Anghel Damian a intrat într-un univers paralel unde nu mai există dorința de a fuma
Cum ai reușit?
A fost o minune. Am simțit așa o...
... scârbă pe gât?
Ai zis-o foarte bine! Așa. Și am zis că două zile nu mai, că e mai bine așa, să-mi revin cu gâtul. Am avut premiera la un spectacol de Ionesco, pe care îl fac cu școala, căci sunt la master, apoi am plecat cu el în Statele Unite. În America, ăia sunt cu biciul pe fumătorii, am zis că n-are rost să fumez pe-acolo... Și când te-ai întors, trecuse?
De fapt, din America m-am dus în Irlanda, la un festival de film, unde acolo parcă am simțit un pic nevoia.Te-a ținut bunul Dumnezeu tare.
M-a ținut, dragul de El. E teoria aia cu găurile negre care se deschid și intri în alt univers. Nu pot să-mi explic. Încercam să mă las de fumat de ani de zile și nu reușeam. În fiecare zi îmi ziceam că e ultima zi. Și uite că acum... A fost o întâmplare. S-a deschis o portiță a unui univers paralel în care eu am intrat și acum îmi continui cariera de nefumător. Și nu te mai încearcă nostalgia ultimei țigări?
Nu mă mai.

Mai spuneți-mi despre viața dumneavoastră.  Sunteți sănătos?
Foarte. Viața sportivă a contribuit, plus pasiunea mea pentru plafar și farmacii.
Nopțile le pierdeți?
În măsura în care am spectacolele târziu și mai stăm după spectacol cu actorii.Și vă dedați la tot felul?
Ne mai dedăm. Și seara am întâlnirea nocturnă cu cățelul-actor Iago (n.m. – care joacă în îndrăgitul spectacol “Oase pentru Otto”, de Lia Bugnar).
Pe care îl plimbi dumneata.
Da.