Blanca Blanco i-a adus un omagiu nemuritoarei Marilyn
Marilyn a fost crescută de părinţii adoptivi, Albert şi Ida Bolender din Hawthorne, California, unde ea a trăit până la vârsta de şapte ani. În autobiografia sa "My Story" ("Povestea mea"), scrisă de jurnalistul Ben Hecht, actriţa declara că a crezut că Albert şi Ida erau părinţii săi. După 1935, a fost trimisă la orfelinatul din Los Angeles, ca mai apoi să urmeze o lungă succesiune de familii adoptive.

Pentru a nu se reîntoarce la orfelinat, a fost nevoită să se căsătorească, James Dougherty devenindu-i primul soţ, în 1942, după ce ea a împlinit 16 ani.
În timp ce soţul ei era plecat să lupte în cel de-Al Doilea Război Mondial, Norma Jeane Dougherty a început să lucreze într-o fabrică unde pulveriza soluţie antifugnitivă pentru piese de avioane. Un tânăr fotograf militar, David Conover, se plimba prin fabricile locale făcând poze pentru un articol din revista YANK despre femeile care ajută la eforturile depuse pentru război. El i-a remarcat imediat potenţialul de model şi i-a oferit să colaboreze cu agenţia de modelling The Blue Book. Norma Jeane a devenit unul dintre cele mai de succes modele ale agenţiei, pozând pe prima pagină a sute de reviste.

În 1946, ea a intrat în atenţia căutătorului de talente Ben Lyon, care i-a aranjat un test de filmare pentru 20th Century Fox. A reuşit să treacă acest test şi i s-a oferit un contract standard pe şase luni cu un salariu de început de 75 de dolari pe săptămână, categorie superioară de salarizare judecând după standardele de atunci ale industriei, notează Agerpres. I-a fost dat numele Marilyn după actriţa Marilyn Miller şi i-a fost sugerat numele de fată al mamei sale, Monroe, ca nume de familie. Astfel, Norma Jeane Baker devenea, la numai 20 de ani, "Marilyn Monroe.

În primele şase luni la 20th Century Fox, ea nu a primit niciun rol. În schimb, a învăţat despre coafură, machiaj, costume, actorie, dans şi iluminarea scenică. În următoarele şase luni i-au fost date roluri secundare neînsemnate în două filme: "Scudda Hoo! Scudda Hay!" şi "Dangerous Years". Ambele au fost lansate în 1947 şi au fost eşecuri din punct de vedere al încasărilor, astfel că nu i s-a mai reînnoit contractul. Marilyn s-a întors la modelling şi a început să-şi extindă reţeaua de cunoştinţe din Hollywood.

În 1948, o colaborare de şase luni cu Columbia Pictures a făcut-o să apară în alt film, "Ladies of the Chorus", dar şi acest musical cu buget redus a fost un eşec, ceea ce a dus din nou la concedierea sa. După ce l-a cunoscut pe unul dintre cei mai vestiţi agenţi ai Hollywood-ului vremii, Johnny Hyde, care i-a facilitat un nou contract cu Fox, după ce MGM refuzase o colaborare, lui Marilyn i-au fost încredinţate roluri secundare în "All About Eve" şi "The Asphalt Jungle".
A jucat primul rol principal (excluzând "Ladies of the Chorus") în "Don't Bother To Knock" (1952), ecranizând o bonă cu probleme, care, într-un acces de furie, o atacă pe fetiţa pe care o avea în grijă. Numeroşi critici de film au socotit că această contribuţie a ei la realizarea filmului a fost una dintre cele mai puternice din cariera ei.

Rolul din "Domnii preferă blondele", un musical excepţional de îndrăzneţ pentru acele timpuri, considerat şi azi ca una dintre cele mai bune comedii din toate timpurile, a reprezentat explozia de care avea nevoie cariera ei. Scenele din "Diamonds Are a Girl's Best Friend" se numără, totodată, printre cele mai cunoscute din cariera lui Monroe.

Au urmat rolul din "How to Marry a Millionaire", în care a jucat cu Lauren Bacall şi Betty Grable și marele succes al carierei sale, apariția din comedia "Unora le place jazz-ul", în care a făcut echipă cu Tony Curtis şi Jack Lemmon.

În mai 1962, vedeta şi-a făcut ultima apariţie publică importantă, cântând "Happy Birthday, Mr.
President" în cadrul unei petreceri televizate făcută în cinstea preşedintelui american John F. Kennedy. Ulterior, apariţiile ei au devenit mai puţin frecvente din cauza problemelor de sănătate.

Marilyn Monroe a fost găsită fără viață în casa sa din Los Angeles, în dimineaţa zilei de 5 august 1962. Moartea sa, oficial înregistrată ca o probabilă sinucidere prin consum excesiv de medicamente, a fost marcată de lipsa de profesionalism a anchetei poliţiei, devenind o temă folosită în teoria conspiraţiei.


Foto: Daily Mail, Hepta