Cate definitii nu s-au dat vietii de-a lungul timpului... fara a se gasi una care sa cuprinda tot ceea ce am vrea sa exprimam: sentimente, emotii, momente de fericire si exuberanta alternate de tristete, dezamagire si pierderi nedrepte. Cum am putea vorbi despre toate acestea, in doar cateva cuvinte? Ana Maria, fetita care a uimit si a incantat lumea cu vocea si inocenta ei, care a castigat in anul 2001 trofeul Festivalului de la Mamaia cu piesa "Ochii tai", pare sa fi gasit solutia... Prin versurile melodiilor sale, ea isi face de fapt portretul, unul aflat in continua schimbare in functie de varsta si evenimentele care i-au marcat existenta: prima iubire, pierderea tatalui sau... Are numai 19 ani, dar si-a spus deja cuvantul in muzica romaneasca. Si nu are nici pe departe intentia de a se opri aici...

- Ce stil abordezi in noul album? Cum se va numi acesta?
Noul album se va numi "Cantece pentru tine" si este dedicat tatalui meu, care acum un an s-a decis sa ma vegheze din cer... Este un album predominant pop-rock, cu anumite influente care de fapt il reprezinta pe fiecare compozitor in parte: Marius Moga, Bobby Stoica, Ionut Radu sau Sandy Deac - sunt cativa dintre compozitorii pe care ii veti regasi pe album.

- Revenirea ta implica si o schimbare de stil. In ce constau aceste schimbari? Cu ce stilisti ai colaborat?

La fiecare nou single lansat, este intr-adevar vorba de o schimbare de stil, sau poate un alt mod de a aborda viata, muzica, varstele prin care treci... Ca de fiecare data cand e vorba de o schimbare sau de o alta treapta spre maturizare, apelez la Costin Voicu. Este stilistul meu de patru ani si avem o relatie artist-stilist deosebita, pentru ca este foarte atent la starile mele, la momentele prin care trec, pentru a putea exprima toate acestea prin vestimentatie, machiaj, coafura, creand astfel o imagine, inainte de toate, sincera...

- Cand spunem "Ana Maria", cei mai multi asociaza numele tau cu piesa "Ochii tai". In ce masura consideri ca acest cantec si-a pus amprenta asupra personalitatii tale artistice?
Intr-adevar, de cate ori ma recunoaste lumea pe strada aud: "Ana Maria, aia cu 'Ochii tai...'", ceea ce, intr-o alta ordine de idei, poate fi destul de frustrant, pentru ca pe langa "Ochii tai" am mai lansat trei albume si am filmat cinci videoclipuri, dar e de inteles. "Ochii tai" este melodia care mi-a marcat cariera, m-a ridicat dincolo de orice limita pe care mi-o puteam inchipui la 14 ani... si mai inteleg faptul ca socul n-a fost doar al meu, ci si al celor care pe atunci imi urmareau ascensiunea, asa ca e normal sa fiu "fetita cu 'Ochii tai'". Sper doar sa pot demonstra mai mult... mai mult de o melodie, foarte draga mie de altfel...

- Ai fost unul dintre primii artisti romani care au abordat muzica pop. La ce alte "inovatii" te gandesti?
Inainte de aceasta, am fost printre primele artiste din Romania care a avut curajul sau inconstienta de a incepe o cariera solo si, mai apoi, de a aborda un stil destul de inaccesibil in 2001, cand piata era invadata de muzica dance. Dar am avut un noroc incredibil, in primul rand a fost vorba de sansa cand am intalnit oameni care au crezut in mine si care, la 13 ani, mi-au oferit un contract care mi-a marcat viata, care a schimbat totul definitiv. Este vorba de producatorul meu, Dan Popi, si casa de discuri Media Services; mai apoi, a fost vorba de public. Acesta, obosit de prea mult zgomot, a cerut putina liniste, putina relaxare, si atunci a cumparat Ana Maria.

- Cum consideri ca te reprezinta muzica pop?
Cu siguranta, e stilul in care ma regasesc in totalitate. De ce? Pentru ca pretinde sinceritate, seriozitate si o evolutie a maturizarii... dar, mai presus de toate, pretinde originalitate, n-ai cum sa-ti pui amprenta asupra unei piese pop daca nu stii sa fii tu, prin versuri, muzica sau interpretare...

- Cum ai reusit sa te mentii "cu picioarele pe pamant", dupa succesul de la Mamaia?
Fiind un artist care prefera sa scoata un single la un an si un album la doi ani, am primit de foarte multe ori reprosuri, cum ca nu aduc nimic nou, cum ca ar trebui sa imi schimb stilul, sa incerc sa fiu mai actuala... Sunt sigura insa ca oamenii care asculta consecvent muzica mea au constientizat un lucru. Muzica mea nu incearca sa schimbe mentalitati, sa revolutioneze muzica romaneasca sau sa devina o "fabrica de hituri". Nu... pur si simplu, este o demonstratie a varstelor prin care trec, a sentimentelor pe care le incerc, de fiecare data o demonstratie a vietii... daca ea este ascultata si iubita, daca publicul are nevoie de ea, inseamna ca am toate motivele sa cant.

- Ce ai facut in perioada petrecuta departe de scena?
A fost simplu. Succesul de la Mamaia a fost urmat de examenul de capacitate, moment in care parintii mei au spus: "Stop!Scoala inainte de toate!", chiar daca poate eram prea mica pentru a constientiza ce mi se intampla... stiu insa ca m-am bucurat cu tot sufletul, chiar daca nu apreciam importanta valorii, nu stiam in ce se masoara succesul, stiam doar ca trebuie sa cant si ca asta ma facea un copil fericit. Nu cred ca a fost vorba de o perioada petrecuta departe de scena, sunt un artist mai linistit, nu respir prin lumina reflectoarelor, desi pe scena ma simt acasa... Imi caut bucuria in lucruri marunte si incerc sa-mi stabilesc echilibrul interior fara a depinde de succes. Viata mea nu inseamna doar muzica, am crescut si am constientizat asta. Oricum, in momentele in care nimeni nu ma gaseste pe o scena sau pe micul ecran imi fac planuri de regizor, de actrita, sau macar de proaspat absolvent de liceu...

- Cum crezi ca va fi primit noul album, dupa o absenta prelungita din peisajul show-biz-ului?
Este foarte important ca publicul sa fie surprins, sa savureze tot ce am strans in doi ani in care am crescut, in care am trait experientele prin care suntem fortati sa trecem, pentru ca munca la acest album a surprins prima dragoste, prietenii sincere, maturizare brusca si dureroasa si pierdere... despartirea definitiva de oameni care nu pot fi inlocuiti vreodata.

- Te-ai gandit sa participi la Eurovision? Ce melodie crezi ca te-ar pune cel mai bine in valoare?
M-am gandit sa particip la preselectia pentru Eurovision, fapt pentru care am trimis si o piesa. Acum nu mai depinde de mine, soarta e in mana juriului. Cat despre stil, e o piesa care se numeste "Daca pleci maine" si e pop, pop pur... Ma caracterizeaza, ca versuri, ca stil, ca poveste. Aceasta este important.

- Spuneai mai demult ca ti-ai dori sa urmezi facultatea de Drept. Artista si... viitor avocat? Cum crezi ca s-ar impaca cele doua profesiuni?
Am crescut intr-o familie de juristi, tata a fost singurul care a ales o cariera militara. Asa ca eu sunt singura artista si a fost o perioada cand imi doream sa devin om serios, cu o meserie de necontestat si o cariera valoroasa... dar toate s-au schimbat in momentul in care (culmea!) familia mea m-a sfatuit sa nici nu ma gandesc sa renunt la arta, la visele mele de regizor si la teatru. Si m-am trezit la realitate: ma fac regizor! Cred ca profesiile se vor impaca foarte bine cand am sa ajung sa-mi regizez singura clipurile, nu crezi?

- Am inteles ca scrii versuri. Ce anume te inspira? Te-ai gandit sa le publici?
Scriu versuri pentru piesele mele si ti-am spus, ma inspira viata. Ele sunt publicate in albume... atat, poate dupa mai multa viata voi avea curajul de a scrie o carte. Atat imi doresc.

- In ce masura te implici in compunerea versurilor melodiilor tale?
"Cantece pentru tine" este albumul pentru care am compus versurile in procent de 50 la suta. Lucru de care sunt foarte mandra, pentru ca e vorba de curajul de a-ti accepta schimbarile, de a-ti pune sufletul pe tava in fata unor oameni care trebuie sa inteleaga si carora trebuie sa le placa.

- Cum au decurs filmarile noului videoclip? Care este "firul epic" al acestuia si unde s-au desfasurat filmarile?
A fost un vis devenit realitate. Scenariul este scris de mine, cu interventiile regizorului, desi povestea trebuia sa aiba un alt curs. A fost filmat in studiourile MediaPro si sunt extrem de multumita de ce a iesit. Este un clip de stare, am pus accent pe imagine si pe conexiunea dintre montaj si piesa, a iesit exact cum mi-am dorit. Petre Nastase a inteles foarte bine tot ce mi-am dorit sa fac din piesa aceasta, care este dedicata tatalui meu... si m-a sustinut enorm, e un om caruia nu stiu daca o sa-i pot multumi indeajuns vreodata...

- In acest moment, care ar fi cea mai mare implinire de ordin muzical la care aspiri?
Din punct de vedere muzical sunt implinita... Tot ce mai pot sa-mi doresc este ca albumul "Cantec pentru tine" sa aiba succes, nu pentru mine, ci pentru cei care au muncit la promovare. Vreau ca oamenii care au crezut in visele mele sa fie mandri de mine, asta imi doresc cel mai mult pe plan muzical...

- Cu ce artist ti-ai dori sa canti in duet? De ce?
Duet... Chiar nu stiu, depinde... Din Romania, cred ca mi-ar placea sa fac un featuring cu Voltaj... pentru ca am lucrat cu Bobby Stoica si munca la piesele pe care le-am facut impreuna a facut din el unul dintre cei mai dragi prieteni ai mei.. iar in ceea ce priveste artistii din strainatate, n-am pretentii.

- Ce rol a avut familia in evolutia ta pe plan muzical?
Ai mei m-au sustinut... Tata, care la inceput n-a fost de acord, a ajuns sa fie foarte mandru de mine si sper ca zambeste de acolo din cer, deoarece acum, pentru el cant. Iar mama e ingerul meu pazitor din fiecare zi... Fratele meu e cel care are grija de mine... si sunt in siguranta.

- Cand te-ai lansat, te-ai gandit la cum va decurge cariera ta muzicala... In ce masura consideri ca te-ai apropiat de ceea ce ai visat sa realizezi?
Lansarea mea nu a fost planuita, eram prea mica in primul rand ca sa constientizez ce mi se intampla. Cum ti-am mai spus, ma bucuram cu suflet de copil cand vedeam ca se ridica o sala intreaga sa ma aplaude, era ireal. In schimb, am fost pusa in situatia de a renunta la muzica. In momentele acelea, am constientizat ca singura promisiune pe care mi-am facut-o de la inceput a fost sa nu cedez niciodata, oricat de greu ar fi fost. Iar visul acesta a fost implinit, ies mai rar in vizorul publicului. Dar valoarea nu se regaseste in lucrurile de fiecare zi... Am 19 ani, recent impliniti, au trecut 6 ani de cand ma aflu pe piata muzicala romaneasca si sunt mandra de asta. Daca la inceput a fost totul un vis, maturizarea a lasat loc si de realitate, muzica nu mai era asa de simpla, deciziile deveneau din ce in ce mai importante si m-am trezit ca viata mea nu mai avea echilibru, m-am trezit in mijlocul maturizarii... Sunt momentele din viata cand nu mai tii cont de succes, vrei sa faci lucrurile bine, ca sa scapi de reprosuri, vrei sa supravietuiesti, asta e adolescenta... eu m-am bucurat de ea prin muzica. Acum, imi place sa cred ca maturizarea mea a ajuns undeva la un punct final, desi contactele cu realitatea nu vor conteni sa apara.

- Ai cunoscut succesul in adolescenta. Te-ai confruntat cu prejudecatile sau neincrederea celor din jur in potentialul tau?
Normal... Intotdeauna vor exista cei care iti spun ca-i gri cand tu vezi roz, si asta face parte din viata. Eu asa am inceput, mi-aduc aminte ca aveam o invatatoare care nu ma lasa sa cant la serbari, spunea ca nu aveam voce, si dupa Festivalul de la Mamaia a venit cu lacrimi in ochi sa-mi spuna ca e mandra de mine. Depinde cat de mult crezi in visul tau, in tine. Tind sa cred ca atunci cand eram mica eram mai puternica, credeam foarte mult in mine. Viata m-a schimbat, dar e valabil si acum ce credeam atunci: "Ce nu te omoara, te face mai puternic!". Ascult orice opinie si o respect, dar o las sa ma influenteze in masura in care e spre binele meu...

- In ce masura iti gasesti "refugiul" in muzica si poezie?
Nu pot spune ca ma refugiez in muzica sau in arta, nu caut refugiu pentru ca asta inseamna si singuratate. Ma ascund in dragoste, nu pot trai fara ea, imi da viata, energie si de aici porneste inspiratia... Chiar daca e vorba de despartire, de iubire ajunsa la apogeu sau de dor... Visez sa iau bacalaureatul cu bine, sa devin regizor si actrita... Am renuntat la visele de la 16-17 ani. Pe atunci asteptam un Fat-Frumos si o viata de basm. Am avut parte de tot ce visam, dar viata nu e asa, trebuie sa te lupti, restul vine de la sine.

- Care sunt scriitorii tai favoriti?
Eliade, in primul rand... Mi-a marcat adolescenta si, mai apoi, viziunea asupra destinului. In dramaturgie, il apreciez enorm pe Cornel Udrea, mai apoi il regasesc si pe Mircea Cartarescu in sertarul cu amintiri pretioase. Din literatura universala, categoric il aleg pe Boris Vian, iar ca poet, dar si prozator, poetul de suflet al existentei mele, Nichita Stanescu. Ar mai fi si altii, dar nu vreau sa exagerez...

- Care sunt activitatile tale preferate in timpul liber?
Prietenii... stiu ei de ce mergem in cluburi, in special prietenele. Am descoperit nu de mult clubbing-ul, si imi place la nebunie. Sunt o fetita cuminte, dar ti-am spus... viata te schimba. In plus, merg la solar, pentru ca ma relaxeaza, intentionez sa ma duc si la sala... cafeaua de fiecare zi cu fetele, si... de fapt, cam aici se termina timpul meu liber.