Lupte dramatice în Capitală după prăbuşirea dictaturii comunisteAşa că n-am mai aflat nimic despre Roberto Sandu până la câteva săptămâni de la uciderea sa mişelească de către forţele de represiune.
Generalul Vasile Milea şi generalul Ion Hortopan sunt cei care au condus represiunea din noaptea de 21 decembrie din Bucureşti. Niciunul dintre cei doi nu mai este în viaţă. Primul s-a sinucis a doua zi, al doilea a murit în anul 2000, fiind înmormântat cu onoruri militare. Nimeni nu a fost pedepsit pentru uciderea lui Roberto.
Au trecut 25 de ani şi cei care au venit la putere în acele zile s-au ocupat mai mult cu ascunderea crimelor decât cu aflarea adevărului, acesta din urmă rămânând în sarcina istoricilor şi jurnaliştilor. Dar nu cred că în România va fi linişte până nu vom afla cine a tras atucni. Cine l-a ucis pe Roberto?
De un sfert de secol, în fiecare lună îmi amintesc de el. Îmi amintesc de zâmbetul lui, de fuga lui pe culoarul liceului, de dorinţa lui de a schimba ceva. În fiecare decembrie realizez că nu am făcut destul pentru a-i cinsti memoria, că nu am luptat suficient cu toţi inamicii lui Roberto, cu toţi duşmanii libertăţii  şi ai democraţiei. Poate pentru unii aceste cuvinte sunt demonetizate, dar pentru noi, cei care l-am cunoscut pe Roberto, niciodată nu-şi vor pierde semnificaţia pentru simplul motiv că au fost scrise cu sânge.
A murit tânăr, fiica lui are azi 25 de ani şi sper să fie mândră de tatăl ei. Fiica mea are zece şi când i-am spus povestea lui Roberto, în faţa mormântului său din Cimitirul Eroilor, a izbucnit în plâns şi a fugit. Sacrificiul lui era o povară prea mare pentru ea, dar sunt convins că a înţeles.
Mulţumesc, Roberto! Aş fi preferat ca azi să fim prieteni pe Facebook şi să facem schimb de poze cu copiii noştri strânşi în jurul bradului de Crăciun. Dar tu te-ai sacrificat pentru a ne oferi nouă, supravieţuitorilor, şansa de a avea o viaţă normală.