Festivalul Sergiu Celibidache a încheiat seria de evenimente si seria de 8 concerte dedicate aniversării a 100 de ani de la naşterea marelui maestru cu un concert absolut unic: premiera mondială a suitei simfonice „Haz de necaz”, de Sergiu Celibidache, în interpretarea orchestrei Filarmonicii „George Enescu” sub bagheta Maestrului Mark Mast.

Festivalul Sergiu Celibidache a încheiat seria de evenimente si seria de 8 concerte dedicate aniversării a 100 de ani de la naşterea marelui maestru cu un concert absolut unic: premiera mondială a suitei simfonice „Haz de necaz”, de Sergiu Celibidache, în interpretarea orchestrei Filarmonicii „George Enescu” sub bagheta Maestrului Mark Mast.

În prima parte a programului, publicul, care a umplut sala Ateneului Român până la refuz, a putut audia sonorităţile specifice ale muzicii lui Maurice Ravel în cele cinci piese pentru orchestră, compuse iniţial pentru pian, grupate sub titlul „Ma mere l' Oyé“. Lucrarea a fost interpretată cu o sensibilitate aparte pentru îmbinarea culorilor sonore, pentru care Celibidache era renumit şi pe care Orchestra Filarmonicii George Enescu le-a reprodus cu uşurinţă.

Bucuria a fost şi mai mare când pe scenă a urcat marele pianist Dan Grigore, care a încântat publicul interpretând superbul concert pentru pian şi orchestra nr. 20 în re major de Wolfgang Amadeus Mozart. Claritatea şi articulaţia precisă specifice stilului mozartian, fără rubato-uri şi fără accente, au definit interpretarea excepţională a Maestrului Dan Grigore. Acesta a ridicat sala în picioare după o interpretare impecabilă, fiind rechemat în scenă în nenumărate rânduri.

După pauză, mulţimea de melomani era nerăbdătoare să audieze lucrarea extrem de incitantă după titlu, „Haz de necaz” de Sergiu Celibidache, pe care acesta a refuzat să o dirijeze, din dorinţa de a o lăsa pentru generaţiile următoare.

Şi iată că a venit acea vreme. Dirijorul Mark Mast, care este totodată şi Directorul Artistic al Festivalului Sergiu Celibidache, considerându-se mai mult decât un discipol, un promotor al ştiinţei muzicale a lui Celibidache în rândurile generaţiei tinere, şi-a exprimat surprinderea faţă de complexitatea acestei lucrări: „Suita românească Haz de necaz este o lucrare cu totul şi cu totul extraordinară care solicită atât din partea orchestrei cât şi a dirijorului absolut toate capacităţile la maxim. Este o experienţă extraordinară să o interpretăm cu orchestra şi să auzim cum sună. Pentru mine, până în prezent, este cea mai complexă partitură pe care am văzut-o vreodată. Atât de multe contrapuncte, atât de multe motive şi teme, atât de multe schimbări de măsură şi tempo, el având un incredibil simţ pentru culoare şi pentru posibilităţile tehnice şi sonore ale unei orchestre simfonice. Celibidache cere un aparat orchestral impresionant: optsprezece viori prime, nouăsprezece suflători de lemn, cu nouăsprezece voci diferite, fără dublaje, apoi cincisprezece suflători de alamă: şase corni, patru trompete, patru tromboni şi tuba, apoi timpani, plus opt percuţionişti, pian, două harpe… absolut incredibil! Sunt o sută şaisprezece instrumentişti pe scenă. Ei bine, acesta este doar cadrul în care lucrează, dar în interior are un incredibil laborator simfonic. Foloseşte toate tehnicile, toate cunoştinţele despre instrumentaţie ale unui muzician care a dirijat un Ravel, un Debussy… Câteva părţi sunt scrise în stil simfonic, astfel încât pot fi considerate părţi ale unei adevărate simfonii... Nu am mai auzit aşa ceva până acum! Orchestra Filarmonicii George Enescu a demonstrat capacitatea, flexibilitatea şi înţelegerea pentru complexitatea instrumentaţiei şi structura ritmică. Aceasta este o lucrare pe care vom începe să o descoperim, să vedem ce se ascunde în ea. Nu este o lucrare care se învaţă într-o săptămână, este o lucrare ce necesită aprofundare ani de zile, pentru a fi descoperită şi învăţată, şi sper că de acum încolo gloria şi victoria acestei lucrări să triumfe în lumea muzicii. Asta ar fi dorinţa mea! Foloseşte o aromă românească, ritmuri româneşti, elemente folclorice, o doină, un brâuleţ… Are un allegro incredibil, e ca un super tren de viteză care vrea să treacă prin sate mici, şi îi poţi vedea viteza, grandoarea sa, apoi are momente de singurătate, apoi orchestra luptându-se unii cu alţii… E un cosmos! Acesta este cosmosul lui Celibidache pe care începem să îl descoperim acum în această lucrare.”

Inspirat şi profund emoţionat de ocazia unică de a-l celebra pe acela care i-a ghidat paşii ani de zile, dirijorul Mark Mast şi-a dedicat întreg spiritul şi munca timp de o săptămână pentru a renaşte şi a face vie publicului prezenţa marelui dirijorului român: Sergiu Celibdiache.
 
Festivalul Sergiu Celibidache 100 a fost organizat sub Înaltul Patronaj al Preşedintelui României  în parteneriat cu Primăria Municipiului Bucureşti.

Proiect cultural finanţat de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional