
Ca să se pună pe picioare după suferințele din timpul războiului, Audrey a mâncat mult spanac, musli, ficat și ciocolată. Foamea îndurată i-a provocat și dependența de mâncare. Era înnebunită după ciocolată și credea că aceasta o ajuta să blocheze tristețea, povestește Luca Dotti în cartea lui. "Când eram copil și primeam o ciocolată, obișnuiam să o mănânc pe toată, până la ultima bucățică. Acum, dacă am o cutie cu ciocolată bună, mă ține cam o oră, poate două", i-a povestit ea fiului său.
De unde provenea dependența sa de ciocolată? De fiecare dată când părinții ei se certau, Audrey își rodea unghiile, o coajă de pâine sau mânca ciocolată, scrie Luca Dotti.
La sfârșitul ocupației germane, un soldat olandez i-a dat șapte batoane de ciocolată. Ea credea că acest dar a ajutat-o să treacă cu ultimele puteri peste ultimele zile de foamete. De atunci, relația sa cu acest produs irezistibil a devenit neîntreruptă. Tot timpul avea în living cel puțin o ciocolată sau în bucătărie o prăjitură cu ciocolată făcută chiar de ea.