A fost odată ca niciodată - așa încep toate poveștile, așa începe și a noastră - o lume magică, unde iubirea îi făcea pe oameni să înflorească, unde îngerul morții era un tinerel glumeț, pus pe șotii, unde culorile se uneau în imagini perfecte și unde societatea lua chipul unei femei frumoase.
A fost odată ca niciodată - așa încep toate poveștile, așa începe și a noastră - o lume magică, unde iubirea îi făcea pe oameni să înflorească, unde îngerul morții era un tinerel glumeț, pus pe șotii, unde culorile se uneau în imagini perfecte și unde societatea lua chipul unei femei frumoase.
A fost odată un film despre iubire, despre artă, despre intensitatea emoțiilor și firea umană, în esență. Un film ca un carusel, o țesătură persană care se desface în fața spectatorilor, descoperind o fantezie colorată din Teheran, anul 1958 – De când îndrăgita vioară a lui Nasser Ali Khan, cel mai renumit violonist, este distrusă, acesta pierde gustul vieții.Incapabil să mai găsească o altă vioară pentru a o înlocui, el decide să se așeze în pat și să aștepte moartea. În așteptarea ei, alunecă în reverii, în același timp melancolice, fericite și pline de umor. Pe măsură ce fragmentele din captivanta lui poveste se unesc, descoperim marele lui secret: o extraordinară poveste de dragoste care i-a alimentat geniul și muzica.
Filmul Iubire persană este regizat de Marjane Satrapi și Vincent Paronnaud, autorii succesului internațional Persepolis, nominalizat la Oscar pentru cea mai bună animație în 2008. Iubire persană poate fi considerat un omagiu adus cinematografiei, combinând cu ușurință stiluri diferite. Pelicula a fost nominalizată la Leul de aur la Festivalul de Film de la Veneția. Magia, umorul, romantismul și parodia își găsesc locul potrivit în Iubire persană.
Castingul
filmului nu a durat mai mult de o s
Distribuția include actori cunoscuți și îndrăgiți de public, precum Isabella Rossellini, Chiara Mastroianni, Golshifteh Farahani, Jamel Debbouze (Le fabuleux destin d'Amélie Poulain, r. Jean-Pierre Jeunet, 2001), etc.
“Era timpul să sărbătorim iubirea și omul și să le punem în centrul a tot ce există. E extraordinar să faci un film în Germania, cu acțiunea care are loc în Iran, cu Isabella care e italiancă, cu Maria, care e portugheză, cu Golfshifteh care e iraniană, cu Rona Hartner care e româncă, cu Serge Avedikian care e de origine armeană, cu Jamel, ai cărui părinți sunt marocani, cu Mathieu, cu Chiara... și la final să fie un film franțuzesc!” (Marjane Satrapi).
“Este infinita frumusețe a lucrurilor pierdute. Terifiantă, copleșitoare, sublimă și grotescă, în același timp. (…) Ca și cum toată acțiunea din Iubire persană nu ar fi în final decât o dezasamblare entropică , ca și când filmul ar mima vivacea agonie a eroilor, până când ar atinge cu bucurie abstractă ecranul visurilor noastre.” (Liberation)