La 88 de ani, după o viață întreagă dedicată artei, marele maestru s-a stins, lăsând în urmă o moștenire sonoră uriașă și o generație întreagă care i-a fredonat melodiile.

Există oameni care nu aparțin doar timpului lor, ci întregii noastre culturi. Horia Moculescu a fost unul dintre aceștia: un artist complet, compozitor, pianist, prezentator, dar mai ales o voce caldă a muzicii ușoare românești. 

Moartea sa nu înseamnă tăcere, pentru că muzica lui Horia Moculescu va continua să răsune în fiecare seară de radio, în fiecare vers ce amintește de anii de aur ai României. Ceea ce urmează este nu doar un necrolog, ci o privire completă asupra unei vieți trăite pentru artă, cu triumfuri, pierderi, iubiri și pasiune.

De la talentul înnăscut la legenda muzicii ușoare

Horia Moculescu s-a născut pe 18 martie 1937, în Râmnicu-Vâlcea, într-o familie cu origini italiene și românești. Tatăl său, Nicolae, a fost ofițer de armată, iar mama, Nidia Copetti, i-a transmis eleganța și sensibilitatea meridională. De mic a primit darul care i-a definit întreaga viață: la doar șase ani a primit un acordeon de la tatăl său, aflat pe front. De atunci, muzica a devenit un limbaj firesc pentru el – un refugiu, o formă de expresie și, în final, un destin.

După liceul din Turda, a urmat Facultatea de Mine din Petroșani, dar cariera de inginer nu l-a atras niciodată. În anii ’60, a ales scena și clapele pianului, devenind rapid un nume cunoscut în restaurantele, sălile de spectacol și, mai târziu, pe platourile televiziunii române.

 

O viață în acorduri – cariera și creația lui Horia Moculescu

Artistul a compus peste 500 de piese, interpretate de cele mai mari voci ale României: Corina Chiriac, Angela Similea, Gabriel Cotabiță, Margareta Pâslaru, Mirabela Dauer sau Dida Drăgan. Melodii precum „De-ai fi tu salcie la mal”, „Anul 2000”, „Fântânile albastre”, „Primă iubire și ultima” ori „Păi de ce?” au devenit repere ale muzicii ușoare românești, fredonate și astăzi.

Horia Moculescu a compus, de asemenea, coloane sonore pentru filme românești memorabile – printre ele, Pistruiatul și Mireasma ploilor târzii – și a fost creatorul emisiunii „Atenție, se cântă!”, prin care a promovat tinere talente și a oferit publicului o alternativă autentică la divertismentul facil.

Talentul său era unul instinctiv, născut din emoție și observație. Fără studii la Conservator, dar cu un simț muzical rar, a devenit unul dintre cei mai prolifici și respectați compozitori ai României postbelice.

În spatele scenei – omul Horia Moculescu

Viața personală a artistului a fost la fel de intensă ca și muzica sa. A fost căsătorit de patru ori și a avut doi copii: fiul, Ion Horia, dispărut prematur la doar 31 de ani, și fiica sa, Nidia Moculescu, care i-a moștenit sensibilitatea artistică.

Pierderile l-au marcat profund. În interviuri, vorbea cu luciditate și tristețe despre tragediile care i-au modelat caracterul: moartea mamei, pierderea fiului, despărțirile. „Am doar amintiri tragice”, spunea într-un moment de sinceritate, dar aceste amintiri i-au hrănit arta.

În ultimii ani, s-a confruntat cu probleme de sănătate, fiind internat de mai multe ori. Cu toate acestea, și-a păstrat luciditatea, umorul fin și spiritul critic față de lumea artistică contemporană.

 

Moartea și moștenirea unui titan

Conform informațiilor publicate de G4Media.ro, Horia Moculescu a murit la vârsta de 88 de ani, după o perioadă de spitalizare în stare gravă.
Vestea a îndurerat întreaga lume artistică, dar și publicul care l-a iubit decenii la rând.

Moștenirea sa depășește granițele unei simple cariere muzicale:

• A definit un stil melodic românesc, între șansonetă și pop.
• A format și inspirat generații de artiști.
• A oferit muzicii românești rafinament, romantism și autenticitate.

Epilog – o tăcere care cântă

Plecarea lui Horia Moculescu lasă un gol uriaș, dar și o lecție de viață. A fost dovada că talentul adevărat nu are nevoie de scenarii spectaculoase, ci de sinceritate. A trăit intens, a iubit, a pierdut, a creat, iar în fiecare notă a lui se ascunde câte o emoție reală.

Cei care l-au cunoscut spun că era un om generos, cu o ironie rafinată și o privire caldă, dar fermă. Cei care i-au ascultat muzica, îl vor simți mereu aproape în vibrația unui refren, în amintirea unei epoci în care melodiile spuneau povești.

Horia Moculescu a plecat, dar muzica lui nu va tăcea niciodată.

Sursă: g4media
Foto: hepta/ cinemagia