Situatia: trotuarul ingust era blocat de un barbat care, mergand agale,devora "mica publicitate" dintr-un ziar larg desfacut. Nici ca-i pasade ceilalti trecatori care se grabeau. Este total necivilizat sa citimziarul, sa purtam o discutie mai lunga ori sa vorbim la telefon inmijlocul trotuarului, incomodandu-i astfel pe cei care trec pe langa noi.

Asa cum nepoliticos este sa mergi agale, in linie, in grup de mai multde doua persoane, blocandu-i astfel pe ceilalti. "Parca ar fi in parc",gandi X revoltat, dar se strecura pe langa barbatul care ii fulgera cuprivirea pe cei care "indrazneau" sa-i "violeze" intimitatea lecturiiin plina strada. Deabia rasufla usurat eroul nostru, cand o femeie agitata ilopri brusc. "Stiti unde e strada Icsulescu?", intreba aceasta cuanxietate. "Cred ca e a doua la stanga, dar trebuie sa mergeti un picinapoi', incerca X sa fie amabil. Dar nu scapa asa usor. Femeia incepusa-l chestioneze asupra strazii, numerelor, sediului unei firme sialte lucruri "vitale" pentru destinul sau. Nu aflase ca e nepoliticos sainsistam cu intrebari in fata unei persoane care, oricum, are amabilitateasa ne ofere un indiciu privind locul cautat. Nu trebuie sa-i confundampe ceilalti cu un "ghiseu de informatii", obligat sa ne furnizezedate complete si exacte despre tot ce am dori noi sa aflam. In caz deurgenta, putem apela la taximetristi sau agenti de circulatie care,in mod normal, stiu mai multe despre zona decat majoritatea celor pecare-i obosim cu insistentele noastre. Ceva mai departe, sprijinit deun zid, un "navetist" obosit se gandise sa ia masa, asa ca improvizasepe o servieta un mic pranz. Salamul, branza, painea dispareau rapid ingura personajului pe la colturile careia se prelingea usor cate o darade spuma de la berea care ajuta mancarea sa "alunece". X il privi tristsi inghiti in sec. Nu de pofta, ci de neputinta. Barbatul nu stia ca esteun act mai mult decat nemanierat sa mananci in acest fel, hodoronc-tronc,in mijlocul aglomeratiei de pe strada, doar pentru ca acolo te-a pocnitfoamea? Omul ar fi putut gasi un loc mai linistit, mai retras unde i-arfi venit chiar si lui mai usor sa-si consume merindele. Dar probabil casi sfidarea, nu doar uitarea, e scrisa in legile omenesti... Era insa unadin zilele in care toate i se intamplau numai lui X. Un adolescent cu aerede haiduc se propti in fata lui si-l soma pe un ton ferm: "Unchiule, o ampe mama in spital si n-am bani sa-i duc de mancare. Da-mi si mie 20.000de lei". X il "scana" din cap pana in picioare. Frizura moderna, hainebune, adidasi de firma. Un puternic damf de bere completa tabloul. Sa-ifi spus ca e nepoliticos sa ceri bani strainilor de pe strada, mai alescand rugamintea "miroase" a altceva, chiar a bataie de joc? Pentruca era evident ca nu problema vreunei mame spitalizate il macina petanar. Mai degraba baiatul ramasese fara "lichiditati". "Imi pare rau,nu am bani la mine", se salva X din situatie, lasandu-l pe individulneconsolat sa-si caute alta sursa. Caci strada nu e niciodata prea marepentru situatiile care se pot ivi la orice pas, in orice clipa...