14 februarie 2013. La 4 dimineața, Hilton Botha, un detectiv în vârstă de 24 de ani de la Poliția sud-africană, e trezit din somn de șeful său care îl anunță: "Oscar și-a împușcat prietena". După ce închide, Botha o anunță pe Audrey, soția lui. Ea știe bine despre cine este vorba. "Toți îl cunoaștem pe Oscar", îi spune ea, o lună mai târziu, într-o cafenea din Johannesburg, lui Mark Seal, de la Vanity Fair.

Întreaga lume a auzit de Oscar Pistorius, care a suferit o amputare a ambelor picioare pe când era copil, și care a devenit Blade Runner, alergând la 25 de ani în competiții alături de sportivi normali la Jocurile Olimpice din 2012 de la Londra.

Dar Audrey Botha îl cunoaște și din altă perspectivă. Soțul ei l-a arestat în 2009 pentru violență, după ce a Oscar a fost acuzat că a lovit-o cu ușa pe o invitată la o petrecere organizată de el, provocându-i răni severe. Oscar a negat acuzațiile, iar cazul a fost închis, notează publicația.

 

La 15 minute după apel, Hilton Botha era la poarta casei lui Pistorius, situată într-un cartier foarte bine păzit, Silver Woods Country Estate, din Pretoria. Unul dintre primele detalii pe care detectivul le-a văzut când a trecut de ușă a fost cadavrul Reevei Steenkamp, tânăra blondă, în vârstă de 29 de ani, fotomodel și protagonista unui reality show TV, care avea o relație de patru luni cu Pistorius și pe care acesta o împușcase de trei ori. "Era mult sânge și am văzut corpul la baza scărilor, acoperit cu niște prosoape", povestește Hilton Botha. 

 

 

Imediat după incident, Pistorius l-a sunat pe managerul cartierului privat, cerându-i să cheme o ambulanță. Apoi a luat-o pe Reeva jos, la capătul scărilor, cu capul și brațele atârnându-i, potrivit unui raport publicat de presa sud-africană, și a lăsat-o pe podea. Oscar susține că i-a făcut respirație gură la gură, iar cineva a încercat să-i aplice un garou pe mână pentru a opri sângele care curgea dintr-o rană. "Încă mai respira, scotea sunet ca un gâlgâit", i-a spus un martor lui Botha. Dar un doctor care locuia în vecinătate a spus, văzând rănile de la cap, că nu mai era nimic de făcut. Imediat, ea a încetat să mai respire.

 

 

 

Scena desprinsă dintr-un thriller părea să-l înfunde definitiv pe Pistorius. Totul era împotriva lui. Și cu toate acestea, există câteva portițe care i-ar permite să se strecoare afară din acest tunel. Mark Seal, de la Vanity Fair, a cercetat pas cu pas această crimă care a cutremurat întreaga țară, pentru a obține răspunsurile la cele mai importante întrebări: Cum s-a petrecut crima? A vrut Pistorius să-și omoare iubita? Vom vedea ce a aflat.

"Era o casă mare, foarte îngrijită și dichisită, cu toate ornamentele, portretele și picturile de acolo puteai să vezi peste tot că banii vorbesc", își continuă Botha povestea. 

Detectivul a ocolit cadavrul și a urcat scara de marmură spre dormitor, unde cu o oră mai înainte Oscar Pistorius trăsese cu arma. Scena crimei era de fapt baia. "Era o baie mare, lângă dormitor, cu duș, două chiuvete și o toaletă separată, iar ușa acesteia fusese încuiată pe dinăuntru şi era găurită de gloanțe", spune Botha. Pistorius a spus că el lovise uşa cu o bâtă de cricket şi a căzut în genunchi după ce și-a dat seama că Reeva era înăuntru. Bâta plină de sânge se afla pe podeaua băii, lângă două telefoane și un pistol de calibru 9 mm.

În timp ce vorbește cu reporterul de la Vanity Fair, detectivul se ghemuiește pentru a-i arăta cum crede că a fost împușcată Reeva. Ea s-a pitit cu brațele încrucișate în toaleta de doi metri pe unu, ceea ce explică de ce unul din gloanțe i-a trecut printre degete înainte de a intra în braț. Un alt glonț a lovit-o deasupra urechii drepte, iar altul a pătruns în șold. "Nu contează unde anume stătea în toaletă, n-ar fi avut nicio șansă", spune Botha. 

 

 

 

Polițist cu experiență în omucideri, el a privit imediat crima ca pe un caz clasic, în care o femeie e ucisă de soțul, iubitul sau partenera de același sex. A mai avut o grămadă de cazuri ca ăsta. Așa ceva se întâmplă cam la fiecare opt ore în Africa de Sud, unde "crimele domestice" reprezintă cea mai răspândită cauză a morţii la femei, scrie revista americană. "Nu exista nicio posibilitate ca acolo să se fi petrecut altceva. Erau doar ei în casă, nu existau urme de intrare prin efracţie. Singurul lor prin care s-ar fi putut intra era geamul de la baie şi am făcut tot ce se putea pentru a afla dacă cineva a intrat pe acolo, însă era imposibil aşa ceva. Aşa că am crezut că acest caz e ca şi închis. El a împuşcat-o şi asta a fost tot. Am fost convins că a fost o crimă şi i-am spus colonelului, <<Citiţi-i drepturile, pentru că trebuie să-l arestaţi>>."

 

 

Botha a intrat apoi în garaj, unde Pistorius, îmbrăcat cu un tricou pătat de sânge şi pantaloni scurţi, cu protezele în picioare, stătea pe o bancă de gimnastică. "Îşi ţinea capul între palme şi plângea. Avea sânge pe el, dar mâinile erau curate. L-am întrebat: <<Te-ai spălat pe mâini?>>. Iar el spus <<>Da, pentru că erau pline de sânge>."

"Îţi aminteşti de mine?", l-a întrebat Botha, referindu-se la incidentul de acum patru ani, când l-a arestat pentru agresiune. "Da", i-a răspuns Pistorius. "Ce s-a întâmplat?". "Am crezut că era un hoţ", a spus Pistorius. 

Însă probele indicau o crimă cu premeditare, îi spune Botha lui Seal. De ce s-ar încuia un hoţ într-o cămăruţă din baie? De ce ar fi împuşcată victima dacă ea doar folosea toaleta în toiul nopţii? Şi de ce şi-ar fi luat telefonul cu ea în baie la 3 dimineaţa? Presa a scris că Reeva ar fi primit un mesaj de la Francois Hougaard, starul naţionalei sud-africane de rugby, fostul ei iubit, iar acest lucru l-ar fi înfuriat pe Pistorius.

Botha spune că gloanţele au lovit-o în partea dreaptă a corpului, ceea ce înseamnă că ea nu stătea pe toaletă, ci se ghemuise în spatele uşii închise. Judecând după locul în care se aflau cartuşele, detectivul crede că Pistorius a tras de la mai puţin de cinci metri distanţă. Imaginându-şi scena şi privind găurile lăsate de gloanţe, aflate destul de jos, el are convingerea că Pistorius era în picioare şi îşi pusese protezele, apoi a intrat în baie şi a tras. Pistorius a susţinut că el a coborât din pat fără să-şi pună protezele. Dar de ce ar intra în zona aceea închisă în care bănuia că se află intrusul şi ar începe să tragă, în loc să-şi apuce iubita şi să fugă după întăriri? 

 

 

"Nu se poate. E imposibil", îşi aminteşte Botha că a gândit când a auzit versiunea lui Pistorius. Detectivul crede că din cauza siguranţei sale şi a probelor clare, vina s-a mutat de pe umerii lui Pistorius pe ai săi. I s-a luat repede cazul, iar la scurt timp după aceea el şi-a dat demisia din Poliţie.

Povestea din Vanity Fair continuă cu o scurtă incursiune în copilăria alergătorului fără picioare. Oscar Pistorius s-a născut fără oasele fibula (peroneu), un handicap sever care a necesitat amputarea ambelor picioare de sub genunchi, pe când avea doar 11 luni. "Fratele tău îşi pune pantofii, tu îţi pui picioarele", îi spunea mama. Ea îl convingea mereu cu insistenţă că handicapul nu trebuie să-l reprezinte. Părinţii au divorţat când el avea şase ani, iar la 15 ani mama lui a murit în urma unei reacţii adverse provocate de un medicament. Pistorius a fost zdruncinat de această pierdere. Înstrăinaţi de tatăl lor, cei doi fraţi rătăceau prin viaţă ca nişte bărcuțe de hârtie în bătaia vântului, scria Oscar în cartea autobiografică "Blade Runner: My Story", publicată în 2008.

Oscar are numele şi data naşterii mamei sale tatuate pe braţ, iar deviza lui este îndemnul pe care ea i l-a lăsat: "Adevăratul perdant nu este niciodată cel care trece ultimul linia de sosire, ci acela care stă şi nu îndrăzneşte să lupte."

Nicio altă femeie nu pare să fie pe măsura mamei lui Oscar - în autobiografie, el vorbeşte despre nenumărate dezamăgiri şi relaţii pierdute. Tot ce iubea cu adevărat era să alerge, devenind "cel mai rapid om fără picioare", "un simbol", "un spectacol al voinţei umane", cum îl descria presa. A ajuns celebru, era chipeş şi bogat.

 

 

Oscar Pistorius poartă proteze din fibră de carbon şi concurează chiar şi cu sportivi fără handicap fizic. El a intrat în istoria atletismului mondial la Jocurile Olimpice de la Londra, când a devenit primul alergător cu ambele picioare amputate care a participat în competiţiile olimpice rezervate sportivilor fără dizabilităţi. A ajuns până în semifinalele probei de 400 de metri. Are în palmares şase tiluri de campion la Jocurile Paralimpice, o medalie de argint şi una de bronz. 

În timp ce el trebuie acum să câştige o altă cursă, înfruntând riscul unei condamnari la închisoare pe viaţă, familia sa, prietenii şi medicii săi îi înfruntă pe toţi cei care îl consideră vinovat pentru moartea Reevei. "N-avem niciun dubiu că nu există acoperire pentru acuzaţiile aduse, iar probele resping orice posibilitate a unei crime premeditate", a declarat unchiul lui Oscar, Arnold, un dezvoltator imobiliar înstărit, care a preluat rolul de purtător de cuvânt al familiei Pistorius.

Unii explică fapta lui Oscar prin stresul pe care îl trăieşte orice alb în Johannesburg, cel mai mare oraş din Africa de Sud, unde rasismul, teroarea şi violenţa au explodat între 1948 şi 1991, în regimul apartheid. Alţii, între care şi tatăl atletului, Henke, pun incidentul pe seama ratei mari a criminalităţii din aceasă ţară, unde peste jumătate din populaţie trăieşte cu mai puţin de 65 de dolari pe lună. Membrii familiei Pistorius, una bogată, cu afaceri în minerit, turism şi imobiliare, deţin 55 de arme, despre care Henke a declarat pentru The Sunday Telegraph că sunt pentru vânătoare şi pentru protecţie. "Nu poţi să te bazezi pe poliţie", a declarat tatăl sportivului. "Când te trezeşti în miezul nopţii şi ştii că în Africa de Sud crimele sunt atât de răspândite, ce faci dacă e cineva în casă? te gândeşti că e cineva din familie? Sigur că nu."

Mike Azzie, "Unchiul Mike", cum îi spune Oscar, îi ia şi el apărarea. "Nu-l văd pe Oscar făcând ceea ce s-a întâmplat acolo în noaptea aceea." De atunci, Azzie a vorbit aproape zilnic cu Oscar. Ei deţin împreună o fermă de cai de curse, iar Oscar încearcă acum să-şi vândă partea ca să-şi acopere cheltuielile cu procesul. "L-am întrebat cum se simte, iar el mi-a zis doar atât: Sunt un om terminat, unchiule Mike şi de fiecare dată vorbeşte de Reeva şi de familia ei."

 

 

Mike povesteşte o păţanie petrecută cândva, când fiul său a dormit la Oscar acasă şi s-a dus noaptea să bea un pahar cu apă, în toiul nopţii. "Oscar a apărut cu un pistol în mână", spune Azzie, care adaugă că nimeni nu e protejat în Africa de Sud. "Dau buzna peste tine, te snopesc în bătaie şi îţi fură tot. Te umilesc în faţa familiei tale, îţi violează soţia şi urinează peste copiii tăi, apoi te împuşcă în cap şi lasă copiii fără tată... Aici avem un băiat fără picioare: aude zgomote în casă, ştie că iubita lui e cu el, şi când îşi dă seama ce urmează e cuprins de panică. Se gândeşte că trebuie să-şi apere prietena. Ăsta e singurul mod în care cred că lucrurile s-au petrecut cu sărmanul băiat", îşi încheie Mikle "pledoaria".

Încă de la sosirea în Johannesburg, Mark Seal a aflat că familia Pistorius nu dă interviuri şi că îşi concentrează eforturile pe apărarea lui Oscar. Atletul i-a transmis reporterului de la Vanity Fair, prin purtătorul său de cuvânt, că este foarte supărat pentru moartea Reevei. "Ultima grijă în mintea mea e acum să vorbesc cu un reporter sau să fiu de acord cu o şedinţă foto", a spus el.

De cealaltă parte, familia şi prietenii Reevei vor să vorbească. Într-o dimineaţă, la poarta casei familiei, unde Reeva a stat în ultimele ei şase luni de viaţă, un grup de prieteni dezbăteau cazul. "Am spus că poate să putrezească în Iad. Toată ziua numai Oscar, Oscar, Oscar. Dar despre Reeva?", spune o femeie.

Despre Reeva scrie acum în Vanity Fair. Pentru că a fost visul ei să apară în această revistă, spune mama ei, June Steenkamp, o femeie blondă. "Şi uite că a trebuit să moară ca să reuşească", adaugă ea cu tristeţe în căsuţa din Port Elizabeth, decorată cu pozele fiicei sale. 

June încă era supărată că primeşte flori cu un mesaj semnat în genul "din partea Biroului lui Oscar Pistorius" şi că acest Oscar a făcut o slujbă de înmormântare pentru Reeva. Imediat după moartea ei, a fost sunată de Arnold Pistorius. "N-am nimic să vă spun şi nu vreau să aud nimic din ceea ce doriţi să-mi spuneţi", l-a repezit ea. "Îmi pare foarte rău că v-am deranjat", a auzit femeia înainte de a-i închide. "Poate vroia să mă invite la slujba lor, care am auzit că a fost ieşită din comun", spune June.

 

 

 

Barry, tatăl Reevei, om la 69 de ani, fost antrenor de cai de curse, a rămas afară, incapabil să vorbească fără să izbucnească în plâns. "El e mai emotiv decât mine", spune June. "Am adus-o aici. Era frig. Parcă era din ceară. Dar încă era frumoasă. M-am prăbuşit. M-au scos afară. Am insistat să mă aducă înăuntru. I-am spus cât de mult am iubit-o şi că sper că acum este în siguranţă, din cauza felului în care a murit", povesteşte mama fotomodelului.

 

E ironic că Reeva Steenkamp a fost ucisă de un bărbat înarmat, notează Vanity Fair. Ea şi mama ei erau avocate de mult timp ale femeilor victime ale violenţei şi abuzurilor. Potrivit Departamentului de Stat american, în Africa de Sud, în numai doi ani, între 2011 şi 2012, s-au înregistrat 64.500 de violuri raportate, unul la fiecare patru minute - cea mai mare rată din lume. Chiar şi preşedintele țării, Jacob Zuma, a fost judecat în 2006 pentru că ar fi violat o activistă împotriva SIDA, în vârstă de 31 de ani, dar a fost achitat.

Când era mică, Reeva îşi dorea să fie avocată. Dar mai târziu, după un accident de călărie, când şi-a fracturat două vertebre şi a stat şase săptămâni la pat, a spus că nu mai doreşte să practice, deşi avea diploma de drept şi obţinuse una dintre cele mai mari medii din clasa ei.

S-a vopsit blondă şi a devenit imaginea Avon în ţara sa, s-a despărţit de un iubit abuziv şi a plecat din Port Elizabeth la Johannesburg, unde dorea să devină model. "Tatăl ei era împotrivă pentru că se putea întâmpla ceea ce s-a şi întâmplat. Johannesburg e o junglă, unul dintre cele mai rele locuri din Africa de Sud unde să locuieşti", spune June.

"M-a sunat şi mi-a zis că tocmai a venit din Port Elizabeth şi vrea să fie model", povesteşte Jane Celliers, de la Ice Model Management. A întrebat-o ce măsuri are. "I-am spus că e prea scundă pentru Ice." Dar Reeva a implorat-o să se întâlnească. "A apărut în uşă şi a fost dragoste la prima vedere", spune Jane.

 

 

 

Au urmat apariţii în reviste, reclame în presa scrisă şi spoturi TV. Apoi o şedinţă foto în bikini pentru FHM, pentru care a fost nevoită să slăbească cu exerciţii, dietă şi yoga, a consacrat-o în ţara sa. În 2011 a apărut şi pe coperta revistei. "Sunt pasionată să sar în apărarea celor care nu ştiu ce drepturi au", spunea ea într-un interviu.

În primii patru ani petrecuţi în Johannesburg, ea a avut o relaţie cu Warren Lahoud, un tânăr exportator de legume foarte prezentabil, mereu zâmbitor. "Reeva era pasională şi foarte decisă, când îşi punea ceva în cap ştia că va reuşi", povestește Lahoud. "Îmi spunea mereu că mă iubeşte."

Mama Reevei îl plăcea pe Lahoud. "Un adevărat gentleman. Nu ştiu ce n-a mers, dar ea se învârtea în alte cercuri. Ea era model, el e un băiat de casă, ştiţi? Mi-a zis că se concentra pe cariera ei şi avea câteva interviuri pentru nişte filme", povesteşte June.

Reeva era cunoscută în lumea modei, dar nu devenise o celebritate când a semnat un contract pentru Tropika Island of Treasure. Acest reality show avea să-i aducă notorietatea la care râvnea. În 2012 s-a despărţit de Lahoud şi a început să-şi caute alt apartament.

În timp ce îşi continua cariera, s-a întâlnit de câteva ori cu Francois Hougaard, un star din lumea rugby-ului. Dar destinul ei fusese pecetluit cu câţiva ani înainte, când a întâlnit un fost model. Aceasta i l-a prezentat pe iubitul ei, care deţinea cel mai mare showroom de maşini de lux din ţară. Oscar Pistorius era ambasadorul acestei firme.

 

 

După ce a telefonat familiei Steenkamps pentru a anunţa tragedia, Botha a transportat cadavrul la serviciul de medicină legală pentru determinarea cauzei morţii. Le-a spus colegilor să-l ducă pe Pistorius la spital pentru a i face teste de sânge şi de urină. Rezultatele nu au fost date publicităţii nici acum.

Apoi el s-a întors la locul crimei pentru a identifica şi preleva probele. A găsit muniţie fără acte pentru un revolver de calibru 38 mm şi câteva fiole cu un lichid necunoscut, seringi şi ace. "Am ridicat laptopurile, iPad-urile, telefoanele, arma, cartuşele - totul a fost împachetat şi sigilat, apoi trimise la diferite departamente de criminalistică", spune Botha. 

A luat chiar şi uşa ruptă de la toaletă, după ce cineva i-a oferit unui poliţist 50.000 de dolari pentru o poză cu găurile gloanţelor. "Dacă cineva fura uşa şi o vindea, pica tot cazul", explică el.

 

 

Detectivul s-a concentrat apoi pe comportamentul recent al lui Pistorius. Un martor şi-a amintit că l-a văzut în timp ce lua masa cu prietenii, cu câteva săptămâni înainte, la un restaurant dintr-un mall. Un prieten avea un pistol pe care i l-a dat pe sub masă lui Oscar. Arma a căzut şi s-a descărcat, iar un glonţ a trecut milimetric pe lângă piciorul unuia dintre amicii sportivului.

A mai fost un incident când Pistorius era gata-gata să se ia la bătaie cu Quinton van der Burgh, un magnat cu afaceri în minerit şi televiziune, după ce a auzit că acesta avea o relaţie cu una dintre fostele lui iubite. "A început să ţipe şi a spus că-l va termina dacă se mai învârte pe lângă gagicile lui", povesteşte Botha. 

Van der Burgh a luat legătura cu un avocat pentru a obţine un ordin de restricţie, iar un prieten, Marc Batchelor, un fost fotbalist, i-a pus în vedere lui Pistorius să-şi vadă de treabă. "Pistorius i-a spus că o să-i rupă picioarele", spune detectivul. "Mi-a zis băieţaş şi că nu i-e frică de mine. Omul pe care l-am auzit la telefon e diferit de imaginea pe care o ştie toată lumea. Poartă armă peste tot şi l-am văzut cum se poartă cu femeile", a declarat Batchelor pentru ziarul Johannesburg’s Star.

Botha şi-a amintit când l-a arestat prima dată pe Pistorius, în septembrie 2009, când a lovit o femeie, Cassidy Taylor-Memmory, cu uşa, la o petrecere în cas alui din Silver Woods Country Estate. Superstarul a semnat autografe la secţie şi a pozat pentru fotoreporteri, dând vina pe poliţiştii încrezuţi.

Cazul a fost repede închis, iar Pistorius a dat-o în judecată pe Taylor-Memmory, cerând despăgubiri de 2,5 milioane de dolari pentru că, susţinea el, în urma acuzaţiilor ei a rămas fără sponsori. Taylor-Memmory nu s-a lăsat. Nicio parte n-a cedat timp de mai mulţi ani, până când, după moartea Reevei, Oscar şi-a retras plângerea şi a cerut să ajungă la o înţelegere cu femeia.

 

 

 

Toate aceste episoade, la care se adaugă şi un accident cu şalupa, în 2009, când a stat trei zile în comă, creionează un portret diferit de ceea ce ştia lumea despre sportivul fără picioare, respectat de întreaga planetă. Potrivit unor jurnalişti cu care Mark Seal a stat de vorbă, oamenii din jurul lui observau semnalele de alarmă ale comportamentului său, dar păstrau tăcerea. Oscar câştiga două milioane de dolari pe an de la sponsori, între care se numărau Nike, Oakley şi parfumurile Thierry Mugler, aşa că nimeni nu dorea să oprească maşina de făcut bani. "Ultimul lucru pe care-l vrei e ca Nike să ştie că e o problemă. Aşa că incidentele erau transformate în nişte poveşti neserioase", spune un ziarist sud-african.

Când Pistorius a pierdut proba de 200 de metri, la Jocurile Paralimpice 2012, în faţa brazilianului Alan Fonteles Cardoso Oliveira, l-a criticat pe învingător, spunând că a avut lame mai lungi decât el. "A dat-o în bară. Şi-a cerut scuze a doua zi, dar nu pentru ce a spus, ci pentru momentul în care a spus-o, când era toată presa de faţă", povesteşte un ziarist.

 

 

După Olimpiadă, Pistorius a plecat în Statele Unite, unde a apărut în emisiunile lui Jay Leno şi Piers Morgan. Când s-a întors, Oscar nu mai era acelaşi. Devenise Oscar invincibilul. S-a înconjurat de tipi duri, violenţi. Chiar şi Gianni Merlo, jurnalistul italian care l-a ajutat să-şi scrie cartea biografică era îngrijorat: "Oare am cultivat un monstru?", se întreba el.

Când jurnalistul de sport Jonathn McEvoy l-a vizitat pentru un interviu, l-a întrebat ce-i cu pistolul de lângă pat şi cu mitraliera sinistră de sub fereastră. "Pentru protecţie, frate", i-a spus el. McEvoy a scris că Pistorius nu putea dormi din cauza pastilelor cu cafeină şi a băuturilor energizante pe care le consuma. 

Pistorius avea un pitbull şi un bullterier, a avut doi tigri albi pe care i-a vândut unui parc zoo din Canada când au crescut şi deţinea o herghelie. Avea o colecţie de maşini sport, între care şi un McLaren Spider, de 300.000 de dolari. Avea un pistol cu acte pentru apărare şi ceruse permise pentru încă trei arme - o puşcă şi două pistoale. Mergea des la trageri, era pasionat de arme. Acesta era omul de care se îndrăgostise Reeva şi care avea să-i aducă moartea.

 

 

Toată lumea credea că se potrivesc la perfecţie. Erau perechea ideală. Andre Neveling, editorul revistei de mondenităţi Heat pregătea chiar o copertă cu ei, dar Reeva i-a spus: "Încă suntem la început. Dă-ne puţin timp să ne bucurăm unul de altul înainte de a intra în circul celebrităţii." De fapt, ea nu dorea să fie cunoscută doar ca prietena lui Oscar.

"Mă gândeam de ce naiba stă cu el?", spune Pepi Dimevski, proprietarul salonului SA HArdcore Tattoos, care i-a tatuat Reevei cuvântul "leoaica" pe umăr. "I-am zis: <<Nu contează cât de faimos e. Numele lui nu sună bine pentru oamenii de pe stradă.>>".

"Pe 2 ianuarie, Oscar ne-a scos pe mine, pe fiica mea şi pe Reeva să luăm micul dejun, în Cape Town", povesteşte verişoara fotomodelului, Kim Martin. "Am stat vreo două ore împreună. Credeam că e un băiat drăguţ, dar când el a plecat puţin de la masă, am întrebat-o: <<Eşti fericită?>>. Iar ea a zâmbit şi a zis, ezitând, <<Da>>, dar am văzut ceva în răspunsul ei. Arătau bine împreună, erau fericiţi, dar acolo era ceva despre care ea nu putea vorbi acolo la masă. Mi-a zis că vom discuta altădată, dar n-am mai apucat", îşi aminteşte Kim.

 

Hilton Botha spune că în noaptea crimei vecinii au auzit, între două şi trei dimineaţa, cum Reeva şi Oscar se certau: "Martorii au declarat că au auzit o femeie ţipând şi un foc de armă, apoi au auzit din nou strigăte şi alte focuri."

"Nu uciderii femeilor şi copiilor. Nu violenţei împotriva femeilor... Pistorius trebuie să putrezească în puşcărie!". Acestea erau mesajele de pe pancartele purtate de membrii Congresului Naţional al Ligii Femeilor, pichetând tribunalul din Pretoria în timpul audierilor care urmau să stabilească dacă Pistorius va fi eliberat pe cauţiune. 

Mark Seal a discutat cu purtătoarea de cuvânt a organizaţiei, Jackie Mofobeng, care i-a spus din capul locului că pentru Liga Femeilor Pistorius reprezintă faţa urâtă a ucigaşilor de femei. Ea a adăugat că sportivul a fost scos din arestul secţiei unde fusese reţinut la secţia Brooklyn, unde acesta stătea ca la hotel, într-o celulă spaţioasă, cu televizor, cuptor cu microunde şi program de vizitare. "Vrem să ştim mai multe despre asta. Vrem să deschidem cutia cu viermi!", a spus ea indignată.

 

 

Cazul Oscar a început cu o victorie importantă a acuzării: crima a fost clasată pe nivelul 6, care înseamnă crima cu premeditare. Pistorius era astfel obligat să dovedească instanței că are "circumstanțe extraordinare" pentru a fi eliberat pe cauțiune. "Faptul că instanța a decis nivelul 6 înseamnă că el e într-o mare încurcătură, acum trebuie să pună cărțile pe masă", a declarat un magistrat din Johannesburg, citat de Vanity Fair.

Pentru a evita coșmarul unei perioade de doi ani de așteptare într-o închisoare sud-africană până la începerea procesului, Pistorius a jucat inteligent și a prezentat cu lux de amănunte propria versiune a faptelor petrecute în acea noapte.

Oscar a susținut apoi că în zorii acelei zile s-a dus să închidă ferestrele care se trăgeau într-o parte și a auzit un zgomot în baie. "Am simțit cum mă cuprinde teroarea. Nu avem gratii la geamul de la baie și știam că angajații firmei care lucraseră la casa mea își lăsaseră scara afară. Chiar dacă nu aveam protezele puse, puteam să mă mișc. Am crezut că a intrat cineva în casă. Mi-a fost teamă să aprind lumina. Am apucat pistolul de sub pat. În drum spre baie am strigat spre el sau spre ei să iasă din casa mea și i-am spus Reevei să sune la poliție. Era beznă și am crezut că Reeva era în pat."

Oscar a auzit mișcare în toaletă și susține că toată viața a refuzat să considere că handicapul său îl face diferit de ceilalți oameni, așa că nu și-a pus protezele, susține el. Aici își folosește dizabilitatea pe post de scuză, remarcă Vanity Fair.

Când în sfârșit și-a dat seama că Reeva nu e în pat, a încercat să deschidă ușa toaletei. Era încuiată. A luat bâta de cricket, a forțat ușa și a găsit-o pe Reeva. 

A doua zi după citirea declarației lui Pistorius, Hilton Botha a depus mărturie. A spus Curții că nu exista nicio șansă ca uciderea Reevei Steenkamp să fie autoapărare. "O femeie fără apărare, neînarmată, a fost împușcată mortal", a spus el, adăugând că nu a crezut niciodată că Pistorius a încercat să o apere pe Reeva de un hoț. "Acuzatul poate pleca din țară", a explicat el, opunându-se eliberării pe cauțiune. 

 

 

În timp ce Botha depunea mărturie, prezentând dovezile și mărturiile vecinilor despre cearta lui Pistorius cu Reeva, Oscar stătea cu fața în palme, plângând incontrolabil. Apoi avocații apărării au trecut la contraatac: cum puteau ști vecinii că cei care se certau erau Oscar și Reeva și nu alți vecini? Dacă vezica victimei era goală, așa cum s-a depistat la autopsie, nu cumva asta dovedea că ea folosise toaleta recent în acea noapte? Și nu era normal să se încuie în toaletă când Oscar a strigat că e un hoț în casă?

Barry Roux, unul dintre cei mai de succes avocaţi din Africa de Sud, i-a prezentat judecătorului gafele comise de poliţişti în ancheta efectuată la locuinţa sportivului. El le-a reproşat anchetatorilor că nu au purtat încălţăminte de protecţie când au pătruns în spaţiul unde a avut loc crima, că nu au verificat apelurile telefonice efectuate de acuzat şi că nu au recuperat un cartuş căzut în vasul de toaletă.

Avocatul a desfiinţat şi depoziţiile martorilor, culese de poliţişti. Astfel, o persoană care susţine că a auzit ţipete, în seara anterioară crimei, în casa lui Pistorius, locuieşte la mai mult de 300 de metri de reşedinţa acuzatului. Un alt martor, care a declarat că a auzit strigăte între două serii de focuri de armă, a numărat cinci sau şase împuşcături, în timp ce poliţia a precizat că Pistorius a tras doar de patru ori în casa sa. 

Toată depoziția detectivului a fost făcută praf, punct cu punct, de apărarea mai bine pregătită, a scris un reporter după înfățișare.

Ceea ce era mai rău abia urma. "Apoi a explodat bomba", povestește Botha. La nouă seara, în prima zi de audieri, detectivul e sunat de un superior care-l anunță că un caz vechi, retras de doi ani, a fost redeschis. În 2011, când Botha și alți ofițeri investigau uciderea unei femei, un maxi-taxi s-a îndreptat înspre ei cu 130 de kilometri la oră, forțându-i să iasă de pe șosea. Șoferul vinovat a încercat să fugă, iar Botha a tras în cauciucurile taxiului. Acum s-a ales cu șapte plângeri pentru tentativă de omor, câte una de la fiecare persoană aflată în acel maxi-taxi. "Am știut că m-au luat la țintă", spune detectivul. "Cred că s-au gândit că dacă îmi iau cazul nu mai are cine să depună mărturie despre scena crimei."

 

 

A doua zi, Botha a rămas fără cazul Pistorius. "S-au gândit că nu mai pot depune mărturie și astfel orice s-a întâmplat acolo devine doar un zvon." A fost înlocuit de un superior. "M-au subestimat, iar eu tot voi depune mărturie. Am ajuns la concluzia că acuzatul a aranjat totul pentru a primi eliberarea pe cauţiune", crede Botha.

Pistorius a fost eliberat pe cauţiune. Apoi avocaţii lui au obţinut eliminarea restricţiilor care includeau interdicţia de a consuma alcool şi de a reveni în casa în care a avut loc crima, pe motiv că el trebuie să se antreneze şi să se prezinte la competiţii. El e liber să părăsească Africa de Sud, dar trebuie să anunţe mai întâi tribunalul. "E ca şi cum ar dansa pe mormântul Reevei", este de părere Jackie Mofobeng, reprezentanta Ligii Femeilor. Ea îl asigură pe reporterul de la Vanity Fair că organizaţia femeilor va picheta tribunalul în fiecare zi în care Pistorius se bucură de libertate până la începerea procesului. Iar dacă judecătorul, care va decide singur verdictul, îl declară nevinovat pe Pistorius, Liga va protesta până la sfârşitul zilelor lui Oscar. "Acesta e cel mai rău, cel mai jenant caz împotriva femeilor. Îl vrem după gratii", spune Jackie Mofobeng.

Declaraţia lui Pistorius va fi decisivă în procesul care va avea loc în perioada 3-20 martie 2014, scrie Vanity Fair. "Opinia generală este că Oscar se află în încurcătură. Vor deschide un proces și vor arăta că Oscar a vrut să o ucidă pe Reeva. Mărturia lui va fi crucială pentru a-i distruge credibilitatea. Va încerca Oscar să pledeze vinovat? Toată lumea așteaptă asta. Va avea succes? Ne îndoim", a declarat un magistrat din Johannesburg pentru publicația americană.

 

Deocamdată, echipa lui Pistorius joacă cu atenție la fiecare detaliu. Campionul paralimpic susţine că a uitat codul de acces pentru unul dintre telefoanele găsite de poliţişti în baia reşedinţei sale, la scurt timp după uciderea Reevei Steenkamp, şi care ar putea conţine dovezi vitale privind moartea acesteia. În consecinţă, poliţia a cerut ajutorul companiei Apple, care s-a oferit să pună la dispoziţie tehnicieni pentru a verifica telefoanele.

După ce familia sa a anunțat că își va relua antrenamentele, dar nu pentru a participa la competiții, ci "pentru a-și regăsi echilibrul mental şi emoţional pentru a trece peste traumă şi a se pregăti de proces", Oscar a trecut la următoarea manevră. Potrivit unui cotidian sud-african, el încearcă să ajungă la un aranjament financiar pe cale amiabilă cu părinţii logodnicei sale, pentru a evita astfel un proces civil. Contactat de The Times, Kenny Oldwage, unul dintre avocaţii lui Pistorius, a refuzat să confirme informaţia şi nu a făcut niciun comentariu.

Potrivit jurnalului citat de agenția Mediafax, avocaţii sportivului vor ca acest caz să fie rezolvat înainte de deschiderea procesului penal, care urmează să aibă loc în martie 2014. Ei propun despăgubiri pentru pierderea veniturilor şi prejudiciu moral.

Presa sud-africană afirmă că părinţii solicită pagube în civil de trei milioane de ranzi (220.000 de euro).

 

 

Chiar dacă lucrurile par să nu se urnească în direcția așteptată, Hilton Botha e încrezător că se va face dreptate. "M-au sacrificat pe mine ca pe un pion, dar acum Regele e în șah", spune detectivul.

"Voi supraviețui. Întotdeauna câștig", susține BBC că a spus Oscar după arestarea sa. Familia sa neagă această declarație. Dar întrebarea rămâne: va câștiga și de data asta?

 

 

Foto: AFP/Mediafax, Vanity Fair

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!