De-a lungul carierei, a interpretat câteva hituri care vor rămâne mereu în inima și în memoria publiculuiA avut şi perioade grele, în anii '90, când tinerii din România, scăpaţi de comunism, căutau altceva şi aderau la tot ce fusese interzis, muzicienii din generaţia lui Gabriel Cotabiţă au fost obligaţi să se reinventeze. Unii au renunţat o vreme să mai cânte, alţii au scris muzică pentru reclame, dar nu a fost cazul lui. Chiar dacă a trecut printr-o perioadă în care nu a mai avut succes a căutat tot timpul un proiect nou. Aşa s-a născut VH2, o formaţie care-l include şi pe Mihai Pocorschi şi tot aşa a compus hituri cum ar fi ”Te rog, domnişoară, nu pleca!”, scris în 1991 şi ”Poate că da, poate că nu”, compusă în 1997.
Un rol important în salvarea artistului l-a avut dragostea cu care a fost înconjurat de către cele trei fiice ale sale care și-au petrecut zilele și nopțile alături de el. Gabriel Cotabiță este astăzi mai înțelept, mai fericit și cu mare poftă de viață. Experiența prin care a trecut i-a schimbat radical modul în care privește lumea.
Un rol important în salvarea artistului l-a avut dragostea cu care a fost înconjurat de către cele trei fiice ale sale care și-au petrecut zilele și nopțile alături de el. Gabriel Cotabiță este astăzi mai înțelept, mai fericit și cu mare poftă de viață. Experiența prin care a trecut i-a schimbat radical modul în care privește lumea.
@Gina - corect, ai mare dreptate. Controlezi sexualitatea, banii si resursele, controlezi umanitatea. Religia este cancerul omenirii, in special religiile abrahamice.
DA. Religia creştină vorbeşte despre iadul în care ajungi după moarte, deci să-ţi fie frică până în ultimul moment al vieţii. În Hinduism şi Budhism moartea me considerată o nouă formă a existenţei sufletului, nu există POPII îmbuibaţi care să-ţi inoculeze frica îngrozitoare. De ce fac asta? Predică apă dar ei beau vin. Le spun Maselor ENORME DE OAMENI LA LIMITA SUPRAVIEŢUIRII că după ce pe lumea asta de abia şi-au târât zilele, într-o altă lume vor fi fericiţi. Aiurea... şi asta în timp ce ei crapă de graşi, duc o viaţă de nababi cu maşini de lux, hrănesc porcii cu cozonaci primiţi de la oamenii săraci (care-şi rup de la gură să ducă obolul la biserică) şi trăiesc DIN PLIN, aici, pe pământ - că ce-i în mână nu-i minciună,