Am cunoscut-o in urma cu cinci ani si daca spun ca m-a impresionat, ar insemna sa minimalizez impactul pe care l-a avut asupra mea. Am inteles atunci adevarata semnificatie a termenului "pasiune". Pentru ca Noela Ionescu, medic primar Chirurgie plastica si Microchirurgie reconstructiva, face parte cu siguranta dintre cei alesi pentru aceasta profesie, pe care o iubeste din tot sufletul si careia ii dedica toata energia sa.

Mi-a vorbit, cu ochi stralucitori, despre unele cazuri aparent pierdute, pacienti care erau adusi in miez de noapte in stare disperata, si carora le-a redat viata. Sau despre pacienti suferind de diverse malformatii congenitale, pe care i-a operat cateodata in mai multe etape, daruindu-le o infatisare asa cum ei nu mai sperasera sa aiba: normala. Eram uimita, nu-mi gaseam uneori cuvintele, dar ea suradea. "Dumnezeu a facut acest lucru, eu sunt doar un instrument", obisnuia sa-mi spuna.

Cand a consimtit sa-mi acorde un interviu, intrebarile pe care as fi dorit sa i le adresez au inceput sa se inghesuie instantaneu. Mi-a vorbit despre activitatea sa, persoanele care i-au influentat parcursul profesional, sentimentele pe care le incearca, numeroasele hobby-uri, calatoriile efectuate, cartea publicata si cea in curs de redactare... Si am convingerea ca ar mai fi avut multe altele sa-mi povesteasca.

Un destin profesional prefigurat din primii ani de viata

"Inca din copilarie, am manifestat un interes pronuntat pentru natura si pentru formele vii. Tin minte casa bunicilor si faptul ca adeseori, in capcana de soareci, se mai prindea cate un soricel. Imi amintesc dorinta si nevoia mea de a afla ce se gaseste in interiorul soricelului. Disecam soricelul mort, asezat pe o placuta de lemn. Intr-o buna zi mama mea a descoperit ceea ce faceam si, ea fiind profesoara de biologie, a spus ca era una dintre cele mai frumoase disectii pe care le vazuse. Aveam noua ani pe atunci, imi lipseau cunostintele de anatomie, dar disectia structurilor, evidentierea viscerelor erau atat de relevante, incat mama ramasese uimita", povesteste Noela, zambind amintirilor de atunci.

In orice caz, inceputul era facut. Pe langa acest interes, Noela manifesta o vadita inclinatie spre stiinte, iar faptul ca bunicul sau, care a crescut-o, era foarte bolnav si nu-l putea ajuta a influentat-o mult in alegerea profesiei. "Mi-am promis ca voi fi in masura sa-i ajut pe membrii familiei si pe cei apropiati".

Destinul Noelei se prefigura, astfel, de la sine. A reusit la examenul de admitere din prima incercare, fapt considerat pe atunci o raritate - "Una dintre colegele mele reusise la cea de-a zecea incercare", isi aminteste ea.

Alegerea chirurgiei plastice a facut parte tot din destin. In primul an de facultate, Noela a efectuat voluntariat la profesorul Stefan Luchian, la Spitalul Clinic de Urgenta din Iasi. "A fost o imensa onoare pentru mine. Acesta era un adevarat maestru al chirurgiei plastice si efectua inclusiv interventii estetice. Nu voi uita niciodata prima blefaroplastie la care am asistat, in calitate de student".

Cum studentii si rezidentii care faceau practica in spital aveau posibilitatea sa asiste la inteventiile chirurgicale, Noela a avut, intre altele, ocazia de a participa la importante interventii de Microchirurgie.

Restul, cum se spune, este mai mult sau mai putin istorie. Cativa ani mai tarziu, Noela si-a sustinut teza de doctorat, in care a abordat o problema dificila, cea a limfedemului cronic (n.r.: o acumulare anormala de limfa in tesuturi). "Mi-am finalizat lucrarea destul de repede si ulterior mi-am sustinut examenul de primariat". In felul acesta, la numai 34 de ani, Noela Ionescu era medic primar si doctor in stiinte.

"Gloria este doar intamplare..."

"Dincolo de aceste titluri, eu consider ca lupta pentru glorie este mult mai importanta decat gloria insasi", afirma Noela. De altfel, un dicton preferat al sau este urmatorul: "Gloria este doar intamplare, esentialul este sa fii mereu demn de ea".

Parcursul profesional al Noelei a fost influentat de oameni deosebiti, alaturi de care a avut ocazia sa lucreze. Ea il aminteste aici pe profesorul Anthony Erian, presedintele Academiei Europene de Chirurgie Cosmetica, alaturi de care a lucrat la Cambridge in cadrul unui Fellowship program.

"Omul acesta si-a pus amprenta asupra stilului meu de a opera si de a gandi un caz. Ultima lectie pe care mi-a dat-o a fost: cum sa spui 'Nu' persoanelor care vin in cabinet pentru a se programa, dar care nu au indicatie operatorie. Este nevoie de curaj, responsabilitate si de a nu lasa aspectul financiar sa primeze".

Un alt om care i-a marcat destinul profesional este profesorul Daniel Farkas, care in prezent activeaza in Statele Unite ale Americii. "Este un om special, de la care am invatat ca absolutul exista si ca el poate fi atins. Indiferent de domeniu! Se ocupa de cercetare de inalt nivel si isi aduce contributia la descoperirea unor tratamente pentru maladii incurabile. Sunt impresionata de modestia sa, de inaltul sau grad de umanism, de caldura sufleteasca si de capacitatea sa neobisnuita de munca, ce se concretizeaza in rezultate remarcabile".

Frumusetea umana versus frumusetea artistica

Ar fi interesant de stiut care este conceptia unui chirurg plastic despre frumusete, opinia unui om care poate deopotriva corecta, infrumuseta sau chiar reconstrui trasaturile fizice ale unei persoane. "Frumusetea absoluta este caracterizata de armonie si proportionalitate", spune Noela.

Armonia se defineste prin simetrie, precizie, coordonare si functionalitate. Fata femeii tinere reflecta lumina si iradiaza, asa cum o perla veritabila reflecta lumina sub forma unor raze paralele, perla devenind astfel ea insasi o sursa de lumina.

Proportionalitatea, un alt criteriu al frumusetii, se refera la raportul care se stabileste intre inaltime, latime si volum. Ceea ce deosebeste frumusetea artistica de frumusetea umana este perisabilitatea acesteia din urma. De altfel, asa cum ne spune Noela, exista si o asemanare intre cele doua tipuri de frumusete: ambele depind de cultura, de epoca, de gradul de civilizatie al acesteia.

"Atat in Europa, cat si in Statele Unite ale Americii, criteriile de frumusete includ femeia tanara, inalta, supla, cu alura sportiva, cu buze voluptuoase, nas mic si fin, sani bine dimensionati si talie subtire. In schimb, in America de Sud, regiunile fesiere sunt mult mai importante; de aceea, exista numeroase cereri pentru implante in aceste zone, ceea ce intalnim mai rar in alte parti ale globului", explica Noela.

"Trasaturile care atrag cel mai mult atentia sunt, in ordine descrescatoare, ochii, sprancenele, obrajii, buzele, nasul, barbia, gatul. Sfaturile pentru prelungirea frumusetii si a tineretii includ: o viata echilibrata, un regim hipocaloric, eliminarea toxinelor, renuntarea la fumat si alcool, evitarea expunerii la soare si a sedentarismului si, pe cat posibil, relaxarea. Subliniez importanta factorului genetic in ceea ce priveste frumusetea si mentinerea acesteia", mai specifica Noela.

Un "arhitect de cuvinte"...

Activitatea profesionala si numeroasele stagii sustinute i-au purtat pasii in cele mai indepartate colturi ale lumii si din fiecare loc pastreaza in suflet povesti si amintiri aparte. Despre unele dintre acestea a simtit nevoia de a scrie, iar in felul acesta, lucreaza acum la cea de a doua sa carte. Astfel, Noela a calatorit in China, unde a stat sase saptamani. Experientele si impresiile sale vor fi transpuse intr-un volum intitulat "China din noi", care va fi o editie bilingva, romano-engleza.

"Titlul a fost astfel ales pentru ca in fiecare din noi exista China; pentru aceia care am trait in comunism, exista niste amprente, rani care se cicatrizeaza cu timpul, dar nu dispar. Vom ierta, dar nu vom uita niciodata. Voi vorbi despre suferintele noastre de atunci si voi face o comparatie intre acestea si viata actuala a chinezilor, care traiesc intr-o oranduire similara. Chinezii se multumesc cu extrem de putin din punct de vedere material, si muncesc cu o abnegatie iesita din comun. Exista acolo o politete formala, de care te lovesti la tot pasul, dar europeanul trebuie sa fie atent. De exemplu, chinezii nu considera politicos sa strangi mana celui intalnit, iar imbratisarile sunt interzise", relateaza Noela.

Spuneam ca volumul despre China este cel de al doilea pe care il scrie Noela. Debutul sau in lumea literara s-a petrecut in anul 2005, cand a publicat o carte de poezii, tot in editie bilingva, dar romano-franceza.

"Cand am inceput sa scriu, aveam multa candoare si cuvintele sclipeau sub varful creionului precum licuricii. Astazi, pe aripile lor s-a depus cenusa: de la timp, de la varsta, de la poluare (fizica, morala si de alta natura). O carte publicata atunci ar fi inveselit copiii, cea publicata astazi trimite adultii in lumi paralele, ii face sa se gandeasca la efemer, la suferinta, la atmosfere cotidiene dificil de acceptat", mentioneaza Noela, precizand ca nevoia ei de prezentare a unui material original s-a lovit permanent de teama de alunecare in ridicol.

"Astept sa descoperiti in aceasta carte ceva care va reprezinta... versurile mele vor 'sa faca lumina, nu sa faca dreptate' (nici nu ar reusi, de altfel) intr-o societate contemporana in care dragostea, sinceritatea, valorile culturale, capacitatea de munca, cea de exprimare si altele stau sub semn negativ, urmand sa fie repuse in drepturi candva", mai spune Noela, precizand ca, in Romania secolului XXI, ea este un "simplu arhitect de cuvinte".

Noela spune ca acest volum de poezii reprezinta un martor al unor emotii atat reale, dar majoritatea imaginare. "Cand muncesti atat de mult si ai o profesie care te solicita in asemenea masura, ajungi foarte obosit acasa si aici incep sa redevin eu insami. Cand operez, cred ca sunt o combinatie: este persoana mea, cea obisnuita, chirurgul profesionist care actioneaza cu sange rece, dar cred ca intervine si mana Divinitatii, care adauga plusul necesar, ca o binecuvantare asupra a ceea ce fac. Sunt convinsa ca, in momentul in care operez un pacient, eu nu fac decat manevre pur tehnice. Vindecarea implica si o forta superioara, mult deasupra noastra, care guverneaza Universul. Eu cred ca pacientii primesc: de la mine mai putin, de la Dumnezeu mai mult. Consider ca aceasta este esenta vietii si muncii mele."

Emotiile reale ale Noelei, reflectate prin intermediul acestor poezii, au fost dictate de trecerea anilor, de schimbarea etapelor de viata si a locului in care a activat de-a lungul timpului. "Plecarea la Cambridge, plecarea in Statele Unite, viata in Franta, contactul cu Portugalia - toate au influentat aceste poezii. Traiam in lumi diferite, incercam sa ma acomodez la stiluri diverse de viata, la oameni altfel. Adesea exista stresul de adaptare, alteori faptul ca nu aveam multi prieteni isi punea amprenta - era ca o solitudine care se cerea exprimata".

Cartea de poezii a fost publicata din doua motive, ne impartaseste Noela. "Am publicat din doua motive: in cinstea bunicului meu, Simion Ionescu, filosof, lingvist, avocat, profesor si teolog. Iar cel de al doilea motiv... am publicat pentru urmasii mei".

"As vrea sa cred ca pacientii mei nu vor uita"

Pentru Noela, miile de pacienti pe care i-a avut pana acum reprezinta si ei un fel de copii ai sai si isi aminteste de numeroase cazuri, unele dintre ele dramatice si fara speranta, pe care le-a solutionat, redand viata normala chiar cand aceasta parea pierduta.

"As vrea sa cred ca ei nu vor uita. Un caz mai deosebit, care m-a impresionat, a fost al unei tinere in varsta de 18 ani din Pitesti, care a suferit un accident rutier, fiind lovita de un jeep. A fost adusa in stare de soc, cu multiple contuzii si fracturi la nivelul membrelor inferioare. Am operat-o de numeroase ori, am colaborat cu diversi colegi specialisti in terapie intensiva, medici ortopezi, fiecare si-a adus contributia. O tin minte pentru ca, dupa numeroase ore petrecute in sala de operatie si incercari de a-i reda functionalitatea membrelor, pot spune ca acum ea poate merge si poate dansa".

Noela Ionescu a operat si persoane cunoscute din Romania, al caror nume nu il face public, dar ne-a vorbit putin despre sentimentele acestora in postura de pacienti.

"Pacientele care fac parte din lumea vedetelor dezvolta adeseori o angoasa intr-o forma mult mai serioasa decat a celorlalte paciente, care nu sunt persoane publice. Exista teama ca operatia nu va reusi intru totul sa atinga standardele dorite. Dat fiind ca persoanele respective se afla in lumina reflectoarelor, se cer atinse anumite standarde de frumusete. Exista comentarii din partea stilistilor, a fotografilor, a regizorilor, care le spun ulterior daca fata si corpul lor s-au modificat in sensul dorit si pot face fata unui contract mai important de imagine", explica Noela.

Lectura, pian, pictura si... o piesa de teatru

Altfel spus, cateva dintre hobby-urile Noelei, carora le aloca putinul timp liber care-i mai ramane la dispozitie. Ii place sa citeasca filozofie, religie, autori cunoscuti sau mai putin cunoscuti; Gabriel Garcia Marquez, Pascal Bruckner, Herman Hesse, Kant...

De asemenea, ii place sa cante la pian, la chitara si sa picteze. "Pictez in acuarela. Incerc sa redau succesiunea anotimpurilor, schimbarea superba din punct de vedere cromatic, in linii si tuse cat mai simple si cat mai apropiate de atmosfera reala".

Cand era studenta, mai precis in anul al doilea de facultate, a jucat in piesa "Boul si vitelul", de Ion Baiesu. "Pe atunci, faceam parte din trupa de teatru a Universitatii de Medicina si Farmacie din Iasi. Experienta acelei comedii mi-a aratat ca este posibil ca, intr-o existenta plina de greutati si adesea de obstacole, sa-ti gasesti o oaza de liniste jucand comedie", isi aminteste Noela.

In mod firesc, acum ar trebui sa urmeze incheierea, dar uneori este greu sa-ti gasesti cuvintele. Un destin complex, o persoana cu multiple talente, pe care si le exploateaza la maximum, storcand uneori si ultima picatura din cele 24 de ore ale zilei. Poate cel mai bine ar fi sa o las chiar pe Noela sa incheie. "Cel mai important om este nu cuceritorul, ci acela care reuseste sa se invinga pe sine insusi".