Google sărbătoreşte, astăzi 28 iunie 2012, împlinirea a 100 de ani de la naşterea celui mai renumit dirijor şi compozitor român al lumii, Google : Sergiu Celibidache.

Pagina în limba română a motorului de căutare Google şi-a modificat logo-ul. Astăzi, google.ro a adus laolaltă instrumente muzicale reprezentative unei orchestre simfonice, pentru a onora memoria lui Sergiu Celibidache
Google îşi modifică frecvent logoul pentru a marca evenimente importante ale istoriei universale sau pentru a celebra personalităţi importante ale lumii.

Acţiunea face parte din Festivalul Sergiu Celibidache 100, care  este organizat sub Înaltul Patronaj al Preşedintelui României în parteneriat cu Primăria Municipiului Bucureşti.

 

La 19 iunie 1912, în Roman, judeţul Neamţ, vede lumina zilei Sergiu Celibidache, primul fiu al lui Demostene Celibidache şi al Măriei (născută Brateanu). La şase luni de la naşterea sa, în 1913, familia Celibidache se mută la Iaşi, oraş de care Sergiu se va ataşa în mod deosebit, şi căruia îi va duce dorul nespus în perioada nesfârşitelor sale turnee în lume. Precum o altă mare personalitate a culturii româneşti (Lucian Blaga), copilul Celibidache a stat în primii ani de viaţă într-o tăcere absolută, nerostind nici măcar un cuvânt. Când evadează din tăcere însă, copilul Sergiu învaţă chiar şi limbă idiş, fapt ce se datorează comunităţii evreieşti din oraş.

La vârsta de 4 ani, Sergiu Celibidache începe să cânte la pian. Dovedeşte o inteligenţă ieşită din comun, fiind un elev de excepţie. În jurul vârstei majoratului, are loc o ruptură a băiatului de tatăl său, din cauza neînţelegerilor vizavi de cariera lui viitoare: Demostene, un influent ofiţer de cavalerie şi prefect al regiunii, visa pentru fiul său o carieră politică. Sergiu însă ascultă chemarea muzicii, faţă de care va avea o sensibilitate aparte toată viaţa.

În urma acestei neînţelegeri, tânărul Celibidache părăseşte casa părintească pentru totdeauna. Studiază matematica, filozofia şi muzica în Iaşi, iar după despărţirea de familia sa îşi continuă studiile la Bucureşti, câştigându-şi existenţa în calitate de pianist corepetitor la o şcoală de dans. La vârstă de 24 de ani se mută în Germania, unde reuşeşte să intre primul la Universitatea din Berlin, dintre 138 de participanţi care s-au luptat pe 25 de locuri.

Printre profesorii săi se număra Tiessen (compoziţie), Hugo Distler (contrapunct), Kurt Thomas şi Fritz Stein (teorie), Eduard Spranger şi Nicolai Hartmann (filozofie), Arnold Schering şi Georg Schunemann (muzicologie), Walter Gmeindl (dirijat), toţi oameni de excepţie ai epocii.

Un alt eveniment marcant pentru Celibidache în Berlin, în 1939, este întâlnirea cu preotul budist Martin Steinke (Dao Jun), care îl introduce în budismul-Zen, şi de care îl va lega o frumoasă prietenie. Primul lui angajament că dirijor permanent l-a primit în anii 1941-1942 la ansamblul de amatori ,,Orchester Berliner Musikfreunde’’ (,,Orchestra prietenilor berlinezi ai muzici’’), alături de care a susţinut cel puţin 7 concerte publice şi căruia i-a dedicat şi o compoziţie de probă.

La 29 august 1945, Sergiu susţine primul concert cu Orchestra Filarmonică din Berlin, fiind începutul unei activităţi intense în fruntea acestei orchestre. La numai un an după, în februarie 1946, este ales dirijor şef al Filarmonicii, până la revenirea lui Wilhelm Fürtwangler din exilul petrecut în Elveţia. Urmează debutul fulminant la Londra în 1948, care va marca începutul unor turnee extinse, cu deosebite ecouri în străinătate. În acelaşi an semnează şi primul (şi singurul) contract de înregistrări cu renumitul producător Walter Legge. Din acel moment, după ce a ascultat sunetul fals, Celibidache s-a opus vehement înregistrărilor, preferând caracterul direct al concertelor live. Considera că înregistrările împiedicau ,,implicarea ascultătorului în muzică şi nu puteau oferi decât o reprezentare deformată a realităţii.’’

În 1954, pe 29 noiembrie, are loc ultimul concert cu Filarmonica din Berlin, care îl alege pe Herbert von Karajan successor al lui Wilhelm Fürtwangler. Sergiu suferă o puternică deziluzie, însă cariera sa nu are de suferit şi îşi urmează drumul ascendent: recunoaştere mondială printr-un val de călătorii intercontinentale, care în final se sfârşesc cu stabilirea domiciliului în Italia. Ba mai mult, în 1960 devine conducător artistic al Orchestrei Regale din Copenhaga (până în 1963), iar în 1963 conducător artistic al Orchyestrei Simfonice a Radiodifuziunii Suedeze din Stockholm (până în 1971).

În 1968, Sergiu devine tată, Serge Ioan apărând pe lume la data de 18 iunie. Acesta va duce mai departe tradiţia artistică a familiei, prin orientarea către o profesie regizorală. Între 1972 şi 1977, el conduce Orchestra Simfonică Radio a Radiodifuziunii Germaniei de Sud din Stuttgart, iar în 1979 are loc primul concert cu Filarmonica din München (14 februarie). Ulterior, el va deveni Dirijor şef al Orchestrei şi director general muzical al oraşului München. Este aceeaşi filarmonică alături de care va concerta în România, după căderea regimului comunist.

În 1992 are loc revenirea la pupitrul Orchestrei Filarmonice din Berlin. Veşnic neobosit, Sergiu are turnee în Japonia, Germania şi America de Sud, în 2005 fiind ultimul turneu în afară, iar anul următor ultimul său concert, dirijat la München.
Sergiu Celibidache a murit la 14 august 1996, la reşedinţa sa din comuna La Neuville-sur-Essonne, departamentul Loiret, în apropiere de Paris.

BILETE LA CONCERTELE DIN PERIOADA 30 IUNIE – 7 IULIE POT FI ACHIZIŢIONATE PRIN REŢEAUA EVENTIM (Germanos, Orange, Vodafone, Domo, Librăriile Humanitas, Cărtureşti) ŞI ONLINE PE WWW.EVENTIM.RO
Proiect cultural finanţat de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional

 

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!