"Hirtia va fi albastra", un film despre cum am trait revolutia
O premiera asteptata. Un film castigator a premii importante la festivaluri de renume. Un buget mediu spre mare, de aproximativ 700.000 de euro. Un regizor tanar, dar apreciat de critica - Radu Muntean. O distributie care acorda sanse unor actori lipsiti de experienta. O poveste dureroasa, despre cum am trait revolutia din 1989...
Este dificil sa povestesti un film ca "Hirtia va fi albastra". Pentru ca simti ca te strange in spate o gheara a trecutului, asupra caruia ai acum o viziune mult mai detasata si mai clara. Dar acest al doilea lung metraj al lui Radu Muntean, ca si celelalte doua pelicule despre revolutie aparute anul acesta, "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii" - Catalin Mitulescu si "A fost sau n-a fost?..." - Corneliu Porumboiu, este o istorie personalizata si umana a unor evenimente tragice a caror istorie recenta ni se pare totusi atat de indepartata de ceea ce insemnam in acest moment.
Filmul, o co-productie Multimedia Est si Antena 1, a fost filmat in 28 de zile (mai degraba in 28 de nopti, pentru ca actiunea surprinde noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989...), in diverse locatii din Bucuresti. Pelicula a fost remarcata la nivel international si apreciata in consecinta, obtinand distinctii importante: Cel mai bun film - Eurasia Film Festival, Antalya 2006; Mentiune Speciala a Juriului, Sarajevo Film Festival 2006; Premiul CICAE, Sarajevo Film Festival 2006; Premiul Special al Juriului in cadrul Festivalului de Film de la Namur.
Este greu de spus cum un film care vorbeste atat de mult despre o cultura si o experienta care nu rezoneaza cu cea a nici unei alte natiuni a reusit sa atraga atentia asupra sa, fiind in egala masura aplaudata si laudata... Este dificil sa ii explici cuiva care nu stie si nu intelege nimic din viata ta ce inseamna "portocalele si blugii la liber" sau ce inseamna sa se dea caldura in bloc, "deci, se poate"... Si totusi regizorul si, in acelasi timp, scenaristul Radu Muntean, alaturi de scenaristii Alex Baciu si Razvan Radulescu au gasit limbajul comun, decodificat, prin care un public strain sa poata avea acces la emotiile si sentimentele traite de toti romanii in tragica noapte de 22 spre 23 decembrie 1989...
Inspiratia pentru scenariu a venit din experienta pe care regizorul a trait-o in timpul revolutiei, care l-a "prins" in perioada stagiului militar, satisfacut la infanterie, in Bacau. Glumind, Radu Muntean a raspuns negativ intrebarii ce i-a fost adresate in cadrul conferintei de presa si care a facut referire la pelicula lui Porumboiu: "A fost sau n-a fost revolutie in Bacau?"...
In ciuda acestui fapt, s-au intamplat foarte multe alte lucruri in perioada in care Muntean a fost de garda, din 17 pana in 25 decembrie 1989. Ca, de altfel, in toata perioada imediat urmatoare momentului 22 decembrie '89... Existau temeri din toate partile - aparitia teroristilor antrenati si specializati in tehnici ninja, posibilitatea de a otravi apa potabila a intregului oras, chemarea oamenilor sa apere punctele strategice din oras, manipulare prin radio si televiziune, oameni inarmati pe baza buletinului de identitate sau considerati teroristi daca buletinul pare nou, tigani arestati ca teroristi arabi...
Tocmai pentru ca foarte multe lucruri au fost alimentate de mass-media publice, regizorul a ales sa integreze in film foarte multe imagini, cu sunet sau fara, din timpul revolutiei. Astfel, televizorul este cat mai mult prezent in pelicula, un aspect care a dat foarte mult de furca echipei de filmare, dupa cum Alex Baciu si Radu Muntean au recunoscut in cadrul conferintei de presa. "Pana si faptul ca imaginile nu sunt nici pana in ziua de astazi aranjate intr-o ordine cronologica spune foarte multe despre haosul si nebunia care au existat in acele zile.", a precizat Muntean. Baciu a adaugat ca documentarea pentru acest film a fost foarte mult ingreunata din aceasta cauza si ca a fost necesara vizionarea a zeci de casete filmate la revolutie, dupa care au apreciat apoi, aproximativ, cronologia momentelor.
"Hirtia va fi albastra" reprezinta o viziune umana a revolutiei. Un film nascut din experiente traite si inspirat din evenimente tragice. Dupa cum afirma Muntean, "Sursa de inspiratie a filmului este unul dintre cele mai mediatizate accidente tragice petrecute in timpul revolutiei romane din 1989, in care doua echipaje blindate ale ministerului de interne, venite sa apere o unitate militara, au fost macelarite dintr-o confuzie.
In cateva zile dupa plecarea sotilor Ceausescu, atunci cand romanii nu mai aveau un inamic concret, peste 1.000 de oameni au murit in asemenea accidente sau vendete personale. 'Hirtia va fi albastra' nu ofera insa o perspectiva istorica de tip History Channel, ci isi propune sa restituie emotia acelor zile din perspectiva actorilor marunti ai evenimentelor."
Cu un scenariu brici, in care replicile personajelor se succed cu inocenta reala a celor care lupta pentru "interesul natiunii" si o naturalete fantastica in contextul evenimentelor tensionate, "Hirtia va fi albastra" pune pe tapet nu o istorie, ci un crampei de viata si de mentalitate. In ciuda tragismului acelor zile, au existat atat de multe momente absurd de comice, incat intreaga revolutie s-a transformat in tragicomedie, ceea ce pelicula surprinde atat de bine, fara sa judece si fara sa minimizeze gravitatea situatiilor.
Mai mult decat atat, Radu Muntean a povestit despre situatiile amuzante pe care le-a descoperit in timpul documentarii din arhiva TVR: "Vazand materialele din arhiva, ne-am distrat foarte tare. Era ca si cum toti erau actori foarte prosti intr-o piesa proasta - credulitatea oamenilor venind in fata camerelor de luat vederi, la televiziune... A fost o lume absurda." Scenaristul Baciu a adaugat: "Nu se stie nici acum ce a fost - revolutie, lovitura de stat... Dar s-a castigat dreptul de a putea spune acum ca a fost o tragicomedie."
Desi te-ai saturat sa vezi filme despre revolutie, in care se incearca gasirea de explicatii si rationamente pentru care s-au intamplat atatea tragedii, acest proiect cinematografic nu iti indeasa pe gat teorii ale conpsiratiei si nu cauta vinovati sau tapi ispasitori. Iti prezinta in mod cinstit zilele de haos din decembrie 1989, cu o precizie pentru detaliu iesita din comun. Scenografia, costumele si sunetul epocii sunt reprezentate fidel, astfel incat atmosfera filmului este autentica. "Ne-am ferit sa mintim poporul cu... cinematograful.", a precizat regizorul, insistand astfel asupra nevoii de autenticitate a filmului.
Nu lipseste nimic din aceasta tragicomedie - nici macar telefoanele cu disc sau cele publice, cu monede, nici halatele de casa, nici covoarele de pe pereti, nici tigarile "adevarate", nici prelatele de pe masini, nici sticlele de visinata, "alea bune", nici atitudini si comportamente - descaltatul la usa de la intrare, pentru a nu face mizerie, insistenta si ospitalitatea oamenilor - "Sa luati, mama, niste snitele, acum sunt gata!"... Este un film... prea real, in care vei recunoaste sau vei putea face analogii cu situatii traite, cu gesturi intalnite, cu priviri speriate intrezarite in acel sfarsit de an '89...
"Mi-e teama de prejudecata tinerilor.", a recunoscut Muntean despre reticenta publicului roman de a viziona filme despre o revolutie care nu are ecou in gandurile celor de generatie tanara. "Mi-e teama de inertia reactiei publicului, care nu va veni in intampinarea filmului si de prejudecata potrivit careia nu se merita sa mergi la cinematograf, la plictisitoarele filme romanesti. Insa filmul asta are emotie, aventura, intamplari. Mi s-a parut total plictisitor felul in care revolutia a fost pana acum prezenta in cinematografie: cine au fost teroristii, cine a tras, de unde... E bine sa nu mai privim crispati evenimente relativ recente."
O poveste simpla...
Succesul peliculei vine si din firul narativ al povestii - nu exista o intriga complicata. Plutonul de interventie motorizat, condus de locotenentul Neagu de la ministerul de interne, primeste ordin de patrulare prin cartierele marginase. Unul dintre soldati, Costi, care a ajuns sa isi faca armata la Bucuresti datorita interventiilor tatalui sau, doctor chirurg, fuge la televiziune, sa lupte alaturi de revolutionari si impotriva sistemului comunist si a "teroristilor". Totul cu incocenta, incapatanarea si "inflamarea" entuziasta specifica zilelor revolutiei, cand toata tara "fierbea"...
Costi nu ajunge insa la televiziune si este cautat de intregul echipaj, in frunte cu locotenentul Neagu, care se dovedeste a fi, pana la final, mai degraba o figura paterna decat un "militian" suta la suta. Soldatul da peste o seama de probleme, este confundat si arestat ca terorist intr-o vila de langa televiziune, unde lupta impotriva unor dusmani nevazuti. Colegii il gaseasca abia spre dimineata...
Revolutia lui Radu Muntean este revolutia lui Costi, care traieste si moare inca din primele secvente ale filmului... Este traiectoria unor personaje in egala masura principale, pe diferite portiuni si segmente de film, care lupta si incearca sa isi pastreze ratiunea de a fi si umanitatea. Eroii din dramele asupra carora se opreste regizorul, in aceasta lume haotica, sunt vii, traiesc intamplari si emotii in care ne putem regasi cu usurinta.
Actorii sunt toti exceptionali. Paul Ipate (Costi), Tudor Aron Istodor (Bobo) si Alexandru Potocean (Vasile) sunt toti trei colegi de facultate, debutanti. Regizorul a avut incredere in talentul lor si nu a dat gres. Adi Carauleanu (Lt. Neagu) este, de asemenea, un actor "aproape" debutant, din Iasi, care nu a mai jucat film de vreo 20 de ani. In acest proiect cinematografic reuseste sa interpreteze un rol dificil, pe care il duce insa pana la capat, transformand personajul pana devine ceea ce Carauleanu insusi spune: "un personaj 'pe muchie de cutit'. Este un om al... timpului sau! Cu nimic iesit din comun. El vrea sa-si duca misiunea la bun sfarsit. Un... militian."
Sa nu ii uitam pe Dragos Bucur, Andi Vasluianu, Ana Ularu, cu totii reprezentanti ai valului de tineri actori care au foarte multe de spus in cinematografia romaneasca, dar si Dana Dogaru si Ion Sapdaru care adauga un plus de valoare acestui film imposibil de trecut cu vederea.
La fel de importanta este si perspectiva din care este realizat filmul, care incepe cu sfarsitul. Stim de la inceput ca personajele vor muri, le vedem pierind, ciuruite de gloante, sub ochii nostri, intr-o confuzie absurda care ni se dezvaluie pe parcurs. Dar ele raman vii in mintea cinefilului. Radu Muntean si-a dorit sa le tina in viata pentru speranta umanului din noi. Sunt personaje pe care le vezi vibrand, traind, suferind, trecand prin drame... Astfel de personaje, de care te "lipesti" intr-o poveste, nu mor. Raman cu tine, asa cum le-ai vazut si le-ai simtit. Cu toata viata lor.
Este o poveste trista si dureroasa, despre un subiect care inca sangereaza in sufletele unei natiuni. Un subiect de care cei mai multi au ajuns la saturatie. Un film care nu epuizeaza toate intrebarile si care, pana la urma, nu ofera raspunsuri la intrebari istorice, dar care ofera o valoare umana unui eveniment tragic. Situatii credibile, dialoguri sustinute, personaje conturate exceptional, drame traite la intensitati fantastice... Este filmul despre revolutie, asa cum am trait-o cu totii... Este, poate, singurul film despre revolutie care iti va da perspectiva de ansamblu asupra emotionalului, care pune pe primul plan oamenii si universul lor. Toti egali, nici unul mai presus decat altul.