Ted White, primul soț al Arethei i-a finanțat primii ani de carieră cu banii pe care el îi obținea din exploatarea prostituatelor 
Dezechilibrată interior, Aretha a început să mănânce și să bea compulsiv. Alcoolul a ajutat-o să-și înece nefericirea mariajului. În 1967, când cânta "Respect" într-un concert, a căzut de pe scenă și și-a rupt o mână, susținând mai târziu că a fost orbită de un reflector. Alteori a fost arestată pentru tulburarea liniștii publice și și-a anulat multe concerte pe nepusă masă. "Bea atât de mult că am crezut că e pe punctul unei prăbușiri", a povestit sora ei, Carolyn despre perioda căsniciei vedetei cu White. Ea a născut al treilea copil cu el, dar a divorțat în 1969.

În următorul deceniu, artista a reușit să-și țină sub control dependența de alcool, dar nu și alimentația, iar viața ei sexuală a rămas haotică. "Era regina muzicii soul și cred că atunci îi privea pe iubiții săi ca pe supușii săi", declara fostul ei partener, Dennis Edwards, solistul formației The Temptations.
Franklin a avut un alt copil cu  Ken Cunningham, managerul ei de turnee, iar în 1978 s-a căsătorit cu al doilea soț, Glynn Turman, un actor. Pe atunci începuse să nu mai aibă hit-uri de mare succes, dar muzica ei continua să placă publicului.

Echilibrul mental al cântăreței era fragil și resimțea acut presiunile industriei, povestește sora ei. "Se temea că nu era destul de bună ca artistă, destul de frumoasă ca femeie și destul de devotată ca mamă. Nu știu cum s-o numesc, dar avea o mare, mare nesiguranță. Obișnuia să bea mult ca să scape de anxietate și urca imediat pe scenă, purtând coroana divei de nepătruns", a spus Carolyn.

Fratele ei, Cecil, a internat-o de mai multe ori într-o clinică din Connecticut după episoade repetate de epuizare nervoasă. Se punea pe picioare, apoi începea din nou să cânte și ajungea iar pe patul spitalului. Când presa a scris despre nesiguranța sa psihică, Franklin a lansat tot felul de zvonuri despre viața sa minunată, inventând povești despre iubiți misterioși și anunțând că se mărită cu un bărbat care nu știa nimic despre asta.

Gelozie și aere de divă

Franklin era o divă și o cântăreață genială, dar ca om avea multe lipsuri. Era foarte geloasă pe alți artiști. Odată, în timp ce înregistra un cântec cu vedeta muzicii Gospel Mavis Staples, Franklin a spus că vocea acesteia e atât de joasă, încât abia se aude. Pe Barbra Streisand și Diana Ross în special le privea ca pe rivalele care urmăreau să-i fure coroana.

Prietenia cu alți artiști ținea până când Franklin găsea un motiv de supărare și îi trecea pe ceea ce numea "lista neagră". În 1989, a cântat în duet cu Whitney Houston piesa "It Isn't, It Wasn't, It Ain't Never Gonna Be". Whitney era atunci cea mai mare cântăreață pop din lume, dar Franklin a fost rece cu ea și neprietenoasă - a intrat în studio cu aere de "regina Aretha, adevărata divă". Piesa n-a fost un succes, iar Franklin a dat vina pe ea: "Whitney n-avea talentul și maturitatea ca artist de înregistrări", a susținut ea.

Aretha îi lua de sus și pe bărbații din muzică. Pe Luther Vandross îl apela numai pe numele de familie, iar el n-o scotea din "Miss Franklin" când a produs albumul ei din 1981. "Rupturile sunt specialitatea ei", spunea Ruth Bowen, agentul și bunul prieten al vedetei. Surorile Arethei erau bune cântărețe, dar ea a încercat de câteva ori să le distrugă carierele.

Aretha s-a certat și cu rudele sale când tatăl ei a petrecut ultimii cinci ani de viață în comă după ce a fost împușcat în timpul unei tentative de jaf, în 1979. Decisă să nu dea vreun semn de slăbiciune, ea a refuzat să accepte ajutorul medical de care familia credea că acesta avea nevoie. "A adunat suferința și a transformat-o în furie. Era drama unei dive. A fost greu pentru ea să se descurce cu tristețea extremă. În loc să caute înțelegere, ea își ieșea din minți. Se enerva. Avea o furie fără motiv. O nebunie", a povestit o sursă.

Salvatorul Clinton

Aretha Franklin a căpătat o teamă de călătorii, îndeosebi de zbor, și a zburat ultima oară cu avionul în 1982. Pleca în turnee numai cu autocarul și chiar și atunci refuza să plece la drum pe vreme rea sau să traverseze Rocky Mountains, lanțul muntos din vestul Statelor Unite. Imposibilitatea de a cânta este hotare sau pe Coasta de Vest i-a afectat serios activitatea, scrie Tom Leonard.

Imensul ego și cariera i-au fost salvate de Bill Clinton. Acesta avea nevoie de voturile alegătorilor de culoare și a rugat-o să cânte la Convenția democrată din 1992. Când a devenit președintele SUA, Clinton a răsplătit-o invitând-o să cânte la Casa Albă și oferindu-i câteva funcții oficiale, iar publicitatea i-a revitalizat cariera. Și-a cumpărat o haină din blană de nurcă atât de mare, încât trebuia să aibă scaunul ei când se așeza.

Aretha a continuat să ignore casele de înregistrări și cererile pentru turnee, iar curând situația sa financiară s-a înrăutățit pe fondul cheltuielilor extravagante. Magazinul Saks Fifth Avenue a dat-o în judecată pentru a recupera contravaloarea unor cumpărături de 262.000 de dolari, îndeosebi blănuri (marea ei slăbiciune) și pantofi. La un moment dat avea peste 30 de procese pentru servicii neplătite unor florari, instalatori și alți furnizori.

Dar toate aceste neplăceri pălesc pe lângă ceea a dat acestei lumi: vocea sa, talentul fabulos și un imens tezaur, muzica la care a ținut până în ultimul moment.

Aretha Franklin a plecat dintre noi la 76 de ani, lăsându-ne o moștenire imensă, cea mai bună muzică soul cântată de o femeie, după părerea multora. A plecat după o viață dedicată pasiunii sale fantastice, în care a avut puterea de a trece peste neîmplinirile personale pentru a-și afirma talentul. Nimeni n-ar fi putut s-o facă mai bine decât ea: o femeie cu o tinerețe chinuită și un suflet permanent tulburat, dar în care pulsa talentul ce avea să-i schimbe destinul - doar Aretha Franklin era în stare de așa ceva, să se transforme dintr-o condamnată la nefericire într-o regină.


Foto: Hepta