Pe numele adevarat Edith Giovanna Gassion, Edith Piaf a venit pe lume"in bratele unui politist", la 19 decembrie 1915, la Paris. Mama ei,Aneta Maillard, a nascut-o sub un felinar din strada Villette. De altfel,strada va juca un rol important in viata lui Edith, ca "rampa de lansare"si scoala ce-i va oferi lectii de neuitat.

Cantareata hoinara, Aneta o lasa in grija bunicii, Aicha Kabyle. Darbatrana nu o ingrijeste. Din 1917, este preluata de tata, careeste acrobat de circ. Alphonse Gassion o incredinteaza mamei lui -Madame Louise - proprietara unui bordel. La varsta de patru ani, candincepe sa se puna pe picioare, orbeste. Dupa doi ani, timp in carese roaga neincetat la Sfanta Fecioara, isi recapata ca prin minunevederea. Sfatuita de preotul local, bunica Louise il influenteaza peGassion sa-si ia fetita.

La varsta de 12 ani, Edith il urmeaza din oras in oras, unde isi face"numarul" pe strazi. Intr-o zi, cand tatal se imbolnaveste, descoperadarul cel mai de pret, primit ca mostenire de la mama: vocea. Incepe sacante "Marseilleza" si culege fructele generozitatii trecatorilor. Baniicastigati ii trezesc increderea in propriile forte.

In anul 1930, gaseste o slujba de servitoare. Dar nu-i este pe plac;prefera sa cante pe strada. Impreuna cu sora ei vitrega, SimoneBerteaut, cutreiera zilnic orasul, asteptand cateva monede de laferestre. Reprezentatiile din cazarmile militare le aduc un succes cevamai mare.

In iuresul unei vieti la intamplare, Edith il cunoaste pe LouisDupont. O iubeste cu adevarat, dar mama-sa nu vrea sa auda de legaturalor. Deznadajduit, tanarul isi instaleaza amanta intr-un hotel, unde -la 11 februarie 1933 - se naste micuta Marcelle. Dar interpreta nu arevocatie materna. Nu stie decat un singur lucru: sa cante! Isi abandoneazaiubitul si copila, ce va fi rapusa de meningita, doi ani mai tarziu.

In toamna lui 1935, in timp ce canta pe strazile din cartierele luxoaseale Parisului, Edith este remarcata de Louis Leplee, care de abiadeschisese un cabaret ("Gerny's"). Fascinat de micuta faptura cu glasneobisnuit, o angajeaza, sub numele "la mPiaf" ("Vrabiuta"). Pentrudebutul pe scena isi tricoteaza singura o rochie neagra, dar nu apuca sa-itermine o maneca. Inceputul este, totusi, triumfal. Urmeaza inregistrarila casa de discuri Polydor, si debutul in cinema.

La 6 aprilie 1936, Leplee este asasinat. Edith este suspectata decrima. Presa de scandal ii popularizeaza atat de mult numele, incat,dupa ce se dovedeste ca este nevinovata, publicul o indrageste si maimult. O asteapta o cariera fulgeratoare. La inceput, este ajutata detextierul Raymond Asso, impreuna cu care are o legatura agitata.

Dupa izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, il cunoaste pe actorulPaul Meurisse - o noua pasiune furtunoasa. Se instaleaza impreuna intr-unapartament - prima casa pentru interpreta, care pana atunci traisenumai la hotel. Dar relatia nu dureaza mai mult de doi ani. Urmeaza oaventura cu textierul Henri Contet, curmata grabnic, pentru ca refuzasa-si paraseasca nevasta. Edith se consoleaza in bratele pianistuluiNorbert Glanzberg.

Lou Barrier devine primul sau impresar, care nu o va parasi niciodata. Unloc important in viata ei il ocupa si Yves Montand, pentru care joaca,pentru prima oara, rolul lui Pygmalion. Il rasfata, dar cand simte caeste pe punctul de a o parasi, ii intoarce spatele. In toamna anului1946, il cunoaste pe boxerul Marcel Cerdan. Efectueaza apoi un turneuin America, unde inregistreaza primul esec. Ambitioasa, invata englezasi isi perfectioneaza stilul, pentru a satisface gusturile unui publicrecalcitrant. De asta data, sansele sunt de partea sa. Dupa triumful depeste Ocean, dobandeste gloria mondiala.

Intre campionul mondial la categoria mijlocie si faimoasa cantareatase aprinde o dragoste inflacarata. Sotia lui ramane in Africa de Nord,pentru a-si creste copiii. Au toata libertatea sa se desfete in bratelepasiunii. Dar destinul nu le lasa prea multa vreme de betie. Edith seafla pentru a doua oara in America si se plictiseste. Ii vine ideea sa-sicheme amantul, cu mentiunea fatala: "cat mai repede!". Boxerul se urca inprimul avion, care nu va ajunge niciodata la destinatie - se prabusestein Azore. "Eu l-am omorat", isi va reprosa toata viata. Plange, urla dedisperare si se refugiaza in droguri si alcool.
Isi revine abia in anul 1952, cand incepe o idila cu cantautorul JacquesPills, aflat pe punctul de a divorta de nevasta. Se casatoresc in lunaiunie a aceluiasi an. Imbracata intr-o rochie de mireasa bleu, Edith estefericita ca intra, in sfarsit, "in randul lumii". Martorii ceremonieide casatorie sunt Marlene Dietrich si Lou Barrier.

Desi face tot felul de sacrificii si accepta chiar si o cura dedezintoxicare, pentru a face pe plac sotului, paradisul casniciei setransforma repede in infern. Intelege pana la urma ca nu se mai poateface nimic si cere divortul. Deceptionata, cu moralul la pamant, pleacala Londra, unde evolueaza intr-o comedie muzicala. Accidente de masina,operatie de pancreatita, ulcer de stomac, toate relele o incoltesc. Insaenergia disperarii si cantecul "Non, je ne regrette rien" o ridica dinnou pe bolta succesului.

Din cauza reumatismului, la varsta de 45 de ani arata ca o femeie foartebatrana. In iarna 1961-1962, il cunoaste pe Theopanis Lamboukas, un greccu multi ani mai tanar decat ea. Il place, fiindca are o mare slabiciunepentru baietii cu sensibilitate feminina. La venirea primaverii, seimbolnaveste de bronhopneumonie. Tho o ingrijeste cu devotament. Ilinvata sa cante si-i gaseste un nume de scena - Sarapo, adica "te iubesc"in limba greaca. Relatia lor o ajuta sa-si adune ultimele puteri.Isi reia activitatea artistica si se casatoreste cu salvatorul sau,la 9 octombrie 1962. Insa steaua Piaf incepe sa apuna, eclipsata de unnou val de cantareti. La 18 martie 1963, urca pentru ultima oara pescena. Se stinge din viata sapte luni mai tirziu - la 11 octombrie -in aceeasi zi cu un bun prieten, scriitorul Jean Cocteau.

Este inmormantata in cimitirul Pre La Chaise, in prezenta a 40.000 depersoane cu sufletele cernite. Toata viata ei a cantat dragostea sia iubit. "A iubi si a canta este acelasi lucru", spunea cea pe carepublicul francez a desemnat-o "cantareata secolului". Printre amiciisi iubitii sai s-au mai numarat: Charles Aznavour, Eddie Constantine,Andr Pousse, Felix Marteu, Georges Moustaki, Chales Dumont - care i-acompus 14 melodii, inclusiv "Non, je ne regrette rien". Prin cantecelenemuritoare - La vie en rose", "Milord", si atatea altele - Edith Piaftraieste si astazi, renascand din generatie in generatie in inimilecelor ce iubesc muzica adevarata.