Ai fredonat de multe ori: "Un actor grabit, care spune replica si-apoi a plecat zambind..." sau "Focul, primul nostru legamant...". Melodii greu de uitat, la fel ca si timbrul vocii Laurei Stoica, cea care le-a lansat. O artista complexa, care place indiferent de varsta publicului, Laura poate aborda fara probleme genuri diferite de muzica. In luna iunie, cantareata, cu un palmares remarcabil si pasionata de motociclism, revine pe scena muzicii cu un nou album, intitulat "S-a schimbat". Ce anume s-a schimbat si care este noul look al Laurei Stoica?

- Cum se numeste noul album? Care a fost factorul care v-a inspirat in realizarea sa?
Albumul se numeste "S-a schimbat", este produs de TVR Media, iar lansarea este programata pentru data de 17 iunie. Una din contributiile mele la realizarea pieselor, in afara interpretarii, consta in faptul de-a ma fi implicat in scrierea a sapte texte din opt si, de asemenea, in compozitia catorva dintre acestea. Veti gasi, in special, cantece de dragoste pe acest album, dar si teme cu trimitere la ideea de feminitate (nu feminism!).

- Cat timp ati lucrat la el? Abordati tot stilul rock sau se prefigureaza o schimbare?
Un an de zile am lucrat la acest material. Si a durat atat, deoarece ideile inspirate se iveau mai greu. Iar dupa ce gaseam ideea potrivita, imi mai erau necesare intre 10 si 20 de minute pentru ca textul sau melodia sa fie gata. Pana si muzica trebuie sa porneasca de la un gand, un cuvant, sau o expresie anume! Stilul ramane tot rock, cu sound actualizat!

- Care a fost acel "declic" care v-a dus la decizia de a reveni cu un nou look si un nou album pe piata muzicala?

In perioada in care aparitiile mele au fost mult mai rare, nu am avut nici macar o data intentia de a renunta la muzica. Practic, aveam nevoie de idei mai bune, care mi-au permis sa fac o schimbare.

- Cate piese contine noul album? Care este piesa cea mai reprezentativa si care este "povestea" ei?
Este vorba de opt piese noi, dintre care va recomand, deocamdata, piesa care are deja videoclip: "Mereu ma ridic". Textul ii apartine Zoei Alecu si mi l-a scris in anul 2000. In urma acestei colaborari, eu si Zoe am devenit chiar bune prietene. Tin minte ca eu i-am propus sa-mi scrie un text care sa nu se refere neaparat la mine, ci sa exprime o stare. Mi-a placut ce a gasit ea si nu mi-a mai ramas decat sa ma adaptez din punct de vedere interpretativ. Bobita Stoica, la randul sau, a facut o treaba foarte buna, orchestrand-o diferit de ceea ce face el de obicei, cu trupa sa Voltaj, sau cu Krypton.

- Va scrieti singura versurile? Daca da, care este acel "ceva" care va inspira?
Ideile vin, de cele mai multe ori, din surse extrem de diferite. De exemplu, acela in care vorbesc la genul personal, despre o fata care se distreaza in weekend, pentru ca in timpul saptamanii munceste mult la birou, mi-a fost inspirat de doua prietene foarte apropiate, care ocupa functii importante in cadrul firmelor unde lucreaza. Alta idee mi-a "parvenit" in urma unor discutii despre prietenie, pe care le-am avut cu cativa prieteni. Evident ca in ceea ce priveste tema dragostei, am resimtit totul in plan personal si-am avut curajul sa-mi exprim sentimentele proprii.

- Cum considerati ca v-ati schimbat, ca artist si ca om, de la primul album si pana la cel pe care va pregatiti sa-l lansati?
Viata iti ofera multe motive pentru care in timp nu ramai acelasi. Ca artist, am trecut prin etape de tot felul. De la o persoana care s-a evidentiat prin vocea sa si prin interpretare, am inceput sa scriu versuri si muzica unora dintre piese. Am vrut apoi sa studiez si sa fac si altceva, respectiv actorie. Iar in momentul actual sunt cu mult mai sigura pe mine. Dar, cum niciodata nu voi putea spune ca stiu tot, cred ca ma vor ajuta in continuare curiozitatea si ceilalti. Autodefinirea se refera intotdeauna si la redefinirea intregului fenomen social si cultural.

- Reveniti cu un nou look - care sunt stilistii cu care ati colaborat pentru acesta?
Am urmat, cu mare placere, sfaturile lui Ciprian Sipos, unul dintre remarcatii consilieri pe teme de imagine. Nu am intentionat sa reiau in noul look nimic vechi. S-au pliat toate in functie de muzica mea actuala si pe aparitiile alaturi de trupa, formata din patru muzicieni foarte buni, carismatici, care vin din zona rock-ului. Am urmat pana la capat indicatiile lui Cip, care, de altfel, nu au facut decat sa ma bucure.

- Care este cea mai pregnanta amintire din cariera dumneavoastra?
Am multe amintiri. Momentul Cerbului de Aur, din 1992. Publicul m-a bisat, dupa ce mi s-a decernat premiul. Si in loc sa cant eu piesa solicitata, am tacut, in timp ce 10.000 de oameni cantau in cor, in piata de la Brasov, "Un actor grabit". Eu ma oprisem pentru o secunda sa-i ascult. Impresionata de acea mare de voci, am amutit si emotia a fost atat de puternica, incat mi-au dat spontan lacrimile. Altadata, am primit de la un fan o scrisoare in care nu incerca sa ma elogieze, ci isi argumenta admiratia cu o eleganta care m-a coplesit. Un moment pe care-l pastrez cu duiosie, palind si azi de emotie, este acela in care profesorul meu de actorie, domnul Constantin Codrescu, invitat fiind la o emisiune TV ca sa vorbeasca despre mine, nu s-a oprit din discursul domniei sale decat dupa o jumatate de ora. M-a descris atat de frumos incat imi vine si acum sa-i multumesc.

- Ati sustinut o serie de concerte si in strainatate... Unde s-a intamplat si cum a decurs aceasta experienta?
In iarna anului 1992, am fost invitata sa cant intr-un spectacol de Craciun, in Bulgaria, la Sala Sporturilor din Sofia. Am cantat in Israel in 1998, intr-un turneu alaturi de Nicu Alifantis. In 2001, am colaborat cu televiziunea din Malta, in doua show-uri, fiind invitata lor speciala. Intre anii 1999 si 2003, am facut mai multe turnee in America. Iar in toamna anului trecut am cantat in Kuweit, chiar inaintea aniversarii zilei mele de nastere. Dar cele mai multe aparitii in fata publicului strain au fost legate de participarile mele la festivaluri pop si rock internationale. Nu am ratat premiile din Austria, Finlanda, Bulgaria, Malta sau Turcia, asa cum nici calatoriile acestea nu s-au limitat la simple participari, ci au fost urmate de colaborari cu producatori din domeniul artistic, al tarilor respective.

- Care a fost reactia romanilor din diaspora? Cum a fost intampinata acolo muzica dumneavoastra?
Mi se cerea in mod constant sa cant cate o piesa. De la "Un actor grabit" si "Da, Doamne, cantec", la "Cartierul canta rock" si "Nici o stea". Surprize au fost insa din cele mai placute, pentru ca acolo imi intalneam, rand pe rand, fosti colegi de clasa, vecini, prieteni din copilarie, despre care nu mai stiam nimic, de ani de zile. Astfel de intalniri ma faceau sa-mi pierd cumpatul si sa le sar de gat. Nu o data i-am surprins tremurand de emotie, sau cuibarind in coltul ochiului o lacrima de bucurie. In alta ordine de idei, as mai adauga faptul ca oriunde am cantat pentru publicul roman, m-am simtit intre ei ca acasa, m-au inconjurat cu caldura si mi-am facut buni prieteni, cu care tin si acum legatura.

- Daca ar fi sa sustineti din nou concerte in strainatate, unde v-ati dori sa se intample acest lucru?
Si in America, in Malta, in Austria, de ce nu, inca odata. Si oriunde. Visez, de altfel, ca eu si trupa sa concertam in Spania, la un festival rock. Nu se stie niciodata.

- Care este cel mai drag trofeu din cele pe care le-ati primit pana acum?
Nu cred ca pot alege, din cauza emotiei pe care am simtit-o la fiecare festival in parte. Poate ultimul, pe care l-am primit in Bulgaria, la Varna, in 2001. Motivul ar fi acela ca am obtinut atunci, trei mari premii: Grand prix-ul, pentru cel mai bun cantec (compus chiar de mine: "l need love"), premiul din partea presei si premiul special al Juriului.

- V-ati dori sa concurati la Eurovision? Daca da, ce gen de melodie considerati ca vi s-ar potrivi?
Nu stiu!

- Care a fost cea mai mare provocare din activitatea dumneavoastra?
Au fost doua provocari aparte: trecerea de la genul pop, cu care m-am lansat, la rock, dupa numai un an. De asemenea, debutul de actrita, care s-a produs in anul 2000, imediat dupa ce am absolvit facultatea de teatru. Rolul lui Ahmed, din "Hammam/Prizonier in cutia toracica", l-am jucat in regia lui Mihai Mihalcea.

- Care este, din punctul dumneavoastra de vedere, apogeul realizarii profesionale ca si cantaret?
Nu as vrea sa supar pe nimeni, neraspunzand la o intrebarea aceasta. Este rugamintea mea calda, sa lasam timpul sa vorbeasca de acum inainte.

- Ce gen de muzica v-ar mai placea sa abordati?
Poate blues...

- Cum va petreceti timpul liber?
Citesc, calatoresc si imi frecventez prietenii cu o mare placere.

- Care este persoana care va ofera intotdeauna un sfat bun, un cuvant de incurajare?
O am pe mama mea, mereu dispusa sa ma asculte si sa ma incurajeze. De asemenea, il am pe Cristi (logodnicul meu) mai tot timpul alaturi. Il am pe Ady (chitarist in trupa Laura Stoica Band), un excelent prieten si coleg. Am o fire foarte deschisa. Pana la urma ascult sfaturile multora din jurul meu si uneori incerc sa-i impac pe cat mai multi, dupa ce selectez informatiile pe care ei mi le ofera.

- Sunteti pasionata de motociclism... Iata o pasiune foarte interesanta si, in acelasi timp, inedita pentru o femeie. De cand v-ati descoperit acest hobby si cum vi-l cultivati?
De mica mi-au placut motocicletele. Am avut parte, chiar pe scena Cerbului.. de 18 motoare. Imi plac atat de mult si fac uneori revista presei de specialitate. Am fost si voi ramane o mare admiratoare a acestor vehicule impresionante, atat prin formele, cat si prin capacitatile lor.

- Ipotetic vorbind, v-ar interesa sa participati la un raliu?
Nu neaparat.

- Daca v-ati afla pe o insula pustie si ati avea posibilitatea sa luati cu dumneavoastra numai trei obiecte, care ar fi acestea si de ce?
In primul rand l-as convinge pe Cristi sa mearga cu mine, altfel nu m-as duce. Si daca mi se va permite, voi lua totusi, ca obiecte: o carte, un pix si un caiet pentru insemnari!