto: Cristian Radu NEMA)

Oare se vor schimba in bine?

Eu am speranta ca poate totusi se va nivela, la un moment dat, toata Europa, si noi, nemtii, vom cobori putin mai jos, romanii se vor ridica, si poate intr-o zi, Europa va fi cam la acelasi nivel. Poate se vor mai aseza lucrurile, atat din punct de vedere cultural, dar si economic.
Poate ca atunci nu va mai conta asa de mult unde locuiesti. Poate vei avea ocazia sa alegi sa locuiesti acolo unde-ti sunt prietenii, unde stii limba. In ceea ce ma priveste, s-ar putea sa raman in Germania, sa merg in Spania sau sa ma intorc in Romania.

Despre familia dumneavoastra ce-mi puteti spune?

Tata are 90 de ani si traieste in New York. Nu prea merge cu picioarele, dar in rest are capul limpede. Totul e ok, fumeaza, bea... Mama are 79 de ani si este putin cam bolnavicioasa, sta tot in New York. Frate-meu sta in Caracas, in Venezuela, si-a gasit o fata ceva mai tanara, o negresa, are o fetita de 2 ani.Asta e familia mea.

Sunteti raspanditi peste tot, apucati sa va intalniti?

"Gypsies on the run", astia suntem noi.

Chiar daca dumneavoastra in trecut ati renuntat, intr-un fel sau altul, la Phoenix pentru familia dumneavoastra, acum tot nu sunteti impreuna.

Da. Asta este tot din cauza politicii de pe vremea aia. Acesta a fost motivul tuturor nenorocirilor care s-au intamplat. Daca ar fi fost, poate, o alta situatie politica, as fi ramas si poate ca acum chiar ca eram presedinte. (rade)

Daca ati fi pus in aceeasi situatie, insa cu mintea de acum, ati mai pleca?

Intrebare foarte, foarte grea. Si cu mintea de acum, eu stiu ce s-a intamplat si cum a fost si, probabil, as pleca.

Ce reprezinta Phoenix pentru dumneavoastra?

Cea mai mare bucurie a mea si realizarea unui vis. Implinirea unui vis.

Cum ati simtit publicul la spectacolele pe care le-ati avut zilele trecute, in Bucuresti?

Ca intotdeauna cand vin in Romania si cant cu Phoenix. In primul rand, Phoenix este foarte bine primit de public si eu la fel. Vad ca stiu bucatile, aplauda, canta cu noi. Publicul care vine la Phoenix este un public care apreciaza.

Este publicul Phoenix?

Da, este publicul Phoenix, care are putin alt gust. Sunt multumit. Pentru mine a fost extraordinar. Dupa un an sau doi de la Revolutie a venit Nicu cu formatia in tara, dupa inca doi ani cred ca am venit si eu prima oara cu ei si am cantat, la Bucuresti si in Timisoara. In Timisoara, s-a intamplat sa vina o familie: tatal cu sotia, cu fiul lor, iar fiul lor cu nevasta care aveau deja copii. Si cantau toti textele, asta chiar te atinge.

"Aici trebuie sa intervin", spune Nicu Covaci. "Publicul Phoenix cred ca nu mai exista. Cei de varsta noastra, care s-au bucurat in anii aia, ne-au parasit, se uita de sus la noi.

Dar nu au reusit sa transmita sentimentul Phoenix generatiilor urmatoare?
Au educat generatii si asta e interesant. Noi avem public de la 7 la 70 de ani. Multi dintre ei au lacrimi in ochi la concerte, sunt impresionati de ceea ce facem pe scena. Deci este chestie de educatie, iar eu cred ca in chestia asta. Daca se da mai departe mesajul, e bine".