Este una dintre cele mai controversate figuri ale istoriei universale, pe care nu stim inca unde sa o incadram: in galeria marilor criminali sau a celebrelor curtezane, nevinovata insa de crima si condamnata in contumacie, numai pentru ca era sora lui Cesare Borgia si fiica lui Rodrigo Borgia (ulterior, Papa Alexandru al VI-lea), doi asasini asupra carora nu mai planeaza demult nici o indoiala?

Pare incredibil faptul ca Lucrezia Borgia a trait numai 38 de ani, interval in care a fost invinuita de adulter, incest, nenumarate intrigi politice si... multiple crime. Mare parte dintre aceste acuzatii au fost confirmate inca de la vremea respectiva. Ceea ce se stie cu siguranta este ca tatal ei i-a aranjat prima casatorie (din cele trei avute in totalitate), cu Giovanni Sforza, membru al uneia dintre cele mai importante si influente familii din Milano.

Dar nu dupa multa vreme casatoria aceasta, celebrata cu un fast considerat revoltator chiar si pentru capriciile epocii, nu a mai fost considerata "utila" de catre tatal Lucreziei, care a dispus asasinarea lui Sforza. Versiunea acceptata de majoritatea istoricilor este ca Lucrezia a fost informata de fratele ei in legatura cu acest lucru si l-a prevenit pe sotul ei, care a fugit din Roma.

Insa asa cum se intampla de obicei, nu se stie sigur daca intr-adevar Papa a dat acest ordin, sau totul a fost doar o inscenare a Lucreziei si a lui Cesare, cu scopul de a scapa de un sot plictisitor si care devenise inutil din punct de vedere politic. Oricum, atat Papa cat si Cesare au fost multumiti cand au auzit ca Sforza fugise, si au pregatit imediat terenul pentru al doilea mariaj al Lucreziei.

Papa i-a solicitat cardinalului Ascanio Sforza, unchiul lui Giovanni, sa-si convinga nepotul sa fie de acord cu divortul pe motiv ca mariajul nu a fost consumat. Insa acesta din urma s-a opus si si-a acuzat sotia de legaturi incestuoase pe care le-ar fi intretinut atat cu tatal, cat si cu fratele ei. Atunci, Papa i-a oferit lui Giovanni intreaga zestre a Lucreziei, iar familia Sforza l-a presat sa accepte oferta, amenintandu-l cu retragerea sprijinului material si politic.

Neavand de ales, Giovanni a semnat o declaratie in care a recunoscut ca nu a fost in masura sa intretina raporturi intime cu sotia sa, iar casatoria a fost astfel anulata. In tot cazul, atunci Lucrezia a mintit in fata cardinalilor, afirmand ca mariajul ei cu Sforza nu s-a consumat.

Judecand dupa modul in care s-a sfarsit cea de-a doua casatorie a Lucreziei si gelozia patologica a lui Cesare Borgia fata de cumnatul sau, Alfonso de Aragon, putem considera ca acuzatiile de incest care i s-au adus sunt intemeiate. Se pare ca Lucrezia a fost indragostita de cel de-al doilea sot, iar fratele ei nu a suportat acest lucru si a poruncit ca acesta sa fie strangulat. Lucrezia, care isi iubise sotul, nu a putut depasi niciodata aceasta drama. Cu atat mai mult cu cat fiul ei si al lui Alfonso, un baiat numit Rodrigo, a murit la varsta de 13 ani.

Cel de al treilea (si ultimul) mariaj al Lucreziei a fost aranjat tot de tatal sau, si tot din considerente politice. Ea a devenit astfel ducesa de Ferrara si a avut mai multi copii cu sotul sau, reusind pe parcurs sa-si reabiliteze imaginea afectata de scandalurile in care fusese implicata. A murit in vara anului 1519, ca urmare a complicatiilor survenite dupa o nastere.

Legenda? Adevar? Speculatii?

Cel putin in cazul de fata, este foarte greu sa "decantam" aceste concepte. Nu au ramas multe documente din acele timpuri, asa incat este greu de stiut daca Lucrezia a fost sau nu o criminala. Cei care sustin aceasta ipoteza afirma ca au gasit dovezi si ca Lucrezia Borgia participa la banchete alaturi de Cesare si de tatal lor, iar acolo isi otraveau pe rand rudele incomode sau pe cei care-i deranjau din punct de vedere politic.

De asemenea, se spune ca familia Borgia detinea o otrava speciala, preparata dintr-un amestec de fosfor cu arsenic si pentru care nu exista antidot. Potrivit acelorasi legende, Lucrezia ar fi avut un inel cu piatra, in care facuse un orificiu. Aici introducea otrava, pe care o picura in cupa victimei, sub pretext ca ii mai toarna vin.

Dar nu exista o dovada certa in acest sens. Lucrezia a fost, incontestabil, o femeie frumoasa, care si-a pus amprenta din multe puncte de vedere asupra evenimentelor din epoca. Nu a ramas nici un tablou care sa ne-o infatiseze, ci numai cateva scrieri care o portretizeaza si in functie de care unii pictori au desenat-o. Bartolomeo Veneziano este unul dintre acestia, dar nu vom sti niciodata cat din infatisarea Lucreziei sale o reprezinta intr-adevar, si cat este rodul imaginatiei.