Oraşul Doha, Qatar, o aşezare modernă, un centru important de afaceri din zona Golfului Persic
Cum între teorie şi practică sunt discrepanţe mari, mă aşteptam să întâmpin diferite reacţii neplăcute în primul rând din partea qatarezilor, pentru că ştiam că musulmanii sunt reticenţi la prezenţe feminine, mai ales europence, şi mă aşteptăm să fiu tratată altfel, cu orice ocazie.
Dar să va povestesc: la raionul de fructe şi legume dintr-un hypermarket de aici nu aveam de cumpărat decât vreo două lămâi. Evident, mă aşez umilă la coadă să le cântăresc (exact ca în România), chiar dacă domnul din faţă mea avea un coş plin cu fructe şi legume şi mi-am dat seama că o să aştept destul de mult. Asta e, n-am ce face… Domnul cu pricina, un veritabil qatarez la vreo 50 şi ceva de ani, evident îmbrăcat în thawb (rochia albă lungă de-o poartă bărbaţii în ţările arabe), se întoarce către mine, mă vede cu punga în mână, cu lămâile mele, îmi zâmbeşte şi-mi spune într-o engleză impecabilă să trec în faţa lui pentru că nu am atâtea de cântărit şi aştept prea mult. Eu, evident, mulţumesc pentru amabilitate, însă-i comunic că aştept la rând, fără probleme. Îmi zâmbeşte din nou, se dă la o parte de la cântar şi mă roagă să-i dau angajatului punga pentru a le cântări. Zâmbesc uimită, îmi cântăresc lămâile, mulţumesc frumos şi-mi văd de drum recunoscătoare”,
povesteşte Mihaela Badea pentru blogul lui Răzvan Pascu.
E greu de spus în acest moment dacă atentatele de la Paris şi războiul din Siria vor tensiona relaţiile şi dintre statele din zona Golfului Persic şi Uniunea Europeană, iar Inna va juca rolul de trimis al păcii.
Cum între teorie şi practică sunt discrepanţe mari, mă aşteptam să întâmpin diferite reacţii neplăcute în primul rând din partea qatarezilor, pentru că ştiam că musulmanii sunt reticenţi la prezenţe feminine, mai ales europence, şi mă aşteptăm să fiu tratată altfel, cu orice ocazie.
Dar să va povestesc: la raionul de fructe şi legume dintr-un hypermarket de aici nu aveam de cumpărat decât vreo două lămâi. Evident, mă aşez umilă la coadă să le cântăresc (exact ca în România), chiar dacă domnul din faţă mea avea un coş plin cu fructe şi legume şi mi-am dat seama că o să aştept destul de mult. Asta e, n-am ce face… Domnul cu pricina, un veritabil qatarez la vreo 50 şi ceva de ani, evident îmbrăcat în thawb (rochia albă lungă de-o poartă bărbaţii în ţările arabe), se întoarce către mine, mă vede cu punga în mână, cu lămâile mele, îmi zâmbeşte şi-mi spune într-o engleză impecabilă să trec în faţa lui pentru că nu am atâtea de cântărit şi aştept prea mult. Eu, evident, mulţumesc pentru amabilitate, însă-i comunic că aştept la rând, fără probleme. Îmi zâmbeşte din nou, se dă la o parte de la cântar şi mă roagă să-i dau angajatului punga pentru a le cântări. Zâmbesc uimită, îmi cântăresc lămâile, mulţumesc frumos şi-mi văd de drum recunoscătoare”,
E greu de spus în acest moment dacă atentatele de la Paris şi războiul din Siria vor tensiona relaţiile şi dintre statele din zona Golfului Persic şi Uniunea Europeană, iar Inna va juca rolul de trimis al păcii.