Cel mai recent film de animaţie produs de Disney•Pixar – „Finding Dory / În căutarea lui Dory” – ne readuce în bogata lume acvatică din „Finding Nemo / În căutarea lui Nemo”, dar duce acţiunea şi personajele la un nou nivel din punct de vedere tehnic, cu efecte speciale şi tehnologie de design avansată.

Filmul „Finding Dory / În căutarea lui Dory” este distribuit de Forum Film România şi va avea premiera pe 17 iunie 2016, în format 3D, variantă subtitrată, respectiv dublată.

„Tehnologia a avansat atât de mult în ultimii ani, încât am făcut îmbunătăţiri designului din «Finding Nemo / În căutarea lui Nemo», dar având grijă să păstrăm atmosfera din filmul original. Lumina e mai complexă, flora şi fauna sunt redate mai în detaliu, dar transformările sunt toate de nuanţă”, spune regizorul peliculei, Andrew Stanton. Totuşi, mai spune el, au reuşit – ca şi în primul film al seriei, din 2003 –, să redea atmosfera aceea submarină, care îi oferă publicului sentimentul de confort pe care îl ai vara, când mergi la mare.

Jeremy Lasky, unul dintre directorii de imagine, afirmă că acest film – care prezintă călătoria lui Dory în căutarea familiei sale – cuprinde spaţii foarte „umane” de desfăşurare a acţiunii, în care un peşte mic se trezeşte într-o lume mare. „Să nu uităm că e vorba de peşti de 10 centimetri”, subliniază el. Iar Ian Megibben, director de imagine-fotografie, explică ce rol esenţial joacă apa în film, fiind practic mediul de desfăşurare a acţiunii. „Avem diferite tipuri de apă în recif, în ocean şi în acvariu. Chiar şi în recif, apa poate avea diverse nuanţe, mai verzui sau mai albăstrii, în funcţie de scenă”, spune el.  E atât de multă apă în film, încât apa devine ea însăşi o sursă de lumină.

Actualizarea spaţiilor de acţiune

„Finding Dory / În căutarea lui Dory” debutează în spaţiul familiar şi colorat al recifului, iar apoi acţiunea se rostogoleşte în largul oceanului, pentru a se încheia pe coasta californiană, la Institutul Marin.

Deşi atmosfera e similară celei din filmul din 2003, sentimentul oceanic e mult mai profund. „Am filmat close-up-uri la nivel micro, de toate categoriile, cadre largi, epice, din aer. Unele sunt organice, alte structurale,” subliniază designerul de producţie Steve Pilcher. Tehnologia a jucat un rol cheie în realizarea secvenţelor acvatice. „Am avut la dispoziţie toate culorile din lume, dar distribuţia culorilor a fost extrem de importantă pentru noi. A fost nevoie de foarte multă muncă în ceea ce priveşte alegerea nuanţelor, până când am ajuns la o variantă optimă pentru spectatori”, mai spune Pilcher.

Rendering 3D de ultimă generaţie

„În căutarea lui Dory” este primul film produs de Pixar care foloseşte RIS, ultima generaţie a softului de render 3D RenderMan. Când „În căutarea lui Nemo” a fost lansat, una dintre marile provocări în realizarea lui a fost adăugarea altor dimensiuni în apă. În cazul „În căutarea lui Dory”, sentimentul acesta e amplificat cu ajutorul tehnologiei de astăzi. „În primul film am folosit zgomot, o tehnică pentru a da senzaţia că lucrurile se mişcă în spatele peştilor. Acum am folosit un simulator de apă care ne-a permis să arătăm peştii înotând, recreând o atmosferă mult mai reală”, explică directorul de tehnologie şi simulare Patrick Coleman.

O mare de apă

Cea mai mare provocare tehnică în noua producţie a fost, bineînţeles, redarea apei. „În filmul original era folosit un corp larg de apă, pe când în noul film sunt folosite mai multe corpuri mici cu apă, de la căni mici la tancuri de apă. Am petrecut foarte mult timp să integrăm interacţiunea personajelor cu apa”, spune Chris Chapman, director de efecte speciale. Miza era cu atât mai mare cu cât toată lumea ştie care e sentimentul pe care ţi-l dă apa în lumea reală. „Când te afli într-un acvariu mare cu apă reflexia e aparte, e ca şi cum apa ar sparge imaginea ei. Ştim cu toţii cum arată, iar noi eram conştienţi că asta vor vrea să vadă spectatorii şi în film. Datorită tehnologiei, am reuşit să redăm reflexia într-un mod credibil”, adaugă regizorul Andrew Stanton.

Sunetele oceanului

Oceanul nu numai că se vede într-un anumit fel, dar are şi propriile sunete, pe care în noul film le-a redat echipa condusă de compozitorul Thomas Newman, cel care a făcut coloana sonoră şi la producţia din 2003. Potrivit lui Newman, coloana sonoră are rolul de a scoate în evidenţă temele-cheie ale filmului, adică pierderea familiei şi căutarea ei. În plus, mai spune el, muzica e o fereastră către partea profundă a lui Dory, care, în aparenţă, e un peşte vesel, lipsit de griji şi cam uituc. Fondul sonor al filmului a fost asigurat de o orchestră formată din 83 de instrumentişti.