Şerban Huidu: "Sinucidere? Mai greu e să înfrunți realitatea"
Fostul "cârcotaș" a acceptat să se întâlnească cu jurnaliștii și să discute despre povara celor două accidente care i-au schimbat viața.
"Am fost în comă de gradul 6. Între 5 și 9 șansele să rămâi cu sechele pe viață sunt foarte mari. Este un noroc faptul că mi-am revenit, dar norocos poate fi numit de fapt cel care nu pățește nimic", a spus Huidu, citat de ziarul Libertatea."La multe insistente, am mers la psiholog. Urăsc psihologii. Eu am mers la o femeie psiholog care m-a catalogat repede. Ați căzut de undeva de sus, unde erați adorat de fani, văzut de multă lume. Și acum sunteți în umbră. Numai tâmpenii. Eu am fost și sunt om de radio. În televiziune a trebuit să apar. A fost o problemă de conjunctură. Televiziunea este o pasiune puternică, dar pentru mine mai puternică este pasiunea pentru radio"
Huidu a dezvăluit că după accidentul de schi a mai practicat acest sport, dar nu a mai fost niciodată "acolo unde s-a petrecut necazul".
El a vorbit deschis și despre accidentul auto pe care l-a provocat: "Numai un om inconștient nu percepe vina. Urmările au fost mult mai grave decât vina în sine. În asemenea situații trebuie să te împaci cu tine. Să realizezi că nu poți schimba lucrurile. Sinucidere? Nu m-am gândit niciodată la așa ceva. Numai oamenii lași ajung la sinucidere. Mai greu este să înfrunți realitatea. Cred în Dumnezeu, dar nu sunt adeptul bisericii."
Huidu a spus că va trebui să ducă această cruce grea toată viața și că într-o zi va trebui să le explice copiilor săi ce s-a întâmplat. "S-a spus că familia mea este blestemată. Nu cred în așa ceva. Ce s-a întâmplat e crucea mea. O s-o duc cât voi trăi. Copiilor mei va trebui să le explic într-o zi ce a fost. Atât în Austria, cât și accidentul din România. Îmi va fi foarte greu. Un moment pe care mi l-am asumat. Atunci când s-a întâmplat erau prea mici. Nici acum nu ar înțelege, dar va veni momentul în care va trebui să le spun. Cu rudele victimelor accidentului m-am întâlnit, le-am promis că îi ajut cu cele creștinești, pe unii cu sume de bani lunar, dar după două luni conturile au fost închise. Pot să-i înțeleg. Nu pot să le reproșez nimic din ce au făcut sau ce au zis despre mine. Atitudinea lor este a unor oameni care și-au pierdut pe cei dragi pentru totdeauna. Eu nu pot să-i aduc înapoi oricât de mult aş regreta ce s-a întâmplat"