Dincolo de faimă, de bani și de strălucirea care caracterizează industria modei, există și o altă fațetă, puțin explorată și ținută ascunsă de ochii publicului larg. O știu doar profesioniștii din acest business, pentru că ei de acolo își extrag noile talente cu bani puțini, pe care le vor transforma în noile staruri.

Dincolo de faimă, de bani și de strălucirea care caracterizează industria modei, există și o altă fațetă, puțin explorată și ținută ascunsă de ochii publicului larg. O știu doar profesioniștii din acest business, pentru că ei de acolo își extrag noile talente cu bani puțini, pe care le vor transforma în noile staruri.

Este o lume săracă, din satele și orașele defavorizate ale Rusiei siberiene, acolo unde tinerii nu au viitor și singura lor șansă e sa evadeze într-un oraș mare. Aici e teritoriul pe care scouterii de modă vânează în voie cele mai tinere și mai promițătoare exemplare ale frumuseții feminine. Le descoperă, le fac oferta vieții lor și le duc într-o cu totul altă lume, unde trebuie să se maturizeze rapid, să învețe engleza din mers și să depășească barierele culturale: Japonia.

Documentarul "Girl Model" prezintă fața urâtă a modei, cea în care drumul spre succes începe pentru puștoaicele rusoaice de la 13 ani, odată cu ieșirea pe poarta casei natale și despărțirea de cei dragi pentru un trai mai bun. E o nouă formă de trafic de carne vie, doar că "norocoasele"care își vor schimba viața nu sunt abuzate fizic, cel puțin nu violent, iar exploatarea îmbracă forma glamour a unei "cariere" de fotomodel.

Filmul lansat în weekendul trecut la Festivalul SXSW din Austin urmărește o căutătoare de tinere talente care călătorește în cele mai sărace zone din Rusia pentru a aduce "sânge proaspăt" pe o piață în care tinerețea se veştejeşte tot mai repede. Și astfel ajungem să urmărim și povestea Nadiei Vall, o fată de 13 ani din Rusia. Cazul ei care poate fi istoria oricărei adolescente sărace din Estul Europei, unde asemenea practici sunt la ordinea zilei.

Documentarul "Girl Model" merge pe urmele rețelei care importă legal tinere pre-adolscente foarte sărace din Rusia în Japonia, iar de aici le exportă spre Statele Unite.
Ashley Arbaugh a fost model, iar acum umblă prin toate cătunele uitate de Dumnezeu prin pustiul Siberiei. Speră să găsească un chip pe care să-l lanseze în circuitul internațional. "Niciodată nu poți fi suficient de tânără", spune ea despre vârsta maximă acceptată în industrie.Are dreptate. Cu doar câteva săptămâni în urmă, la Săptămâna Modei de la New York, creațiile lui Marc Jacobs au fost prezentate de fete de 14 ani, relatează cotidianul britanic Daily Mail.

"Primul secret al succesului în modelling este să începi la 5-10 ani", le spune în rusă unul dintre scouteri fetelor care aşteaptă să fie cântărite din ochi, măsurate şi evaluate.

"Am 14 ani", spune Nadia, într-o secvență, în timp ce este aranjată de un stilist. "Nu spui că ai 14 ani, ai 15", este repede corectată, când, de fapt, pusese deja de la ea un an în plus.

"Vreau să devin un model bun", spune tânăra rusoaică, în timp ce iese pe poarta casei în care locuia cu părinții și bunicii ei. I s-a promis că va câștiga garantat 8.000 de dolari pentru două luni de muncă.

Realitatea e puțin diferită, notează jurnaliștii britanici. Pe site-ul filmului, realizatorii descriu lumea modellingului ca pe o cameră înconjurată de oglinzi și lentile, care reflectă diferite versiuni ale realității spre tinerele aflate la începutul carierei. Curând, totul devine tot mai clar.

"E o piață sigură. Spre deosebire de alte piețe, aici fetele nu ajung niciodată să se afunde în datorii", îi spune Ashley Arbaugh novicei Nadia. Dar de fapt e vorba de e o industrie instabilă, din care mediul interlop își racolează deseori noi prostituate. Și totul se petrece departe de luminile reflectoarelor din Europa și Statele Unite, într-o periferie a capitalei nipone, Tokio.

Puţine din fetele care pleacă să dea lovitura în lumea atragătoare a modei rezistă şi trec peste şocul despărţirii de familie şi al distanţei. Filmul redă nu doar speranţele lor, ci şi eforturile pe care le fac, zâmbetele forţate, iluziile care se destramă, lacrimile lor şi răbufnirea la telefon: "Vreau să vin acasă, mamă".