EXCLUSIV Roxana Ciuhulescu: „Poate că ar trebui să fiu bărbat“
Divertisment · Vedete / 07.01.2013

Are o meserie foarte grea, care ar trebui făcută de un bărbat, însă ea nu dă niciodată înapoi şi de fiecare dată îşi duce la bun sfârşit sarcinile. Este vorba despre Roxana Ciuhulescu, vedeta celor de la Pro TV, care s-a făcut remarcată datorită emisiunii „ProMotor“ şi a picioarelor sale foarte lungi.

De cele mai multe ori ne arată cât de „bărbată“ este, însă a avut şi momente în care a fost o adevărată divă, precum acela în care a fost protagonista unui pictorial incendiar în revista „Playboy“.

eva.ro: Ai o pasiune pentru sporturile extreme şi un job dificil. Nu crezi că această meserie trebuia făcută de un bărbat?

Roxana Ciuhulescu: Depinde din ce unghi privim lucrurile. Dacă este din acela de prezentator al unei emisiuni auto, pot să zic că nu, este o meserie la fel de bună şi pentru femei. Nu uitaţi că înaintea mea au dat dovadă că sunt în stare să facă cea mai bună emisiune auto atât Alexandra Dinu, cât şi Eugenia Şerban, deci ele au dat startul.



Însă, dacă ar fi să analizăm lucrurile pe care le-am făcut în ultima vreme, ar trebui să recunosc că da, poate că ar trebui să fiu barbat. Nimic din ce am făcut nu am făcut ca sa par ceva, totul am realizat din dorinţă şi din pasiune.

Zborul cu MiG-ul mi l-am dorit încă din anul 2001, când am emigrat în Australia să fac şcoala de aviaţie militară. A fost o mare dezamăgire pentru mine că am picat, iar visurile mele au fost distruse, greu m-am ridicat de jos şi am pornit din nou la drum. Târziu am acceptat eşecul, însă am reuşit să mă mobilizez şi să pornesc în altă direcţie.


În anul 2005 am făcut şcoala de elicoptere la Becker Aviation, tot din dorinţa de a zbura. Prin acest lucru dovedesc că nimic nu este imposibil, trebuie să-ţi doreşti cu ardoare acel lucru şi vine, poate mai greu, dar vine.

Antrenamentele cu elita Poliţiei Române, SIAS, au fost, din punctul meu de vedere, ceva normal pentru mine. Şi o privesc ca pe o normalitate pentru că simt că sunt făcută pentru asta, îmi place la nebunie, simt că trăiesc.

Nu sunt genul de femeie pasionată de shopping, haine sau genţi de firmă sau vacanţe petrecute în locuri exlcusiviste, însă mă simt în elementul meu când fac ce-mi place, adică scufundări, plimbări pe munte, schi nautic, tiroliană sau coborâre în rapel.


Deşi personalitatea mea este băieţoasă, ştiu să fiu şi feminină.



Îţi doreşti să schimbi ceva la tine din punct de vedere profesional?

Ultimele luni le-am trăit atât de intens (zborul meu cu MiG 21 Lancer, plecarea în Afganistan sau antrenamentele cu trupele speciale SIAS), încât acum nu trece o zi fără să mă gândesc ce să mai fac.

Când Felix Baumgartner a făcut saltul din stratosferă, am trăit cu atâta emoţie evenimentul, de parcă eu săream. Când a început să se rostogolească în aer, aveam ochii plini de lacrimi şi nu concepeam ca el să moară, el, idolul meu.



Nu-mi doresc să schimb nimic profesional, ci doar să îmbunătăţesc. Simt că pot să fac mai multe pentru emisiunea mea şi pentru ştirile sportive de la Pro TV, pot să colaborez şi mai bine cu celelalte două emisiuni pe care le iubesc, „Happy Hour“ şi „Poveştiri adevărate“, şi aş vrea ca în acest an să realizez tot ce mi-am pus în minte.

Mă bucur că încă joc la Teatrul de Comedie, în piesa „Casa Zoikai“, iar în 2013, cine ştie, poate o să mai joc şi într-o altă piesă. Nu ştim ce ne pregăteşte viitorul.

Cum îţi împarţi timpul între job şi viaţa de familie?

În afară de zilele în care sunt plecată din Bucureşti sau din ţară pentru diferite evenimente, acasă timpul îl dedic fetiţei mele. Nu mai ies la evenimente, nu ies în cluburi, foarte rar mă întâlnesc cu prietenii mei, tocmai pentru că vreau ca fetiţa mea să simtă că are şi mamă, iar soţul meu că are şi nevastă. Deci împac şi capra şi varza. Mulţumesc Bunului Dumnezeu că a fost aşa de bun cu mine!

Simt că sunt o femeie împlinită, am o fetiţă sănătoasă şi isteaţă, un soţ care mă iubeşte şi mă înţelege cu toate nebuniile şi avioanele din capul meu, un job care-mi oferă multe satisfacţii şi prieteni pe care mă pot baza atunci când am nevoie de ei. Deci sunt un om norocos, admit.
 
Cum îţi menţii forma fizică?

Am abonamente la două dintre cele mai bune şi mai cunoscute săli din Bucureşti şi, Slavă Domnului, ambele sunt lângă casa mea. Una dintre ele este chiar lângă grădiniţa fetiţei mele şi, după ce las puiuţa la grădi, dau fuga la sport.

Nu-ţi poţi menţine forma fizică doar prin sport, ci şi printr-o alimentaţie corectă şi o hidratare optimă. Trebuie să existe un echilibru în tot. Odihna trebuie să nu lipsească, liniştea sufletească te face mai senin, iar buna dispoziţie te înfrumuseţează.



Ai o dietă anume?

Nu ţin o dietă anume, însă în ultimii 2 ani am început să renunţ la carne, nu total, însă mănânc din ce în ce mai puţină. Nu mi-am impus asta, ci pur şi simplu aşa am simţit.

Dacă le-aş spune nutriţioniştilor că mănânc multe paste cu brânză, s-ar lua de cap, însă ăsta este felul meu preferat de mâncare.

Nu mă omor după fructe, însă legume mănânc destul de multe şi beau multe ceaiuri. Nici dulciurile nu-mi sunt străine, dar mănânc puţine şi rar. Probabil că şi metabolismul mă ajută, dar mai ales sportul, deci iată că sunt încă o dată norocoasă.

Câţi bani cheltuieşti pentru a avea un aspect fizic de invidiat?

Nu cred că am un aspect fizic de invidiat, zic că am o siluetă corectă şi civilizată. Am avut şi eu perioade când am mai luat proporţii (când am fost însărcinată sau când m-am lăsat de fumat), însă în câteva luni am revenit la forma iniţială şi pot să mă laud că am aceeaşi greutate ca la 18 ani. Ce greutate am? Doamnele nu-şi dezvăluie vârsta şi greutatea. (râde)

Nu ştiu câţi bani cheltuiesc, însă probabil foarte puţini, pentru că întotdeauna mă pun pe ultimul plan. Pentru mine, fetiţa şi soţul meu sunt cei mai importanţi pe lumea asta şi pentru ei mă voi sacrifica întotdeauna.

Dacă ai putea schimba un lucru la tine, care ar fi acela?

Sunt perfecţionistă şi acest lucru îmi dăunează, mă macină şi, de multe ori, nu mă lasă să dorm. Încerc mereu să iau partea bună a lucrurilor, însă întotdeauna îmi găsesc un cusur, nu mă mulţumesc niciodată cu puţin şi conştientizez că nu este bine.

Asta aş vrea să schimb la mine. Este bine să vezi mereu partea plină a paharului, pentru că în viaţă nu poţi să le ai pe toate şi nici nu-i poţi face pe toţi să te iubească.

NOTĂ: Preluarea acestui articol se poate face numai cu menţionarea sursei prin link valabil

 
(iulian.ioncea@imedia.ro)

 

Vezi galeria foto
Urmăreşte-ne pe Facebook pentru ultimele noutăţi Eva.ro